marți, 27 martie 2012

natura nu face

 niciodată nimic  fără motive. Aristotel.
La  sat,  când  cineva ( mai) în vârstă își ia rămas-bun  pentru totdeauna de la viață, plâng rudele, ce plâng- durerea rămâne  în suflet- apoi viața  revine în vechea ei matcă.
 Salcâmii  tresaltă  în albul lor  nebun , aninat  în ciorchini, luna își păstrează  locul  ei de regină a nopților  curate,  cocoșul  trâmbițează  deșteptarea după aceleași nemărturisite secrete. 
Curțile  înfloresc   și ele, după cum fiii și nepoții au învățat de la părinți.//
 La școala  cu un singur rând de clase, unde mi-am început meseria, dirigintă la clasa a VII-a,  cei mai mulți elevi erau fii de lăutari. Lipseau mult de la școală, pentru că își însoțeau  părinții pe la nunți, botezuri, cumetrii.
 Nu puteam avea prea mari așteptări de la ei, toți știau să scrie și  citească, unii  reușeau chiar să  adune  vorbele în rezumate. Mai greu era cu gramatica. 
 Când își plecau rușinați capetele , pentru că   nu găseau răspunsuri la întrebările mele, mi se încălzeau ochii de bunul-simț al acelor  copii  cu degete lungi, negricioase.  
După ore, mă însoțeau până în stația de autobuz, ferindu-mă de câinii slobozi.  Unii dintre ei îmi ofereau buchețele de cocărăi și de micșunele .//
Acolo, în școala măruntă, pitită printre dealuri,  am aflat că  profesorul  de istorie, care  plecase în oraș,  cu un an înainte de sosirea mea,  era un om de temut.
 Nu prea îți mergea bine, dacă  îl supărai. Se mânia foarte repede- directorul școlii își jurase că nu  va mai încerca să-i iasă vreodată în drum.
Târziu,  am descoperit  că locuim în blocuri vecine- când piciul  lui de trei ani, pe atunci, avea să-mi  devină elev, în clasa a VIII-a .
Primele  și ultimele vorbe le-am schimbat  după 90, când   fostul meu elev a plecat în Canada. 
Ceva mai târziu, fiica  i s-a stabilit   în Emirate. 
Îl căutau  mulți absolvenți de liceu, dornici să  se pregătească pentru   drept sau pentru poliție.
Era un profesor strălucit, o demonstrau rezultatele elevilor săi.
De câte ori veneam spre casă, îi zăream balconul plin de flori. Toate culorile se răsfățau grațios în soarele verii.//
Într-o zi, femeia care îl îngijea l-a descoperit nemișcat în fotoliu.  Cu o carte de istorie pe genunchi.//
 Astăzi, mi-au atras atenția niște  bufnituri  puternice de picamer- vreo patru tineri montau ferestre- termopan.
Unde vor fi dispărut florile? mi-a trecut prin gând.

Știu că nimănui nu-i place  tristețea. 
Nici mie nu-mi place.
Totuși,  nici chiar setea de veșnicie nu este veșnică.
 Și pentru că este primăvară, și pentru că optimismul este nota zilei,  vă ofer câteva dintre florile mele!
tu ce zici?

14 comentarii:

  1. "Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.
    Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
    Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,
    Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?"

    Votez pentru ultima floare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ”Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi.
      Mereu aceleasi stele s-or învârti-n azururi.„!

      Orhidee roz! Rezistă de mai bine de o lună!

      Ștergere
  2. Azi m-am crezut si eu Aristotel, asa ca am scris despre femei! :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Femei? A spus cineva femei? Eu nu votez. Eu am facut azi vreo 150 de poze. Nu stiu cate raman dupa ce le procesez. Dar raman muuuulte flori!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ați declarat război femeilor?
      Pentru cine faceți pozele cu flori??

      Ștergere
  4. -Cand iti ridici privirea spre o fereastra si, zaresti ghivece cu flori, sa fii convinsa ,ca ocolo, sta un om bun.
    ''Am putea oare sa concepem ce ar fi devenit omenirea, daca nu ar fi cunoscut florile?'' (Maurice Maeterlinck)
    ''Cu cateva flori in gradina mea,cu jumatate duzina de picturi si cateva carti, as putea trai fara a simti invidia''.( Lope de Vega)
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      Eu le ador- în ghiveci, în vază, pe câmp, în grădini!
      Când primesc un buchețel de lăcrămioare, mă ”topesc„!
      Ce simt în preajma lor, a celor vii? simt că și ele simt. Unele ne răsfață, altele ne inspiră, altele ne dau forță!
      Astăzi le-am curățat, încă n-am terminat, pentru că am o mică seră.
      Să nu râzi, am vorbit cu ele, le-am mângâiat, sunt atât de delicate!

      Ștergere
  5. Buna seara, doamna Gina.
    Frumoase flori aveti. Trandafir japonez am si eu, si-al meu este foarte frumos.
    Din pacate setea de vesnicie, urateste sufletele...

    O seara cat mai frumoasa va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt doar câteva,Ștef! Înfloresc pe rând, se sting, când vor.
      Cred că setea de înavuțire și egoismul urâțesc sufletul..

      Seară frumoasă!

      Ștergere
  6. Nu. Citind comentariile am ajuns la o alta concluzie. Daca vezi la o fereastra ghivece de flori, fereste-te. Poti fi "adrisantul" ghiveciului. In cap!

    RăspundețiȘtergere
  7. Se poate întâmpla să primești flori de la cine nu te aștepți nicicum.
    Și dacă vin cu ghiveci cu tot este și util, nu?

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu cred ca trebuie sa fim foarte atenti ce seminte semanam in timpul vietii.
    In satul acela despre care povestesti sunt convinsa ca ai semanat flori care infloresc si acum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici nu știi cât de mult m-ai bucurat, cu gândul tău, Diana!
      Mă înclin!

      Ștergere