miercuri, 4 august 2010

până unde se intind rădăcinile?

In câteva rânduri, ca intrebare sau  temă , fiul meu mai mic a tot adus vorba despre cele mai indepărtate rude ale noastre.

De curând mi-a spus- vrea să-și alcătuiască arborele genealogic. Cum era de așteptat, imi revine responsabilitatea cea mai mare. Strângerea datelor.
Știi cât este de greu?
M-am tot gândit, am in minte date, incerc să le stochez intr-o ordine.
Mi se perindă prin minte petreceri, la sărbători, când veneau in curte  surori ,  frați și cumnați de-ai bunicilor, din satele de dincolo de Neajlov,  fiecare lăudându-se cu  nepoți de toate vârstele.  Ce bucurii!
 In curte și la poartă, cai mari, impodobiți cu  salbe de clpoței și  funde roșii!
 Se aștern alte amintiri din poveștile părinților, eram copil, ei erau prea tineri, s-au dus atât de repede, au rămas multe intrebări, prea multe .

Poți ințelege sentimentul care te incearcă să constați , intr-o clipă,  că numeri ani mai mulți   decât propria-ți mamă?
Că timpul, suspendat ca un acrobat,   joacă atâtea feste, își impune orice situație vrea el, răsturnând imagini dragi, după bunul lui plac?
Când  învinge   rațiunea?
Unde incepe reflexivitatea?
Fotofrafii alb-negru, unele ingălbenite incă de pe atunci..le văd cu ochii minții. Pierdute sunt și medaliile bunicului patern. Erau trei. Insoțite de brevetul , incheiat de  semnătura cu inflorituri a regelui.Și sigiliul.
 Câțiva ani din tinerețea tatei, ca prizonier,   dorul mărturisit cu greu  pentru fratele nostru Alioșa, pierdut ca și numele indepărtat al unui  sat rusesc .
Cutia maronie cu floricele, in care se păstrau acte și chitanțe, rătăcită  in casa pe care eu și fratele meu, in imaturitatea noastră, am instrăinat-o...dacă ar fi fost pe  atunci poezia lui Grigore Vieru- Casa părintească nu se vinde..
 Tardive păreri de rău..

Am schițat nume, trimiteri, acolade, săgețele colorate.
M-am oprit, nu pot insăila povești, trebuie să merg pe la câteva primării, uite acum chiar că-mi pare rău că nu mi-am dorit să conduc mașina, mi-ar fi fost mai simplu.

Duminică, am căutat să dau de capăt informațiilor de pe cealaltă latură- paternă.
Ce incâlceală, dar ce interesante lucruri am descoperit- un stră- străbunic al copiilor mei, Enache Rădan, își odihnește strădania sub o cruce albă, tocită de ploi și zăpezi, in curtea bisericii de la coada heleșteului. Ctitorită de el. Heleșteul a fost săpat de către săteni, in câțiva ani, cu promisiunea că vor primi banii, cănd lucrarea va fi gata. Avea o traistă de galbeni.
După luni de muncă grea, i-a intrebat- al cui este lacul, cine se va folosi de el…era al lor, cine să le plătească, dacă le aparținea?
O rudă indepărtată, de pe altă ramură de neam, o doamnă din Canada, a scris povestea lui, mort la 1883, in condiții misterioase, la București, plecat să cumpere clopot pentru biserică.
 Când voi avea suficiente informații, o să  le pun alături  cu ale dumneaei.

Am dat sfară in țară, rudele mele, veri, cumnați, dacă se vor ține de cuvânt, mă vor ajuta.
E vacanță, nu sper in prea mult de la alții.
Nu zic că nu-mi place să fac ce,  deja, m-a prins, dar este greu de tot.
V-ați intrebat  vreodată cine sunteți cu adevărat?

26 de comentarii:

  1. Trebuie sa fie foarte placut sa rasfoiesti paginile anilor trecuti. Daca ati ajuns putin si pe la 1883, e ceva.
    E o tema grea, dar foarte atragatoare. Imi notez! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da... de unde vin eu... s-a gasit un profesor de istorie care a adunat in ani de zile informatii si a facut o carte cu totii care au radacini in localitatea unde m-am nascut si eu... munca cea mai grea a fost facuta pentru mine... ar trebui sa adun fotografii, cat mai am de la cine...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da. De multe ori, si am ajuns, din pacate, doar la faza in care imi doresc si eu sa-mi cunosc radacinile. Pentru ca sunt adanci, pentru ca sunt adevarate, dar au si miros de poveste. Poate voi face si eu asta odata, inainte de a fi prea tarziu.
    Pe de alta parte, intr-un moment al vietii mele (profesionale) am dat peste niste fraze care m-au intrigat, care mi-au deschis noi cai de gandire dar care mi-a dat si niste raspunsuri si niste certitudini: Europenii sunt traditional definiti de trecutul lor, de stramosi, de ceea ce e in urma. Americanii sunt definiti de posibilitatile ce li se deschid in viitor. Unii sunt determinati de trecut, altii de viitor, care este de fapt o infinitate de posibilitati. Si asta e o explicatie a unicitatii experientei lor.
    Nu stiu, asa o fi... Dar la nivel personal, eu as fi total diferita fara oamenii care au existat inaintea mea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Hehe, prin anul intai mi s-a facut genograma, adica un fel de arbore genealogica, si este o tehnica de psihoterpie. Am ramas uimita cate lucruri interesante am aflat despre mine atunci...
    Succes la colectarea datelor...

    RăspundețiȘtergere
  5. Ancuța,

    A te intoarce in timp, al tău și al altcuiva, cunoscut sau știut doar din spusele cunoscătorilor implică trăiri speciale. Depinde ce vrei să găsești.
    Eu voiam date, am găsit sentimente. Unele profunde, tulburătoare.

    Da, s-ar putea s- ajung chiar dincolo de 1883.

    RăspundețiȘtergere
  6. Denisia,

    Cine are o oarecare experiență in famile sau printre apropiați sau află de la școală- toți am aflat, mai devreme sau mai tărziu tema arborelui genealogic-ar trebui să nu risipească nimic din ce inseamnă familia.
    Nimic- hârtii, fotografii, documente.
    Ele inseamnă mult!

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte interesantă informația ta, Sayyidah!
    ”Europenii sunt traditional definiti de trecutul lor, de stramosi, de ceea ce e in urma. Americanii sunt definiti de posibilitatile ce li se deschid in viitor.”

    Noi nu existăm fără rădăcini, americanii par a fi suspendați..ei privesc inainte, sunt pragmatici , dar și optimiști..
    Nu cred că putem fi doar ce invățăm.
    Ne naștem intr-un anume loc, nu ne alegem părinții, nici numele.
    Cred că evoluția fiecăruia nu poate fi urmărită geometric, nici ca un uriaș ceasornic..venim cu o zestre genetică, dar și sufleteasă, cu niște motivări, cu o condiționare pe care ne-o conferă originile.
    Putem avea nemulțumiri, regrete, ne-am dori să fi avut sânge albastru, să ne fi născut altundeva, altcândva.
    Toate sunt aparențe..
    Ne putem făuri viitorul, trecutul nu-l putem schimba.

    RăspundețiȘtergere
  8. Monica,
    Bine ai venit!
    Cred că știi multe lucruri interesante despre tema asta.
    Genoterapie? Trebuie să fi fost o experiență specială!

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, e un subiect pe care il voi atinge si eu la un moment dat...nu am mers foarte mult in urma, doar pana la strabunici dar stiu exact cine au fost. Am si fotografii cu o parte din ei, tare dragi imi sunt. Am rugat-o si eu pe mama sa mi le trimita, sa mai completeze ceea ce stiam eu si vreau sa fac o subiect cu asta. Pentru copiii mei mai mult.
    Ideea mi-a venit atunci cand Diana a avut la scoala ca tema sa isi scrie arborele genealogic cat de mult in urma poate. A fost interesant sa imi amintesc de toti cei trecuti...

    RăspundețiȘtergere
  10. fain!
    io insa n-as vrea sa stiu prea multe

    RăspundețiȘtergere
  11. Chiar că este un exerciţiu bun. Nu m-am gândit până acum să caut mai mult, în trecut. Dar poate că am să o fac...

    RăspundețiȘtergere
  12. Maslinul salbatic din Africa de Sud are radacini pe orizontala pana la 160 m;am citit azi intr-un joc educativ pentru varstele 6-12 ani.
    Fie-mi iertata gluma.
    Tot aman cu arborele; stiu ca au inceput cativa maramureseni si au ajuns cu numnele Dunca pana la strabunicul lui Stefan cel Mare (si sf.); anul 1376, dar daca s-ar stradui sa invete ungureste ar ajunge la cruciade...Sunt convins ca maramuresenii n-au ratat o excursie la Ierusalim!

    RăspundețiȘtergere
  13. Am încercat şi eu odată să merg pe fir, să sap la rădăcină. M-am oprit mulţumită cănd am aflat că am puţin sânge albastru în vene. Eram şi prea tânără pentru o astfel de muncă. Interesant e, nu atât întocmirea arborelui, ci a poveştilor pe care le afli despre strămoşii tăi. Lucruri şi întâmplări, poate tăinuite la vremea respectivă, crezute uitate, dar spuse ca pe o eliberare de bunici.
    Sebra

    RăspundețiȘtergere
  14. Salmi,

    Să incepi treaba asta cât mai repede cu putință- tot ce se amână se pierde, este importantă și frumoasă orice mică informație . Și fotografiile!
    Uite ce interesant că fetei tale i s-a cerut așa de timpuriu la școală să se informeze in privinșa asta!
    Mult noroc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Trex,
    Bine ai revenit!
    De ce să nu știi prea multe? Este interesant!
    Ajungi să te cunoști, chiar să te ințelegi mai bine!

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Daurel,

    La cât sunteți voi, ardelenii, de mândri, sunt convinsă că , dacă vă adunați, sigur găsiți rădăcini până la Dracula. Sau până la curtea imparătească.( sper că nu supăr , cumva.)
    p.s. la cât de iubăreț a fost marele Ștefan( sfânt), nu mă indoiesc că și-a lăsat amprente pe la voi!

    RăspundețiȘtergere
  17. Un unchi de-al mamei mele a facut arborele genealogic al familie sale si a ajuns pana in 1600.De acolo n-a mai gasit nimic.
    Familia mamei e de origine germana, au venit din saxonia.(Adica sunt sasi).Din pacate, desi mai este un baiat care poarta numele familiei, nu are copii. :(

    RăspundețiȘtergere
  18. Gina, doar ca anonim am reusit sa trimit comentariul meu.
    Oare care o fi explicatia pentru care nu mai pot trimite comentarii ca 'supravietuitor"?

    RăspundețiȘtergere
  19. Sebra,

    Intuiam că tu ești anonimul, dar voiam să știu sigur.
    Rămân in perimetrul glumei, trebuie să mă adresez altfel, dacă ți-ai descoperit sângele albastru?

    In privința poveștilor, ai dreptate- sunt multe, frumoase și aproape greu de crezut.
    Dar sunt!
    O zi frumoasă iți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  20. Ce interesante lucruri știi despre voi, Gabi!
    Simțeam eu că ești un pic nemțoaică.
    Nu știu ce se intâmplă cu rubrica de comentarii, nu te supăra.Imi tot promite cineva că mă ajută să descopăr hiba.
    O zi bună iți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  21. Nu-i cu suparare; adevaru-i adevar...;
    adica "vice-vercea": maramuresenii l-au facut pe Bogdan, mosu'lui Stefan...Si pe Dragos, cel ce se pusese in slujba ungurilor, ca asa erau vremurile...

    RăspundețiȘtergere
  22. @Daurel,


    Și uite- așa, toți de la Râm ne tragem, având, mai degrabă, doi tați..le spun numele, dar iar zic să nu fie cu supărare- Traian și Decebal.

    RăspundețiȘtergere
  23. foarte frumos proiect! şi mie mi-ar plăcea să am timp (şi bani!) să fac asta. Am însă speranţa că o să reuşesc într-o zi! Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  24. Lory,


    Țtii cum e- important este proiectul.
    Mult noroc și ție!

    RăspundețiȘtergere
  25. Da, de foarte multe ori, m-am întrebat unde încep rădăcinile. Din păcate, cel mai "picant" lucru pe care-l ştiu, actualmente, este că străbunicii, pe linie maternă, au fost ghiaburi. Şi nici despre asta prea multe. E incintat un astfee de proiect, dar cred că este nevoie de multe resurse, din toate punctele de vedere.
    Aşa că, draga mea, îţi urez mult noroc! :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Adele,
    Fac și eu ce pot. Mă implic, pentru că-mi place și pentru că am simțit că fiul meu iși dorește să știe cât mai multe despre familia lui.
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere