vineri, 19 decembrie 2008

Între două semne

În seri lungi , încă netroienite , când tristețea dă ocol, las totul deoparte și mă întorc în colțul meu cuminte, pașnic.
Intru pe furiș...hoțește, casa are alți stăpâni, altcineva îi știe rostul.
 Zăvorul se lasă ușor, îmi știe căutarea și dorul.
Aplecate de vânt, tufănelele  nu mai au culoare, lipsește mâna iubitoare a mamei.
Mă apropii de fereastră, mângâi în gând  bogata perdea, în joc de  ajure galbene și verzi, rezemată -ntr-un cot luna  trimite firave   săgeți de lumină, cunosc fiecare colțișor.
 Revăd totul, limpede, clar, simt chiar mirosul de gutui coapte.
 Și fumul țigării tatei, aud  muzicuța.
 Copilăria mea toată își spune povestea păstrată-n colț de   batistă. 

Pașii mă duc spre  grădină.
 Mângâi cu privirea poarta întunecata ei poartă. Prin perdeaua  grea a  nopții, deslușesc dincolo de ea siluetele prunilor.Și nucul bătrân, cu ramuri osoase.
Nu pot rămâne prea mult. Mereu mi-a fost teamă de câini .
Șterg lacrima.
Pun semn amintirilor, dau ușor pagina...

5 comentarii:

  1. Foarte frumos...
    Nu va cunosc, sper sa nu aveti vre-un post liber in firma Dvs si sa para ca umblu cu periuta...

    E mai sensibil semnul numarul unu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă știu modestă, sper sp nu mă schimb.
      Mulțumesc frumos!

      Ștergere
  2. Nu va veti schimba! Acum totul este sedimentat in straturi valorice.

    Sa detaliez: Ion Pillat coloreaza un tablou inchegat din amintiri... Nu comentez frumusetea poeziei, nu sunt in stare; pe mine ma copleseste asa ca alung ideile "analitice".

    "Semnul numarul unu" este in totalitate bataia de aripi a sufletului plecat inauntru, nu descrie ci (re)traieste atunci si acolo, magaind cu privirea, ascultand cu inima...
    Poezia este un oftat melancolic, textul este o translatie in timp si spatiu, este o calatorie in amintire, in timpul copilariei, precum Niels pe spatele gastei...
    Imi mentin afirmatia, este mai incarcat de sensibilitate, de vibratie ce se transmite imediat...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu fiecare comentariu, descopăr analistul fin, atent, cu o mare bogăție de trăiri.Îmi „văd „gândurile, cumva, rânduite în cugetări!

    Ai văzut „Florica„- conacul Brătienilor?
    Prima oară, am văzut-o seara, era primăvară, înverziseră viile, se auzea clopotul , asfințea după un deal, rătutit, soarele.
    Am înțeles atunci cum a putut să scrie poetul atât de ..real!Totul era organic, pacea locurilor, drumul, amurgul.

    Am revăzut-o după ani- voiam să fac un fel de cercetare pentru lucrarea de gradul I- era schimbată, verdele potopise locurile, copacii își uneau ramurile, Florica era învăluită în propriile-i aripi!
    Acum este un hotel de lux..

    Mulțumesc pentru toate gândurile!

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesanta si curajoasa abordare a acestui subiect.


    My weblog :: ora exacta

    RăspundețiȘtergere