vineri, 20 august 2010

diferiți, dar în turmă

 Mă feresc cât pot de formulări generale- noi, poporul român, noi, femeile, noi, profesorii..de ce? Pentru simplul fapt că nu cred că  asemenea sintagme  ar avea, in fapt, acoperire.
  Suntem diferiți, viețile noastre sunt altfel, noi inșine, in două clipe, nu suntem la fel. Purtăm in noi intregul, dar tot diferit. Soarele răsare pentru toți, ne frige  zilnic, unii rezistă, alții nu..
Chiar dacă ne imităm, tot diferiți rămânem.
 Asta este  convingerea mea.
Totuși//
   O tânâră își  ia  părinții la rost pentru atitudinea   nedemnă pe care au avut-o inainte de 89 . De ce n-ați făcut nimic pentru a vă schimba viața? Răspunsul mamei - așa au făcut toți- a supărat-o.
Rămasă singură, fata se gândește că s-ar putea ca și ea, peste niște ani,  când o vor intreba copiii  de ce n-a făcut nimic pentru ca propria-i viață sa-i fie mai bună, să răspundă la fel- așa făceau toți..//
Aseară am revăzut imagini din maternitatea in care s-a petrecut tragedia bebelușilor.
Mai mult de douăzeci de persoane- bărbați, femei, personal auxiliar, medici, o asistentă- toți buluciți, ca o turmă, așteptau in fața ușii de  pe sub care ieșea fum.  Așteptau să vină cineva. Să acționeze.
 Da, au venit pompierii. Ei știau ce trebuie să facă. Și asta au făcut, pentru că sunt instruiți să poată salva, au in minte spiritul de a merge acolo unde trebuie. 
La intrebarea câți copii sunt inăuntru, răspunsul asistentei  a fost ”cam vreo..  ”
Nu, ei nu lucrează cu aproximație. Ei știu  câte suflete trebuie salvate. Pentru câte suflete trebuie să lupte.  Cu focul. Cu moartea.. Cu prețul vieții lor.
M-am gândit la spiritul de turmă. Am citit câte ceva.
Este demonstrat științific.
 Gustave Le Bon, in 1895,  a pus bazele  unei teorii despre  comportamentul  mulțimii in situații speciale. Atunci fiecare individ iși ignoră  propriul  sistem de valori. Se  contaminează. Nu mai are importanță ,  este anonim, nu  mai are nicio responsabilitate.
Asta am văzut uitându-mă la oamenii din fața ușii care separa viața de moarte, o mulțime fără nicio inițiativă, părăsită de orice instinct de a acorda ajutor propriilor copii.
p.s. Poate că ar trebui să privim mai cu luare-aminte la vulturi, și apoi la  blândele oițe,  printre care se mai rătăcește câte un berbec nărăvaș.


36 de comentarii:

  1. O singura rectificare: umblam in turme, nu intr-o turma.
    Turme de rinoceri, de sobolani, de oite...Parerea mea.
    De un timp evit sa fac comparati intre oameni si animale; nici intre oameni si plante, fie chiar flori...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum spuneam şi într-un material de acum câteva zile, "Vai de capul nostru". Din nefericire, s-a dovedit încă o dată că nesimţirea este mare, iar acel ministru al sănătăţii ar fi trebuit să aibă decenţă şi să îşi dea demisia. Să ne mai lase cu chestii de genul "au trecut spitalele la primării"...

    RăspundețiȘtergere
  3. pe zi ce trece constat evolutia ta pozitiva, revendicatoare. ai inceput sa te revolti. te cunoscusem o fire calma, plina de frumusete spirituala, sensibila, cumintica... acum gasesc o persoana foarte puternica! Gina, esti extraordinara. ai inceput sa vezi mult mai profund ceea ce era in jurul tau. te implici emotional si vrei sa schimbi ceea ce e disfunctional. imi place ceea ce transmiti. imi dai si mie forta suplimentara.

    da. ai vazut cum stateau toti pe hol in timp ce fumul iesea de sub usa? este incredibil. parca ar fi fost un eveniment fortat, dorit. nici nu mai stiu ce sa cred. totul este o nebunie. daca si niste bebelusi au devenit neglijabili nu numai pentru un sistem ci si pentru parintii aflati in spital, ma intreb cat de mult au coborat unii principiile existentiale? mai exista oare principii? oare nu avem de a face cu un individualism ridicat la rang de crima? si pentru ca aproape toti actioneaza individualist, din exterior pare a fi o turma?

    RăspundețiȘtergere
  4. Hmmm ce frumos ai spus...Uneori am intreb de ce avem noi mai mult creier decat animalele daca tot ca ele actionam in situatii de criza? Ori noi am pierdut instinctul cu care ele au ramas?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Daurel,
    Corect!

    Comparații? de ce, nu? și chiar asemănări-omul și animalul sunt rude bune, au inteligență, instinct, vânează..
    ”Omul e ca iarba, zilele lui , ca floarea câmpului,așa va inflori”.
    Omul are patru anotimpuri.
    Ca și intreaga natură.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris,

    Decență?
    Ar trebui să se verifice inainte de inscăunare. Din când in când, fiecărui ”mai-mare peste alții” să i se măsoare”tensiunea”.

    RăspundețiȘtergere
  7. Shanti,

    Câte puțin din fiecare.
    Nu m-am schimbat, așa sunt. Chestia asta cu ”femeie puternică”este tocmai partea care mi-a dat mereu bătăi de cap.Pentru că mai nimic n-am obținut ușor.
    Cred că are grijă viața să se invețe de toate, doar să fim școlari cu personalitate.


    Da, momentul despre care vorbim a fost groaznic..dar, știi cum se zice-in clipe negre, apare câte un păstor care face lumină.
    Nu știu dacă este mereu disponibil.
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  8. Salmi,

    Cine mai știe?Poate că asta este latura noastră pregnantă, superficialitatea, sau recția mult prea târzie.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred ca un raspuns bun in ambele cazuri ar fi: de frica.
    Nu neaparat din indiferenta.
    Indiferenta o traim zi de zi, ne-am obisnuit chiar cu ea. La concurenta cu agresivitatea care ne inconjoara in fiecare moment. Paradox?

    RăspundețiȘtergere
  10. "Asa fac/au facut toti" este, cred, raspunsul cel mai la indemana pe care il avem... Nu-i lucru usor sa facem nota discordanta, sa stam pe picioarele noastre, impotriva vantului.
    In acelasi timp, stiu ca o schimbare o putem face numai atunci cand suntem pregatiti pentru ea. Chiar daca ne este frica!
    Incercand sa-mi pastrez o atitudine lucida, ma intreb daca ar fi ceva de judecat intr-o discutie precum cea dintre mama si fiica. O vad insa, ca pe o lectie extrem de importanta, din care putem invata ceva, fiecare dintre noi. Si anume sa ne privim cinstit in ochi, sa vedem pe unde suntem si cate putem duce singuri, dincolo de comparatii ori generalizari.
    Legat de cazul particular al tragediei de la maternitatea Giulesti, as puncta un lucru: ar fi, poate, timpul sa vedem ca nu ne nastem mame si ca nu-i obligatoriu sa-ti iubesti copilul din prima secunda, fiind gata oricand sa te arunci in foc pentru el... Si aceasta conceptie, ca multe altele, este tot o generalizare...
    Si as mai adauga ceva. Ceva ce-am citit in presa si care m-a impresionat mult. Pentru ca este primul gest de acest fel, despre care aud in Romania: la Tagu Jiu, cateva zeci de oameni au depus pe scarile spitalului judetean flori, lumanari si jucarii pentru pruncii pieriti in incendiu. Dupa cum ma asteptam, stirea a trecut cvasi-neobservata, avand zero comentarii, spre deosebire de celelalte, ce prezentau cu lux de detalii "evenimentul". Eveniment ce reflecta intrutotul starea catastrofala in care se gaseste medicina din romania si, nu in ultimul rand, societatea romaneasca...

    Ar fi multe de spus pe marginea temei, insa deja m-am intins foarte mult!:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Ștef,

    Ciudat, dar adevărat..indiferență la granița cu agresivitatea, da, cam așa se intâmplă.
    Dincolo de toate, frica, pentru propria persoană.
    Suntem ciudați noi, oamenii, atâtea trăiri laolaltă.

    RăspundețiȘtergere
  12. Este atat de trist ce s-a intamplat, este atat de cumplit...
    Da, Gina, efectul de turma ne guverneaza, si, deci, reactionam ca atare.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ruxi,

    Așa cum te știu, de fiecare dată, ajungi cu analiza in punctul ei forte.
    Despre ”a fi mamă ”, a simți că ești mamă-Poate fi multă poezie, se poate chiar teoretiza starea. Eu spun că , din nou, suntem diferite și atunci, reacționăm diferit.
    Mama a fost sinceră cu fiica ei, da, toți au ”fost ca unul”, sau fiecare a așteptat ca altul să aibă reacții.
    Uite, ceva, extrem de simplu- se intrerupe lumina sau telefonul sau altceva in bloc. Toți suferă, dar mulți așteaptă să acționeze altcineva...
    Fiica trăiește , probabil, cam la fel ca și mama ei, un picuț diferit. Reacționează? Nu se știe..

    Despre atitudinea mamelor de la maternitatea groazei- cred că ele erau cele mai vulnerabile, sănătatea mamei imediat după naștere este una specială, mă refer la intreg ansamblul de stări. Cred că multe au fost in pragul nebuniei.
    Dar ceilalți? atâția bărbați..
    Știi la ce mă gândeam ? Că ministrul educației are de invățat din situația asta , mult, foarte mult.
    La școală, in loc de atâtea obiecte de studiu INUTILE- nu le spun acum care sunt , ar trebui introdus unul special-APĂRAREA.
    Apărare de toate felurile.
    Nu știu prin ce clasă eram,dar am avut obiectul ALA, apăare locală antiaeriană, parcă așa se chema..
    Vor spune unii că era ceva comunist, asta nu mai știu, oricum , se invăța ceva necesar omului ca ființă.

    Despre atitudinea oamenilor din Târgu-Jiu- toată stima!! Rău este că ”provincia” nu prea este luată in seamă..
    Câte sunt cum ar trebui să fie?

    Iți mulțumesc mult, Ruxi!!

    RăspundețiȘtergere
  14. Cati,

    Atunci de ce ne burzuluim că multe se petrec in funcție de cât de ”importantă ”este o anume turmă?

    RăspundețiȘtergere
  15. Pentru ca in fata turmei toti suntem egali. Doar ca o turma e mai egala decat alta.

    RăspundețiȘtergere
  16. Din păcate acest spirit*mioritic* ne ajunge doar în sens negativ,fiindcă bine ar fi să vedem spiritul de turmă și în lucruri bune,frumoase,utile...numai că în aceste situații majoritatea întorc privirea în altă parte să pară că nici nu au observat...
    E greu să lupți împotriva morilor de vânt!

    RăspundețiȘtergere
  17. Cati,

    Ce văd in legătură cu tema in discuție mă ingrozește.
    Este dincolo de orice inchipuire.

    RăspundețiȘtergere
  18. Cam așa stau lucrurile , Angi..la rău, turma dă năvală.

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu stiu ce sa zic decât ca ramân perplexa la reactiile noastre.

    Au fost inundatiile - oamenii stateau însirati pe terase la o bere fotografiind cu celularul nivelul apei, sa se laude prin SMS-uri ca au fost acolo si au vazut - sa vina soldatii sa puna saci cu nisip si sa ne salveze!!!

    Cazul cu copiii - sa vina pompierii sa-i salveze!!!
    etc.

    pentru Dumnezeu, nu tine de instinct matern a salva o fiinta umana sau a pune umarul sa schimbi ceva, ci tine de constiinta fiecaruia, de educatie daca vreti... de a distinge binele de rau. De a crede în ceva pe lumea asta. Sa fim chiar atât de goi pe dinlauntru? Pentru ce traim?! sa stam pasivi sa ne faca altii treaba ca sa avem ce povesti la o cafea? Ce sa mai spun când un simplu exemplu explica "turma" (pentru ca este o singura turma!) - din 22 de mil. de oameni câti are tara asta 1.5 mil. lucreaza. Ce fac restul? Stau evident. Sa lucre prostii aia sa le de-a la restul banii.

    Stiu, sunt deosebit de acida, dar patriotismul meu a disparut demult... nu voi sa înteleg ceea ce vad pentru ca nu ai ce întelege, stiu doar ca o masura a calitatii umane la nivelul întregii natii e undeva la limita de avarie si nu stiu cine ne mai scoate de acolo.

    RăspundețiȘtergere
  20. in Romania se practica ideea de turma, din pacate. foe ca vrem fie ca nu...

    seara linistita va doresc:)

    RăspundețiȘtergere
  21. '' O tânâră își ia părinții la rost pentru atitudinea nedemnă pe care au avut-o inainte de 89 . De ce n-ați făcut nimic pentru a vă schimba viața? Răspunsul mamei - așa au făcut toți- a supărat-o.
    Rămasă singură, fata se gândește că s-ar putea ca și ea, peste niște ani, când o vor intreba copiii de ce n-a făcut nimic pentru ca propria-i viață sa-i fie mai bună, să răspundă la fel- așa făceau toți..//''


    Oare sa nu putem avea nicio influenta la acest ''trend evolutionist'' ?

    @ daurel
    Corect si foarte adanc!!

    RăspundețiȘtergere
  22. Nu vreau sa te dezamagesc, insa sunt situatii cand generalizarea este posibila. Dsi se impune evitarea caderii in capcana generalismelor, totusi ele nu pot fi evitate intotdeauna. Daca citesti analizele despre psihologia poporului roman facute de Draghicescu si Radulescu Motru vei constata ca exista elemente colective care pot caracteriza un popor intreg. Ambii sociologi mentionati recunosc ca romanii au un spirit de turma mult mai dezvoltat decat alte natii. Gregarismul de care ei vorbesc se exprima in diferite forme si se dezvolta de la o generatie la alta... Cand am citit tratatele lor sociologice (scrise aproape un secol in urma) am constatat ca sunt mai mult decat actuale. Deci, inseamna ca progresam!!!!

    RăspundețiȘtergere
  23. Gina, am vazut si eu acel filmulet cu oamenii neputinciosi si nici cum n-am inteles cum de n-au spart usa mai devreme, cum de n-au fost in stare sa-si puna paturi ude si sa intre in camera.
    Ma intreb de ce trebuie card sa deschida usa, de ce nu erau geamurile intredeschise, de ce e termopan peste tot?
    ca intrun crematoriu au ars bebelusii fiindca unora nu le pasa de viata semenilor lor. :(

    RăspundețiȘtergere
  24. Manon,
    Îți ințeleg revolta- filmul ultimelor intâmplări scoate la iveală monstruozități.
    Că se petrec lucruri grave in spitale nu -mi era deloc străin, dar cele recente sunt crime.
    Despre umanism, ce să mai vorbim?
    S-a ajuns la abrutizarea celor puși să-i ingrijească pe bolnavi. Pentru mulți dintre ei,pacientul este un client, care trebuie să dea bani, doar ca să fie luat in seamă.. incepând de la infirmiere, până la cel care il operează sau îl tratează.
    Altfel n-am fi fost martorii acestor intâmplări crude.
    Ai dreptate și in ceea ce privește munca..mult prea puțină lume muncește, iar cei mai mulți fac lucruri de mântuială- cumpărăm alimente de proastă calitate, in cantități ”rotunjite”, haine de proastă calitate.
    Funcționează”legea”care pe care?

    RăspundețiȘtergere
  25. Strongvaleriana,
    Mă declar sceptică.//
    Da, sunt de acord cu opinia lui Daurel.

    RăspundețiȘtergere
  26. Florentin,

    Imediat ce am citit comentariul tău, am dat fuga in bibliotecă, unde am niște cărți vechi.
    L-am găsit pe Rădulescu- Motru. Altceva am” Timp și destin”. Oricum mi-ai stârnit curiozitate, așa că, după ce mă intorc din vacanță, chiar vreau să mă documentez, deși ar urma să aflu lucruri care nu ne fac cinste.

    ......

    RăspundețiȘtergere
  27. Gabi,

    Atâtea monstruozități au ieșit la iveală in aceste două zile, incât ajungi la concluzia că a supravițui este un mare lux.

    RăspundețiȘtergere
  28. Cartea se numeste @Psihologia poporului roman. Radulescu Motru a fost presedintele Academiei Roamne iar Draghicescu si-a luat doctoratul la Sorbona, daca imi aduc bine aminte. Sunt doua somitati in domeniu. Oricine doreste sa isi explice anumite realitati in ceea ce priveste comportamnetul si gandirea noastra colectiva trebuie neaparat sa citeasaca cele doua carti. Desi trebuie multa tarie de caracter sa te confrunti cu aspectele descrise. Sincer sa fiu, m-am hotarat sa imi fac blog dupa ce am citit aceste carti. Cateva zile am vorbit de unul singur...Ma simteam paralizat. Am simtit ca trebuie sa fac ceva, sa ajut la schimbarea unor mentalitati care presimteam ca ne duc in groapa. Atunci inca nu incepuse criza. Din pacate, anticipasem corect. Raman cu satisfactia ca macar inteleg de ce suntem in situatia aceasta. de mai multe ori am incercat sa sugerez pe blogul meu ca nu suntem doar in criza economica. Aceasta este doar un aspect. Criza noastra este mult mai adanca. Si Draghicescu si Motru au exprimat-o elocvent... Pacat ca dupa aproape un secol inca nu avem putetea sa ne privim in oglinda...

    RăspundețiȘtergere
  29. Florentin,

    Tu ”arzi”!!Ai vocație de lider!
    Mă doare să constat că incercarea ta de a schimba lumea nu găsește sprijin.
    In ceea ce mă privește, ai toată admirația și susținerea morală.

    RăspundețiȘtergere
  30. Mai există şi teoria din psihologie în care se specifică că: cu cât grupurile sunt mai mari scade poibilitatea de a interveni cineva.

    Eu sunt de părere că ar trebui să fim fiecare responsabili şi de mici să fim învăţaţi cu asta...

    RăspundețiȘtergere
  31. Multumesc de incurajari... Ai atins un punct sensibil care ma roade de ceva timp. SI nu doar de cand am creat blogul... Intentia mea de a fi parte activa la transformarea societatii a inceput de cativa ani, atunci cand am creat Asociatia pentru Educatie Traian Popovici (www.traianpopovici.ro). Scopul era de a oferi un model educational si speram ca un naiv ca romanii vor primi cu bratele deschise o asemenea perspectiva educationala. Au fost lupte grele cu sistemul imobil din Romania. AM satisfactia unor realizari, insa nu atat de mult cat mi-as fi dorit. Ca sa merg cu sinceritatea pana la capat, la momentul de fata ma gandesc tot mai serios sa plec din tara. Dupa luptele intense cu care m-am confruntat constat ca totul este in zadar... SUnt un luptator din fire, nu stiu daca si un lider, asa cum spui, insa nu sunt si un naiv fara limite.

    RăspundețiȘtergere
  32. Costea,

    vezi? Ajungem, de fiecare dată, in același punct- educația.Așa cum spui, responsabilă este, categoric, familia.
    E mult de spus, ne invârtim intr-un cerc..ne trebuie un punct de sprijin.

    RăspundețiȘtergere
  33. Florentin,

    Ești un luptător!
    Trebuie să continui pentru a-ți împlini idealul pe care ți l-ai construit, în viziunea propriilor idei creatoare.
    Ai vârsta la care poți invinge, increzător in forțele proprii.
    Din tot sufletul, iți doresc să invingi!

    RăspundețiȘtergere
  34. Am văzut , am ascultat, am citit atâtea despre cele petrecute.
    Vina n-o poartă nici PIBul, nici salariul, nici politica.

    Cinism,abrutizare, dispreț total față de Om, față de Viață,față de Credință.
    Dezumanizare.
    Homo homini lupus(est).

    RăspundețiȘtergere
  35. De multe ori am fost criticata pentru faptul ca parerea mea difera de a multimii. De ce nu pot fi si eu ca ceilalti, ma intreaba multi. Dar de ce nu ma lasati in pace, le-as spune eu! Cand e cazul, am si eu aceeasi opinie ca si a celorlalti sau a celuilalt, e vorba doar de simtire. Simtirea mea!

    Foarte bine ati subliniat aspectul acesta al turmei in cazul prezentat. E un caz finut, dar care spune multe.
    E bine sa facem si sa actionam dupa cum simtim, chiar daca trezim suspiciuni, important e sa nu dam vina pe celalalt pentru ceea ce am facut.

    RăspundețiȘtergere