marți, 17 august 2010

de-ale unora

Cineva, in trecere pe blogul meu, imi reproșează că scriu lucruri triste. Tocmai când spuneam că sunt o persoană optimistă.
Este adevărat , in ultimele zile, nu am putut să scriu nimic vesel, pentru că nu am avut motive. Așa sunt eu, scriu cum simt.
Incerc, pentru binele nostru, al celor care ne intâlnim pe aici, să inviorez un picuț atmosfera, adică o să spun un banc.
Fără supărare, da?
Intr-un compartiment de tren, călătoreau un ardelean și un oltean.
Cale lungă..
Ardeleanului i se face foame, scoate pita, slana și brânza, sparge o ceapă si incepe să mănânce, trăgând, din când in când, și dintr-o sticlă cu palincă.
Olteanul inghițea in sec. Se gândea cum să intre in vorbă, nu-i venea nimic in minte.
Sticla ardeleanului era pe sfârșite.
Olteanul își ia inima-n dinți, se apropie de ardelean și:
-Mă cheamă Nicu!
- Apăi, dacă te cheamă, du-te!

19 comentarii:

  1. Ha, ha ..
    Asa de "generosi" sunt ardelenii? Se poate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Și pe mine ma cheamă...bloggul:))).
    Am sosit la țanc pentru o seară mai veselă.
    Tare mă bucur!!!
    Urmează să-mi reîncarc bateriile citind ce am pierdut de atâta timp.

    RăspundețiȘtergere
  3. Angi,
    Bine ai venit!

    Unde ai fost atâta vreme? Mi-a fost tare dor de tine!!
    Sigur , ai tolba plină de povești!!

    RăspundețiȘtergere
  4. COLINDĂM BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (LĂSAŢI CITITORII SĂ VINĂ LA MINE); CRISTIAN LISANDRU (PLAZA DE TORROS); MARIA POSTU (Confuzii, inhibiţii, …); INCERTITUDINI (ce (ne) (mai) rămâne?); DEJA-VU (Poezii de Gr. Vieru );

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) Am ras, chiar daca sufletul mi-e trist citind ce s-a intamplat in Bucuresti...

    RăspundețiȘtergere
  6. Salmi,

    Ce este de reținut -mai puțin dureros din această tragedie- este că multe cadre medicale, din alte spitale, au ajutat mult, fără să fi fost solicitate.
    Trist este că, in asemenea momente funcționează solidaritatea.

    Cu un ochi ai râs..mă bucur!

    RăspundețiȘtergere
  7. Costea, vezi cum este lumea? același lucru este perceput diferit , de persoane diferite..

    RăspundețiȘtergere
  8. Cât am lipsit de lângă voi,am activat în lumea mea reală.Mai am ceva de ...rezolvat,apoi mă întorc cu toate poveștile adevărate să vă dau și vouă...nu ca ardeleanul din tren;))...eu sunt o ardeleancă darnică:).

    Si mie mi-a fost dor de tine,Gina!

    RăspundețiȘtergere
  9. Incerti
    Ramai unde esti, doamna.
    Bancurile nu-s genul dumitale iar fara de ele nu pari de loc trista.
    Te rog pune asta pe youtube:
    Gov't Mule - Soulshine.
    Vorbele le afli aici:

    la 3 de w
    la care adugi:


    lyricsfreak.com/a/allman+brothers+band/soulshine_20006484.html
    Auditie placuta.

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna dimineata...
    lucrurile triste fac parte din viata noastra, nu putem sa le ignoram, sa refuzam sa vorbim despre ele... si eu am scris trist o vreme, pentru ca asta simteam.

    Dar trebuie sa ne si inveselim, sa ne mai incurajam... mi-a placut gluma... e decenta si am zambit.

    RăspundețiȘtergere
  11. Angi, te aștept cu mare drag, ardeleancă darnică!

    RăspundețiȘtergere
  12. Denisia,

    Asta și ziceam- fiecare scrie cum simte.

    RăspundețiȘtergere
  13. hh!
    Te-am ascultat!
    Știi, chiar nu pot fi altfel decât sunt.

    RăspundețiȘtergere
  14. Voi reaminti varianta mai realista.
    Un oltean manca peste, iar ardeleanul saliva ascultand spusele olteanului despre cum pestele-l face pe consumator mai destept...
    Ardeleanul voia imediat sa consume peste.
    -Da-mi 10 lei si-ti dau oasele de peste; au aproape acelasi efect...
    Dupa ce a platit si a mancat oasele de peste, ardeleanul a intreabat:
    -Cu cat ai cumparat pestele?
    - Cu 5 lei...
    -?
    -Vazusi, mai ardelene, ai devenit mai destept

    RăspundețiȘtergere
  15. @Daurel,

    Bancul rămâne banc.
    Eu nu sunt olteancă, deși cuscrii, ardeleni, așa cred, uneori au și spus-o.

    RăspundețiȘtergere
  16. Putem fi si optimisti (desi increzatori este cuvantul pe care eu il prefer), cata vreme ne mentinem intre granitele realismului. Altfel, ca optimisti incurabili, riscam sa picam in ridicol, precum fratele optimist din banc, ce cauta calul in gramada de balegar primita cadou de Craciun...
    Una peste alta, bancul m-a facut sa rad cu pofta, dar subscriu unui alt cititor de-al tau draga Gina, spunand "ramai unde esti", asa cum esti tu.
    Asta pentru ca daca nu ne-ar fi bine trecand pe la tine, fie si asa trista, n-am mai veni!

    RăspundețiȘtergere
  17. Ruxi,


    Cred in prieteni! In cei adevărați, așa cum ești tu!

    RăspundețiȘtergere