duminică, 11 martie 2012

un gând cum se descuie..

 S-au ivit  brusc, când am deschis calculatorul..întâi  am suspinat, apoi am plâns de-a binelea.
 Nici eu nu știu de ce.  
Care să fi  fost degetele  bunicii, care ale mamei, care ale  mele,  care ale copiilor mei, care ale nepoțeilor?
Atâtea  schimbări..
Simți  cum fug clipele, săptămânile, anii?
Fără oprire!
Îți amintești ? 
Ea știe să mângâie, să vindece, s-alinte,
O strângere, o dată, o ține-o viață minte.
E mută când vorbește tăcut, ca o pecete
Cu-n crin săpat în mijloc și litere secrete.
Făgăduiește-o dată, trecând pe lângă tine:
De câte ori o viață întreagă nu se-ngână,
Mâhnită, printre lacrimi, cu-o strângere de mână?
Și câte visuri, câte și vieți nu au pierit,
În suflet cu inelul părut făgăduit?
Pe dinafară, viața are puteri să-ndemne,
Pe dedesubt urzită între tăceri și semne.
 
 

18 comentarii:

  1. Eşti fericită şi împlinită!
    Lacrimile îşi au rostul trecutului,prezentului şi viitorului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi,
      Cineva spunea pe aici- fericirea este un fel de a fi, lacrimile sunt vorbe fără glas, asta zic eu!
      Seară bună!

      Ștergere
  2. Am trecut să te salut!
    Să ai o seară minunată :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos. Un alt superb buchet de aurore ale spiritului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos si emotionant totodata, doamna Gina! :)

    O seara minunata si-o noua saptamana, plina de bucurii va doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Viata e un imens carusel, amintirile amesteca bunici si nepoti, iar timpul se opreste si se uita intelegator la noi. Cine stie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place imaginea caruselului, dar credeți că este răbdător timpul?

      Ștergere