Că se răsfață pe o jumătate de lună, că durează doar o zi,
de dimineață până seara târziu, orice excursie este, până la urmă, opțiunea fiecăruia.
Îmi plac excursiile!
Bineînțeles că îmi plac cele bine organizate, dar nu toate
sunt la fel, deși, dacă îți asumi rolul de conducător și pretinzi și o sumă
deloc de neglijat, ar trebui să-i faci pe oameni să-ți fie recunoscători. Sau să
povestească frumos..
Vorba este că, ademenită de
prietenele mele, duminică în zori- dormeau liniștiți și maidanezii, la
care m-am tot gândit cu groază- m-am
prezentat la locul de întâlnire,
chiar ceva mai devreme.
Cum niciodată socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, locurile care ne reveneau erau în spatele autocarului, ghida, o tipă arțăgoasă, deși voia să pară evlavioasă, nu prea ne-a convins că are aplecări dintre cele cucernice, mai ales că a uitat să ne elibereze chitanță pentru suma primită cu vreo două săptămâni înainte.
Cum niciodată socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, locurile care ne reveneau erau în spatele autocarului, ghida, o tipă arțăgoasă, deși voia să pară evlavioasă, nu prea ne-a convins că are aplecări dintre cele cucernice, mai ales că a uitat să ne elibereze chitanță pentru suma primită cu vreo două săptămâni înainte.
Cu chiu , cu vai,
autocarul a pornit cu mai bine de o jumătate de ceas întârziere, că de,
ăștia suntem noi, n-o să învățăm punctualitatea, cum nici caii bătrâni nu
învață să meargă în buiestru.
Satele argeșene au
primit baia de sâmbătă seara, drumul este curat, au înflorit livezile, râd
printre uluci bujorii bucălați în toate culorile, picură frumos, ca-ntr-o zi de
sărbătoare.
Autocarul mângâie panglica șoselei, se ivesc semețe coamele verzi ale munților, Jiul taie Merdionalii între Parâng și Retezat, intrăm în defileu, râul se face un firicel, verdeața inundă locurile, șoseaua paralelă cu apa lui taie maluri în piatră, păduri bogate de foioase acoperă stâncile.
Autocarul mângâie panglica șoselei, se ivesc semețe coamele verzi ale munților, Jiul taie Merdionalii între Parâng și Retezat, intrăm în defileu, râul se face un firicel, verdeața inundă locurile, șoseaua paralelă cu apa lui taie maluri în piatră, păduri bogate de foioase acoperă stâncile.
Slujbă pe măsură, primim mir, ouă roșii și cozonac, oamenii te privesc în ochi când spun Hristos a Înviat!
Ne închinăm la Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, cumpărăm suveniruri.
Priviri de bun- rămas ..
Caldă și frumoasă pace se revarsă peste oameni și locuri.
Ne încadrăm pe șoseaua încă paralelă cu Jiul, drumul coboară și urcă, plouă mărunt, munții mângâie norii, Jiul își tot șopotește povestea, ador
peisajul verde, galben curat, a fugit soarele, norii se adună, o răpăială încețoșează totul, ne apropiem de Petroșani.
Peisajul se
schimbă, orașul pare amorțit, au dispărut culorile, mici pete verzui se strecoară pe lângă balcoane vechi,
murdare, ferestre sparte,
străduțe obosite.
Parcă timpul s-a oprit.
Obosită așezare..
Parcă timpul s-a oprit.
Obosită așezare..
Coborâm în
Depresiunea Hațegului, pe valea Sreiului.
Covoare de verde curat, drum
liniștit, case vechi, case noi, răpăie ploaia, popas forțat, prea multe
mașini.
Ajungem la Prislop.
Ajungem la Prislop.
Se revarsă iarăși norii, râde știrb soarele, mulțimea se împrăștie, cătă lume! Toate
vârstele
urcă spre mormântul mereu amintitului cu
speranță Arsenie Boca. Brazii se leagănă
ușor în foșnet duios, pâlpâie în candele luminițele speranței,
Mulțime de flori,
o mare de crini imperiali,
bujori, garoafe, ciclame.
Lumea așteaptă
tăcută, îți umpli apoi bidonul
din izvorașul care primește zvăpăiat
monede și bancnote, omul este darnic, uită de toate, rostești în gând dorințe adânci.
La drum!
Ajungem la mânăstirea Cornetu.
Aceeași grabă!
Aceeași grabă!
Interesantă bisericuță. Citește aici!
Să întreb- nu am pe cine..
În spatele mânăstirii, un mic cimitir. Îmi atrage atenția o
cruce, citesc, mă pripesc în
interpretare, recitesc, mă înfior măi Lenuță, măi Lenuță, când mai vii pe
potecuță.
Profundă și dureroasă..
În autocar este liniște, toată lumea a scuzat ieșirea șoferului, care, deși bun profesionist, are probleme de comunicare..printre brazi, se zăresc turnurile Mânăstirii Cozia, mă gândesc la Umbra lui Mircea, ascult susurul înăbușit al Oltului, repetând numele bătrânului Domn.. curge drumul, curge istoria, toate curg..//
Mici și bere, sfinți și cugetări, așa suntem noi, balcanici din fire, trecem ușor peste toate, uităm sau pierdem măsura. Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut. Arsenie Boca.
un dar muzical de la modart: