miercuri, 18 august 2010

verde! atât de verde!

Avea cizme grele. Și bici.
Pușca o ținea ascunsă. Se numea Oarță Gaț. Era paznicul pădurii boierului. Il știau toți copiii, fugeau din calea lui.Nu doar desculțul lui Zaharia Stancu. Am aflat de el, citind , in vremea copilăriei mele, romanul, care, după ani, a născut multe și mari controverse.Nu cunosc realitatea..care realitate, o știe cineva? Eu altceva vreau să spun..
In manualul pentru clasa a V-a, mai pe la inceput , era un fragment-intr-o primăvară, mama il trimite pe Darie să adune bureți. Plouase mult.Copilul iși umple traista, era foarte fericit.
Printre copaci, cizmele uriașe.
Intrebarea a căzut odată cu palma grea a paznicului pădurii.
-Ce faci, mă, tu aici?
-M-a trimis mama, domnule..
Oarță Gaț strivește cu cizmele lui negre bureții.
Frunze uscate, pământ jilav și bucuria copilului, toate sub cizme.//

Fiecare pădure își are paznicul ei. Așa ar trebui să fie.
Pădurea noastră este un castel viu..a plouat mult , copacii și-au inălțat spinările până sus de tot, unii privesc spre cer, alții și-au unit crengile in bolți stufoase, coliere vii , fremătând în ciorchini de frunze lucioase. Raze piezișe pătrund greu printre ele, mângâind scorburile și coaja crăpată
Atâta verde!!//
Au fost și vijelii. Copacii bătrâni n-au făcut față. Rafale de vânturi le-au biciuit fețele. Unii au cedat, scârțâind.
Potecile sunt pline de vreascuri.Trunchiuri frânte zac uitate. Mănunchiuri albastre și ciupercuțe , ascunse sub pălărioare cochete, țâșnesc, indraznețe, printre spărturi.
Atâtea lemne, cât să incălzească la iarnă un sat intreg de bătrâni neajutorați.
Așa mi-a venit in minte Oarță Gaț.
Mă gândeam că ar trebui să adune cineva risipa de lemn.//
Am văzut, de la fereastra autocarului, nesfârșitele, fabuloasele păduri vieneze.
Curate, verzi, cuminți.
Potecuțe insorite , liniștite urcă printre brazi, in taina zilelor de vară.
Oarță Gaț, vienezul, iubește pădurea.//

36 de comentarii:

  1. Ma gandeam la ceva... aveti talent la scris, va exprimati usor si aveti si maturitate in gandire...

    pe Nemira este un concurs... se vrea scrierea unui roman... daca intrati o sa vedeti ce si cum...

    nu publicati comentariul, va rog.. era un gand al meu si dv. hotarati ce vi se potriveste... eu cred ca ati putea face asta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Denisia,

    Tocmai pentru că era un gând al tău pentru mine, am decis să-l am.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga mea draga.
    Vor aduna lemnele, ba chiar vor mai taia si alti copaci. Padurea noastra e ca si societatea, trista, impanzita de resturi, lasata la cheremul neavenitilor.
    Verde ! Atata verde! pe care nu-l pretuim.
    PS. Am vazut o schimbare de imagine a blogului tau. Sa fie de bun augur!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragă Cati,

    Din nefericire, lemnele căzute nu prea se adună..stau acolo din primăvară.
    Despre defrișarea pădurii este altă poveste, chiar dureroasă. Și despre casele construite in poienițele de pini.
    p.s.
    Mi-am construit blog de vacanță. Simplu și economic.

    RăspundețiȘtergere
  5. O temă nouă! Frumoasă! Să fie cu noroc în toate. Şi să citim în continuare postări tare frumoase, aşa cum ne-ai obişnuit!

    Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Gina, reusesti sa ne aduci o lume mai frumoasa si rela in acelasi timp.Asta e un lucru mare si-ti multumim.
    P.S.ma bucur ca ai ales alt fata blogului, e mai frumoasa si vad mai bine. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Gabi,

    Dacă am reușit să te bucur este, deja, un punct câștigat!
    Și, dacă și noua mea căsuță îți place, este și mai frumos!

    RăspundețiȘtergere
  8. De la Gabi, Supraviețuitor!
    Din blogosfera.
    Theodora.Nu avem nevoie de atacuri teroriste,
    Ioan Usca.Datini bulversate
    Gina.verde! atât de verde!
    Daurel.Consilierii Presedintelui…

    RăspundețiȘtergere
  9. COLINDĂM BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (Lacrimi pentru îngeri); CRISTIAN LISANDRU (ŢARA IMPROVIZAŢIILOR); MARIA POSTU (Confuzii, inhibiţii, …); INCERTITUDINI (verde! atât de verde!); DEJA-VU (Iubeşte-ma azi )

    RăspundețiȘtergere
  10. Îmi place pădurea,chiar și cea românească,mai ales că la ferestrele casei ,în fața mea, numai pădure am,...culoarea verde e preferata mea,iar vals aș dansa o viață întreagă.

    RăspundețiȘtergere
  11. Angi,

    adică la orice oră, in orice anotimp, de la orice fereastră poți vedea pădurea?
    Ești o răsfățată!!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Din acest punct de vedere chiar sunt rasfățată de natură,care își schimbă înfașișarea sub privirile mele admirative,de la verdele crud de primăvară,la verdele intens al verii,la acea combinatie de culori de toamnă,doar de pădure știută,până la albul scânteietor al zăpezii de pe
    ramurile goale ale fagului ,stejarului sau al cireșului sălbatic sau pe cetina brazilor sau al molizilor...și toate de la orice fereastră și la orice oră...numai să fiu acasă la Șuștiu.

    RăspundețiȘtergere
  13. Sa fie verde!
    Si se facu verde pe data.
    De-ar fi asa simplu :D.

    Iti sta bine în noua hainita-blog.

    RăspundețiȘtergere
  14. În pădurile noastre, se păstrează uscăturile, dar se taie copacii verzi...Alţii preţuiesc orice crenguţă verde, noi nu suntem în stare...

    RăspundețiȘtergere
  15. Fiat lux ... şi blogul se lumină!
    Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  16. Sună atât de frumos-Șuștiu!!
    Cred că este absolut fabulos!
    S-a intâmplat să fiu in casa cuiva , situată chiar in marginea pădurii, de câteva ori.Adică aproape in toate anotimpurile. Am simțit farmecul pădurii, in toată splendoarea lui!
    Mi se pare un privilegiu să-i fii atât de aproape!
    O seară frumoasă , cu privirea către pădurea ta,Angi!

    RăspundețiȘtergere
  17. Manon,

    Nu neapărat să se facă verde, ci să se păstreze verdele!
    Mă bucur că-ți place căsuța mea!

    RăspundețiȘtergere
  18. Sebra,

    Cred că toate țin de educație.Și de responsabilitate in fața vieții..
    Am văzut, pe Coasta de Azur, impăduriri in zone unde ai fi putut crede că sunt doar pietre.
    Este grijă pentru om, pentru mâine!!

    RăspundețiȘtergere
  19. @ Zamfir Pop,
    Este minunat să vrei și să poți avea lumina dorită.

    RăspundețiȘtergere
  20. Am trecut munţii de la Iaşi la Baia Mare şi-am pipăit pădurea cu privirea, i-am stins jalea după arborii dezrădăcinaţi de alunecări de teren,i-am mângâiat creştetul care avea podoaba din ce în ce mai rară!

    RăspundețiȘtergere
  21. Ana, iți voi răspunde prin niște versuri deosebit de frumoase- Octavian Goga
    ”La noi sunt codri verzi de brad
    Şi câmpuri de mătasă;
    La noi atâţia fluturi sunt,
    Şi-atâta jale-n casă.
    Privighetori din alte ţări
    Vin doina să ne-asculte;
    La noi sunt cântece şi flori
    Şi lacrimi multe, multe...”

    RăspundețiȘtergere
  22. Scrieti foarte frumos, mi-ati atins sufletul....

    RăspundețiȘtergere
  23. vai ce frumoasa e noua ta hainuta, Gina! Imi place foarte mult! :)

    Si vreau si eu sa fie VERDE! Mult verde! Peste tot verde!
    Inimi verzi - luminate ... calde!

    RăspundețiȘtergere
  24. Orry,
    Era prea cald in cealaltă.
    Verde?
    O plimbare in pădure ar rezolva imediat problema!

    RăspundețiȘtergere
  25. Să-ţi fie de bine, de "casă" nouă! :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Gina, iar fac opinie separata. Ce sa fac? Mereu inteleg altceva in mesajele tale... :))

    De exemplu pot sa-ti spun ca am simtit al dracului de tare palma padurarului peste obrazul nevinovat al copilului care nu venise sa distruga padurea ci sa culeaga bureti! De foame. A culege roadele pamantului nu e o crima si nici infractiune nu e! Paznici ca cel din poveste gasim peste tot in Romania. Nu gasim paznici care sa apere padurile cu adevarat de hotii de pomi, brazi etc. Pe aia, paznicii ii lasa sa intre in inima padurii cu carutele, cu drujbele, cu topoarele... si aia fac acolo ce vor...contra unei tuici mai mici sau mai mari.

    De aia avem inundatii la cea mai banala ploaie. Ne-au disparut pana si padurile! De aia avem drame inecate in namol, busteni si lacrimi... Pentru ca avem asemenea paznici care condamna raul aparent si nu pe cel real, condamnabil!

    RăspundețiȘtergere
  27. Dragă Shanti,

    Chiar suntem pe aceeași ”lungime de undă”.
    ”Paznici”, precum Oarță Gaț, cel de odinioară, or fi existând și astăzi-în stare să strivească printr-o palmă o copilărie; acesta era mesajul pe care il transmitea textul.

    Paznici care nu iubesc pădurea, nu se ocupă de ea, dar vând, chiar pe o țuică, copaci tineri și puternici, distrugând echilibrul ecologic, sunt destui.Tocmai de asta se intâmplă atâtea rele.
    Intenția mea a fost să surprind relația ”pădurar- pădure” in ipostaze diferite.
    Exact ce ai descoperit tu.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  28. Adele,

    Mulțumesc!
    p.s. era prea cald in vechea ”locuință”.

    RăspundețiȘtergere
  29. Eu raman la obsesia mea: Zaharia Stancu a instigat, a sustinut lupta de clasa, ura...
    Panait Istrati a retractat.
    Imaginea copiilor maltratati este cam prea mult exploatata; chiar si azi...
    Acum zic pana la capat.
    Cineva a implorat "Doamne, nu faci nimic?"
    I s-a raspuns cu un glas de tunet:

    RăspundețiȘtergere
  30. @Daurel,

    Intre ce au vrut ei să fie și ce au fost , totdeauna se vor crea discuții; nu doar despre cei doi, despre mulți alții..Giovanni Papini chiar indica( nu-mi place vorba asta, dar nu găsesc alta)o punte-”dacă scriitorii nu ar citi și dacă cititorii nu ar scrie, atunci treburile ar mergev mult mai bine”..
    p.s.cum(ce) s-a răspuns implorării?

    RăspundețiȘtergere
  31. Completare la comentasriul de la 15.28:
    Vad ca Blogspotul m-a cenzurat;
    "Domnul a raspuns ca un tunet: "Te-am facut pe tine!"
    PS.Chiar si Becali a retinut ca Dumnezeu distribuie bunuri, dar si pedepse prin oameni;

    RăspundețiȘtergere
  32. @Daurel,


    Mulțumesc!
    Am ințeles, suntem un amestec de bine și rău..

    RăspundețiȘtergere
  33. Bianca,
    Am citit povestea ta, atât de dureroasă.
    In ce mă privește, știu ce am de făcut.Am transmis și prietenilor mei cuvântul tău.
    Multă putere să-ți dea Domnezeu!

    RăspundețiȘtergere