pentru ca să trăiesti iată o fatalitate care la om e mai
dureroasă decât la animal.
Emil Cioran
Când
eram eu școlăriță, auzeam că munca l-a creat pe om.
Am reținut
sloganul, pe atunci nu știam ce este acela un slogan, dar nici nu prea înțelegem
cum adică să-l fi creat munca pe om.Ce vedeam eu era că toți , în jur, mari și mici munceau. Fără împotrivire.
Prin liceu, am aflat că Labor improbus omnia vincit.
Am crezut și cred în esența acestei maxime.
Ceva mai târziu, când deja,
primeam salariu pentru prestația mea socială, auzeam pe la colțuri că ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim.
Și a mai trecut o vreme.
Lumea a evoluat, a apărut alt slogan Noi muncim , nu gândim.
Și timpul fuge, în jur este cam multă blazare, crește numărul șomerilor, dispar meserii, apar (mereu )milionari.
Un mail primit astăzi amintește că
Emil Cioran, gânditorul român, devenit celebru tocmai în limba
franceză, ale cărei constrângeri le stigmatizase în tinerețe, din cauză că în fiecare dimineață își punea problema ce va mânca în ziua aceea, avea o atitudine specială
Despre muncă
„Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înșiși. Munca este un blestem.
Iar
omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele
numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la
realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca
obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil.
Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează.
Ea deplasează centrul de
preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a
lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se mai
ntereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica,
de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei
prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi
o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de
exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in
lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara.
De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizează…
Faptul ca fiecare om
trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape
niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare
prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti iata o fatalitate care la om e mai
dureroasa decit la animal. Căci la acesta activitatea este atat de
organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi
da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul
de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din
tendintele lui de a iubi răul, când acesta este fatal si frecvent. Si in
muncă omul a uitat de el insusi.
Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea.
Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.
In
loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o
existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi –
nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos
si impotent al realitatii din afara.
Ideea din spatele citatului
este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti
mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se
diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti,
timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica
exact ceea ce ne defineste ca oameni.
Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana
la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda
aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care
cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea
lua de la cap a doua zi..
Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel
mult ca pe un rău necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori
avem ocazia, daca vrem sa ne
pastram
integritatea fizica si sanatatea mintala.
In consecinta, repet ca cei
care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de
satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea
luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabiuinta
sa munceasca pentru a avea banii pentru respectiva distractie.
Iar
omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele
numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la
realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca
obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil.
Munca susținută si neincetată tâmpește, trivializează si impersonalizează.
Ea deplaseaza centrul de
preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a
lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se mai
ntereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica,
de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei
prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi
o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de
exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in
lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara.
De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza…
Faptul ca fiecare om
trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape
niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare
prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti iata o fatalitate care la om e mai
dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de
organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi
da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul
de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din
tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in
munca omul a uitat de el insusi.
Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea.
Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.
In
loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o
existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi –
nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos
si impotent al realitatii din afara.
Ideea din spatele citatului
este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti
mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se
diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti,
timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica
exact ceea ce ne defineste ca oameni.
Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana
la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda
aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care
cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea
lua de la cap a doua zi..
Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel
mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori
avem ocazia, daca vrem sa ne
pastram
integritatea fizica si sanatatea mintala.
In consecinta, repet ca cei
care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de
satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea
luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabiuinta
sa munceasca pentru a avea banii pentru respectiva distractie„.//
Cum o fi??