vineri, 6 august 2010

adesea, verdele este prea verde

Postul Adormirii Maicii Domnului a inceput cu săptămâna frunzei.
Unii au desenat-o. Nu de drag, pe bani . Mulți .
Alții trebuie să plătească scump știința și arta , să mai scotocească in buzunarul națiunii, peticit cu ață albă de imprumut, că, de , nu oricine are minte și talent.
Lumea a rămas cu ochii in soare, ascultând și uitându-se, mult și bine, la tăietorii de frunze pentru câini, nu doar din copaci, deși, slavă Domnului, după atâtea ploi, verdeață este din belșug .
Cât să ajungă tuturor evelor-contemporane și viitoare.
Pentru ieșirea din toropeală,
propun un moment liric.
Tot cu frunze, altfel colorate.

Frunză verde de albastru, Nichita Stanescu

Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
şi-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
şi-am zis pasăre de peşte,
descleştare de ce creşte,
şi secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoţ de om întreg,
şi privire-am zis de ochi
şi că-i boală ce-i deochi.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
şi de bine-am zis de morţi
şi de şase-am zis la sorţi,
şi am zis unu de doi
şi zăpadă de noroi,
şi am vrut să fac cu gura
focul ce-l făcea arsura
că n-am fost trezit, că dorm
pe un cal cu şa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân’ la şapte -
de la şapte pân’ la zece
mi-a căzut o viaţă rece,
de la frunză pân’ la umbră
mi-a căzut o viaţă dublă
ca pământul şi cu lună,
noaptea când stau împreună.
Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
pe care mă ţin călare
cu capul la cingătoare,
cu călcâiul la spinare
şi cu ochiul în potcoave,
şi cu inima-n silabe
de mă duc mări, mă duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza albă
de la floarea de zăpadă…
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
potcovit pe lună plină
cu miros de la sulcină,
înhămat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
şi ţinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
că mi-a fost crescut pe umăr
de din doi în doi un număr,
tot din trei în trei o iarbă
şi din patru-n patru-o salbă,
şi din cinci în cinci un pom,
şi din şase-n şase-un om.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
văd în faţă mov şi verde,
coloarea care mă perde,
corcov văd cu veselie,
coloarea ce nu se ştie,
mai aud şi-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi şi a nu fi,
când îmi cade umbră lungă
pe sub ochii grei cu pungă.
Şi-am zis aripă de pene
ca să zbor cu ea prin vreme,
şi-am zis măr ca să zic sâmburi,
şi-am zis pom ca să zic scânduri,
şi-am zis nord ca să zic suduri
şi dulceaţă ca să sudui,
şi-am zis inimă la piatră
şi cântec la tot ce latră,
şi potcoavă
la octavă,
şi uscată la jilavă,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieraş de os,
din osul de la picior
care-mi cântă cu fior,
şi din osul de la mână
fluierând o săptămână,
din osul de la arcadă
recea lumii acoladă
peste două oase mari
unde stau ochii polari.
Şi-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncălecare pe-o şa,
pe o şa de cal măiastru,
foaie verde de albastru. //






26 de comentarii:

  1. Frumoas poemul propus de tine, draga mea! :*
    Pe mine m-a purtat gândul la Frunza lui Gârleanu...

    http://ro.wikisource.org/wiki/Frunza

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie-mi plac frunzele de toarte felurile, chiar si aia scumpa de la Turism, desi nu inteleg ce nevoia era de alt brand si sigla.
    Multumim pentru momentul poetic si melodii.
    Le adun la colectie. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. frunzele și femeile
    își spală părul în
    lacrimile Ei
    nu închid ușa pe noapte
    dacă vine cel cu pletele-n vânt să
    le pieptene?

    cuprind

    RăspundețiȘtergere
  4. O întâlnire poetică deosebită. Fiind vorba despre Nichita, cuvintele sunt de prisos... Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  5. si pentru ca te simt atat de sensibila inaintea partiturilor, te provoc la o leapsa... muzicala!

    RăspundețiȘtergere
  6. Melodia lui Stefan Hrusca "Frunze" este bestiala. Eu am auzit-o prima oara anul trecut dar... cine are nevoie de asemenea muzica, nu? :((

    RăspundețiȘtergere
  7. Doua certitudini ale talentului romanesc: Nichita Stanescu si Stefan Hrusca. O alta certitudine: incepe si postul Desteptarii Romaniei, indata dupa saptamana frunzei verzi. Noapte buna,Zana a Incertitudinilor!

    RăspundețiȘtergere
  8. Superba Frunza lui Hrusca. Trezeste nostalgii de care nu mai aveam habar.

    hh

    RăspundețiȘtergere
  9. Frunza e prea frunza...cand e pusa brand pentru natura pastrata virgina.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ai dedicat Frunzei un moment liric deosebit...M-a impresionat complexitatea frunzei ca sursa de inspiratie pentru poeti si politicieni deopotriva...

    RăspundețiȘtergere
  11. Arcadia,
    Mă bucur să aflu că am ales bine!
    Da, ai dreptate, Frunza lui Gârleanu este un adevărat poem in proză!
    O filozofie specială..

    RăspundețiȘtergere
  12. Anonim,
    Mie îmi place toamna!!de ani mulți, când vara este pe sfârșite, adun frunze colorate special , le păstrez, cu un anume fel de grijă până cresc, in primăvară, următoarele.
    Prezența lor este o certitudine că trăim intre anotimpuri .
    Dacă melodiile îți plac, chiar mă bucur.
    p.s nu ai un ”nume”?

    RăspundețiȘtergere
  13. Angela,


    Imi place poezia din gândurile tale!
    Da, așteptăm in șoapttele frunzelor acel ceva care ne schimbă starea , și gândurile, și teama.
    Poate că asta este armonia pe care o tot căutăm!
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  14. Cris,
    da,de fiecare dată, altfel
    ”Mă cutremură diferenţa dintre mine
    şi firul ierbii,
    dintre mine şi lei,
    dintre mine şi insulele de lumină
    ale stelelor.
    Dintre mine şi numere,
    bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.”

    RăspundețiȘtergere
  15. Ela,

    Sî mă scuzi că vin așa târziu, este o mult prea fierbinte vara noastră neîmblânzită..

    RăspundețiȘtergere
  16. Shanti,

    I-am descoperit frumusețea intr-o seară târzie..toată muzica lui are un fior tragic, sublim.
    Metafora și sunetele se adună atât de limpede, atât de unic!!
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Anonim,
    Mulțumesc, NU!
    Prea mulți cititori pentru zile atât de scurte..

    RăspundețiȘtergere
  18. @Mircea Suman,
    Mulțumesc, ai dat incertitudinilor mele un ton blând !

    RăspundețiȘtergere
  19. hh!
    Sporești incertitudinile!
    p.s.
    Mă bucur dacă am ”luminat” o fereastră uitată inchisă!

    RăspundețiȘtergere
  20. Plano10,
    In anii de școală, când rosteam cuvâtul ” ministru” aveam o tresărire.
    Acum, constat că se poate ajunge sus de tot , fără să fi ”deschis ”prea multe cărți.
    Importantă este școala vieții!!restul vine de la sine.așa se nasc aforismele..

    RăspundețiȘtergere
  21. Maria,

    Ne convingem, dacă mai era necesar, că tot mai mulți contemporani s-au născut poeți..doar că metaforele unora dispar lăsând mult, prea mult praf in urmă..

    RăspundețiȘtergere
  22. La cat se produce acum..bine sugerata ideea unei foarfeci alaturata frunzei..

    RăspundețiȘtergere
  23. Strongvaleriana,
    Da, nici frunză fără foarfecă, nici Românie fără brand..

    RăspundețiȘtergere
  24. Gina
    de cand am citit postarea, ma tot gandesc la o piesa ruseasca.

    frunza de toamna. chiar daca nu intelegi versurile, asculta vocea. e mirifica. de frunza.

    http://www.youtube.com/watch?v=8Brqu7hrf1Y

    RăspundețiȘtergere
  25. Strongvaleriana,
    adică e de bine?
    sau o fi de rău?
    p.s.intreb și eu..

    RăspundețiȘtergere