sâmbătă, 21 august 2010

poezia este oglinda

  care face frumos ceea ce este deformat”  P.B. Shelley
 Iubesc  diminețile insorite. Cu mărgele verzi in urechi de frunzulițe!
 Cu zvonuri de clipe zburând printre crengi. 
 Când vara se retrage tiptil, arsă de soare, topită de dor.//
....................................................................................................................................................................
 Vor trece ani, 
de Veronica Porumbacu
Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e căușul palmei tale.
Vor trece ani. Și-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fată,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa mă satur niciodată.
Pe-același drum, ca la-nceput
vom dogorî mereu la față.
Si-ntâia brazdă-am să-ți sărut
pe-obrazul insemnat de viață !
Dar dacă, in aceeași zi,
mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-aș opri
tot la căușul palmei tale.//








20 de comentarii:

  1. Toamnă-n grădină, toamnă pe deal,
    Toamnă pe şes,
    Toată lumina prinde rugină, frunzele ies
    Să se-nfăşoare pe răsuflare şi pe vedere
    Într-o cădere de culoare fără putere.

    Ea ne ajută, sufletul nostru e împăcat,
    Vara e mută ca o greşeală-n care-am stat.
    Cum suntem azi, am fost şi ieri, alţii, tot alţii,
    Marea ne uită, uită-ne munţii, înalţii.

    Fie că stăm de-aci-nainte puri în lumină,
    Frunzele aduc înspre pământ urme de vină.
    Totuşi ce preţ necugetat se pregăteşte
    Pentru livezi şi pentru vii, pentru nădejde.

    Penru un cer încă senin, pentru schimbare,
    Pentru toţi sâmburii care devin lacre de soare?...

    ... Constanţa Buzea

    ŞI TOTUŞI

    si totusi exista iubire

    RăspundețiȘtergere
  2. CELLA,
    continuăm , in același registru liric ..

    Ana Blandiana//
    Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
    Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
    Când somnul bont la care-s condamnată
    Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

    Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
    Cum ţii să nu se verse un potir
    Şi pune-ţi gura peste gura mea:
    Inspiră ţipătul care-l expir,

    Să nu se-audă hohotul de plâns
    Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
    Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
    Valul de spaimă care creşte-n jur

    Şi duce totul, şi în urma lui
    Rămâne doar moloz şi ghilimele,
    Şi se chircesc bolnave şi se sting
    Şi soarele şi celelalte stele...

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasă alegere poetică. Am citit cu plăcere. Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  4. "Si cântec istoveste ascuns, cum numai marea"
    De cate ori inteleg o poezie, am impresia ca am devenit indiscret; ca ascult o conversatie particulara, intima;sau ca am tras cu urechea la rugaciunea cuiva inchis in camaruta lui...

    RăspundețiȘtergere
  5. inca imi revin greu si ma mentin cu efort pe linia de plitire, poate de acea imi suna asta acum...
    http://www.youtube.com/watch?v=NczLeaN3Pig

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris, pentru că există mari poeți doar daca sunt citiți de cititori buni.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Daurel,

    Poetul iși deschide larg porțile sufletului , prinzând sensul lumii in metafore.
    Puțini sunt aleși să comită cea mai dulce indiscreție,ca martori la spovedanie .
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ottilia Ardeleanu//
    COLINDĂM BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Oraşul fără de ceaţă); CRISTIAN LISANDRU (ILUZII); MARIA POSTU (Marea…inepuizabila sursa de inspiratie…); INCERTITUDINI (poezia este oglinda); DEJA-VU (Iubeşte-ma azi );

    RăspundețiȘtergere
  9. Ana,

    ”diminețile mele-s albastre/Ca un lac de safir unduind..”

    RăspundețiȘtergere
  10. @Daurel,

    p.s. De ce spuneați că nu v-ar plăcea Ion Barbu?
    "Din ceas, dedus, adancul acestei calme creste,
    Intrata prin oglinda in mantuit azur,
    Taind pe inecarea cirezilor agreste,
    In grupurile apei, un joc secund, mai pur.

    Nadir latent! Poetul ridica insumarea
    De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
    Si cantec istoveste: ascuns, cum numai marea,
    Meduzele cand plimba sub clopotele verzi,"

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte frumoase toate poeziile, iar muzica lui Hrusca m-a emotionat.
    De fapt, muzica si poezia trebuie sa faca parte din noi.
    Poezia inseamna vibratie lirica. Numai cei sensibili o pot intelege si percepe.
    Ma retrag, de multe ori, in universul tainic al poeziei, deoarece aici ma regasesc.
    Poezia il face pe om sa se simta asa cum spune Arghezi,” cu scara lui cat mai aproape de cer”.
    Poezia se foloseste de niste artificii, de niste vrajitorii ale limbajului, poetul fiind un ” mag al cuvintelor”, dupa cum afirma Hugo Friedrich.

    Melodia lui Hrusca mi-a reamintit de plajele insorite din vremea tineretii mele.A trecut atat de mult de-atunci! Parca-mi vin in minte cuvintele lui Blaga:” N-am mai fost niciodata pe-aici/ n-am mai vazut aceasta goana alba/ nici impletirea melodioasa si stranie a linistii mele cu marea”.

    Multumesc pentru aceasta intoarcere in timp si pentru aceste frumoase aduceri-aminte!

    RăspundețiȘtergere
  12. Maria,
    Și eu îți mulțumesc pentru poemul croit din gânduri și trăiri.
    Ce-ar fi viața nostră fără poezie? Ce-ar fi tinerețea fără iubiri rătăcite in seri albastre pe tărmuri mângâiate de mare?
    Ne regăsim, după ani, in tonuri și metafore, în silabe și cadențe.
    Prin poezie și prin muzică!
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte frumoasa aceasta noua casa pe care ti-ai construit-o!Ma bucur ca mai exista oameni pentru care poezia reprezinta ceva...

    RăspundețiȘtergere
  14. "Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi." - Johann Wolfgang Von Goethe

    ...si cat adevar spunea Goethe, nu? este insa minunat ca toti avem parte de acest minunat anotimp al iubirii :)) trist este pentru cei care-l intalnesc doar o singura data in viata.

    RăspundețiȘtergere
  15. Maria Postu,
    Adesea, se impun schimbări.
    Fac bine sufletului.

    RăspundețiȘtergere
  16. Shanti,
    Astăzi este ziua vorbelor mari, a poeziei și a muzicii.
    ”Acela care nu a iubit niciodatî, inseamnă că nu a trăit niciodată.”
    John Gay

    RăspundețiȘtergere
  17. Gina, frumoasa poezie ai ales.Am recitit-o cu drag.
    Iti las si eu una pe care am primit-o mai demult de la o prietena.
    Dramul de fericire

    Bea fericirea din stropul de roua
    Firul de iarba abia rasarit –
    Ce simte sub cer un om fericit?
    Traieste eternul… o clipa sau doua.


    Si fiara flamanda cu prada in gheare,
    Iubire traieste hranindu-si urmasii –
    Si tot fericire se-aduna in pasii
    Facuti in credinta si pace sub soare.
    Desertul, sub ploaie, traind, se rasfata –
    In miez de ocean se nasc energii –
    In suflet de mama, in ochi de copii,
    Citim fericire si sete de viata.

    Din lutul primar ne nastem mereu –
    Aici e mormantul si hrana si vatra –
    Ne zbatem, un timp, urmandu-ne soarta,
    Asa cum ni-i data de la Dumnezeu.

    Se nasc sentimente si altele pier
    Si clipa de clipa traim fericire –
    Si totusi ce este? Un dram de iubire,
    Eternul cladit in vis efemer.

    Teona Scopos, 23 noiembrie 1998

    RăspundețiȘtergere
  18. Gabi,

    A fost ziua poemelor. Șia a doamnelor cuprinse de farmecul poemelor.
    Mulțumesc frumos pentru dar!!!

    RăspundețiȘtergere
  19. Uneori mi -e teama sa nu treaca prea repede ..anii...alteori mi-as dori sa traiesc ca intr-o imbrcaminte de om nu de copil..

    RăspundețiȘtergere
  20. lfthfy,

    Anii?

    clipele sunt cai nărăvași..dincolo de tine.

    RăspundețiȘtergere