duminică, 25 martie 2012

din nou

 s-a schimbat ora, toate se schimbă.
Mi-e dor de ziua când în mulțimea de oameni, adunați la bâlci de Ziua Crucii, am regăsit mâna bunicii. Rămăsesem cu ochii la bărcile care învârteau fete și băieți  într-un iureș nebun. 
Nu m-a certat, cu toate că  avea obrajii plânși  de atâta spaimă. 
Mi-a cumpărat turtă dulce și înghețată. Acasă m-a bodogănit in felul ei. Talițu n-a zis nimic.
Mi-e dor de ziua în care domninișoara Silvia, învățatoarea noastră bună, frumoasă și cochetă, m-a ales să conduc corul școlii, erau copii din patru clase.  În locul bluzei albe din  uniforma de sărbătoare, mi-a dat voie  să îmbrac bluza  cu buline albastre, primită de la sora cea mică a tatei. 
Atât de încrezută am fost, că am terminat cântecul cu o strofă mai devreme. 
Audiența a crezut ca așa stabilise  regia.
Și m-a aplaudat!
Mi-e dor de de clipa când am primit întâiul mărțișor de la un băiat- eram intr-a șaptea. 
Sta în banca din spate. Il scoteam din încurcătură, mai ales la literatură, spunea două vorbe trei, apoi mormăia un  ăăă, de ne bufnea pe toți râsul..
Mi-e dor de primul bal,  de rochia mea liliachie, ce  vals, ce nebunie, n-am căzut, dar nici prea mult n-a lipsit,  întoarcerea acasă,  mama , în spate, la doi pași.
Mi-e dor de liceu, clădirea am văzut-o acum câteva zile, este altfel. De fiecare clipă mi-e dor, chiar dacă tremuram de frica lui babacu
'ce stai mă berbecule , de aldehidele si cetonele lui, de fizicuța- rece ca stânca,  la sfârșitul clasei a X-a ne-a cântat o arie din Traviata, că am încremenit toți de uimire. Era  studentă la Conservator. N-am uitat-o  nici pe  domnișoara Lupescu , cu vulcanii, câmpiile , ghețarii și toate mareele ei.
 La revederea de acum câțiva ani i-am spus la repezeală câteva nume de munți vulcanici, Popocatepetl, Orizaba,  bineînțeles   că i-am amintit de Andaluzia și de  al ei Guadalquivir.
 Ce s-a mai bucurat!
Vreau iar timpul inapoi..și ce dacă vreau..nimic nu se întoarce.
Știi cum este chestia asta?
 După liceu, anii curg  nebunește, uite așa ca apa râului ăstuia printre pietre, este Argeșul meu drag.
Ar merge, ce ar merge la ora asta? 
Dorul, de Lucian Blaga//
Setos îţi beau mireasma şi-ţi cuprind obrajii/
cu palmele-amândouă cum cuprinzi/
în suflet o minune./
Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm./
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-asa de dor de tine!"/
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi/
pribeag pe-un alt pământ./
Femeie,/
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?/
Mai cântă-mi înc-odată dorul tău,/
să te ascult/
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,/
din care înfloresc aievea - veşnicii./
p.s.ți-am  răscolit amintiri?


20 de comentarii:

  1. Buna dimineata, doamna Gina! :)

    De clipele frumoase intotdeauna ne vom aminti cu mult drag.

    O duminica minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi tu Ștef, este , probabil, o lege a firii să te raportezi la nuște imagini speciale, pe care le păstrezi cu sfințenie , undeva, într-un colțișor tainic.
      Le mai scoți la soare, le aerisești și le pui, la loc, în caseta lor.
      Seară bună îți doresc!

      Ștergere
  2. Trecutul este întotdeauna frumos și nostalgic. Încercați să vă fie dor și de viitor. Să vedeți ce bine vă va fi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce sfat extraordinar!
      Nu-mi vine să cred, e ca și cum ar trebui să schimb un tren, după ce am aflat că am de ales între o destinație foarte cunocută și alta mult prea fascinantă.
      Mulțumesc frumos!

      Ștergere
  3. Waw! Cati ani au trecut de cand am citit (intr-o noapte - a doua zi cartea trebuia sa ajunga la un coleg) Cismigiu &comp. a lui Grigore Bajenaru! Parca nimic nu s-a schimbat. E povestea tuturor liceenilor de ieri, de azi, de maine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau „Elevul Dima dintr-a șaptea„!
      A circulat în tot câminul,spre disperarea pedagogilor care, deși pândeau orice mișcare, n-au prins „niciun fir„.
      Faine vremuri!

      Ștergere
  4. Gina, iti mai amintesti de ''caietele de impresii''( acele ''oracole''),care erau in mare voga, cu ani in urma si, care si-au pierdut farmecul, de cand ne ''etalam '' impresiile asa, pe... internet?
    ''Nascute la Scoala de Fete, / Impresiile in caiete / Au devenit desuete. / Blogul si messul / le-au furat succesul''.
    Amintirile, da, iti rascolesc simtirile,trairile, emotiile, si sentimentele. Si daca, ai vrea sa faci abtractie de ele,ele tot revin, ca si cand , nicicand, n-ar fi dispatut din memoria ta afectiva.
    Ele reapar si ne urmaresc, ca sa tulbure trecutul, prezentul si...viitorul.
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum să nu-mi amintesc, Lidia?
      Eu am fost căministă și în liceu. Ni s-a permis să facem oracole cam către finalul ultimului trimestru- ce vise, ce inimioare, citate, maxime, aforisme, eșarfe, fundițe. Am avut un caiet extraordinar. Într-o vacanță, eram , deja, studentă, mama mi-a spus că o verișoară curioasă l-a ”subtilizat„. Și astăzi regret dispariția acelui caiet. Păstrez, în schimb, jurnalul început cam în aceeași vreme.
      Oricât am vrea să spunem că trăim prezentul , cu ochii larg deschiși către viitor, purtăm în noi trecutul. Cu toate ale lui.
      Seară frumoasă îți doresc!

      Ștergere
  5. Mi-e dor de tine, mamă

    Sub stele trece apa
    Cu lacrima de-o samă,
    Mi-e dor de-a ta privire,
    Mi-e dor de tine, mamă.

    Măicuţa mea: grădină
    Cu flori, cu nuci şi mere,
    A ochilor lumină,
    Văzduhul gurii mele!

    Măicuţo, tu: vecie,
    Nemuritoare carte
    De dor şi omenie
    Şi cîntec fără moarte!

    Vînt hulpav pom cuprinde
    Şi frunza o destramă.
    Mi-e dor de-a tale braţe,
    Mi-e dor de tine, mamă.

    Tot cască leul iernii
    Cu vifore în coamă.
    Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
    Mi-e dor de tine, mamă.

    O stea mi-atinge faţa
    Ori poate-a ta năframă.
    Sunt alb, bătrîn aproape,
    Mi-e dor de tine, mamă.

    Grigore Vieru

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ifim,
      O să fiu sinceră de tot- citind, am plâns..așa este- deasupra tuturor amintirilor noastre veghează MAMA.
      Mulțumesc mult pentru darul tău!

      Ștergere
  6. mi-ai!:)
    eu m-am trezit azi şi eram dată înainte; ziua a fost "mai devreme", dar eu tot "un târziu"...un echilibru, cumva? poate!
    eu amintirile nu le ţin în tolbe şi le scot aşa, la provocări...eu le port cu mine mereu;
    o frunză, o floare, un cer senin, un vânt ce adie uşor şi aduce cu sine miros de verde mi le ţine-n folie, proaspete, niciodată trecute. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frunze și flori, bilețele colorate, DA!!
      printre rânduri!


      Să fii iubită!!

      Ștergere
  7. Ooo, dar ce amintiri ai răscolit ! Cel mai dor îmi este de Cișmigiul în care trăgeam chiulul la orele de mate și fizică ! :)) Am mai fost in Cișmigiu de multe ori, dar... nu e tot ala !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-am risipit niște amintiri în Cișmigiu , mai târzior, adică după bacalaureat.
      O zi faină îți doresc!

      Ștergere
  8. Of,Doamne,si mai cum!!!
    Nimic nu mai e la fel!Zilele trecute imi vedem adolescenta inochii celor dragi mie:copiii mei si copiii sorei mele.Pregatirile de sambata seara pentru discoteca(azi club:)),plimbarea de duminica prin satca doar e vreme buna,rasetele vesele ce rezbat prin peretii camerelor pana in bucatarie,unde acum stau alaturi de mami si-i astept sa se puna la masa.:)Azi e ziua lor,a celor tineri.Noua ne-au ramas amintirile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi,
      În clipa asta, mi-e dor de cina „reunită„..cine știe dacă o s-o văd, în realitate, vreodată..

      Seară frumoasă!

      Ștergere