din problemele timpului pașnic”
Thomas Mann
In anii mei de școală, am învățat istorie de la patru profesori. două doamne și doi domni.Țin minte toate numele, văd așa cu ochii minții și fâșii de ore.
Cea dintâi profesoară , Dinică Elena, era proaspătă absolventă a Universității București.
Elegantă și blândă.
Îmi plăceau rochiile ei de stofă, mai ales una vișinie, cu o croială ca de domniță.
Cu o voce plăcută, bucureșteanca, deloc sofisticată, a făcut ca istoria să mi se pară în anul acela cea mai interesantă poveste din câte citisem.
Profesoarei nu-i lipsea niciodată arătătorul, cu care localiza orice bătălie despre care ne vorbea.
În liceu, Domnu Neagu ne-a predat Istoria Antică și Medievală .
Însoțit tot de un arătător.
La ascultare, se întorcea cu spatele spre hartă veche, oprea năbădăiosul băț undeva, iar tu, elevul, trebuia să povestești tot ce știai despre locul acela.
Către sfârșitul primei clase de liceu, am aflat despre Războiul de 100 de ani :1337-1453,una dintre cele mai serioase conflagrații, în care două dinastii rivale,Casa de Plantagenet și Casa de Valois, cu mulți aliați, au luptat pentru pentru a câștiga conducere celui mai mare regat din Europa de Vest, Regatul Franței.
Istoria ne învață că nu a fost vorba despre un război continuu, ciocnirile fiind întrerupte de lungi perioade pașnice.
Nu intru în detalii, pentru că oricine dorește să se informeze poate deschide wikipedia.
Ce vreau să spun este că mi-am amintit de această încrâncenată secvență a istoriei, în urmă cu câteva săptămâni, când o parte din familia mea a călătorit cu mașină cu tot din Franța în Maria Britanie, prin Tunelul Canalului Mânecii, un tunel feroviar submarin, lung de 50,5 km.
El leagă vestul Franței cu sud-estulAngliei și a fost construit, în cooperare, de guverneleRegatului Unit și Franței, între anii 1987 și 1944.
7 ani!
Este al treilea tunel feroviar ca lungime din lume, viteza limită permisă a trenului fiind de 160km/ oră.
Mașinile, autocarele, camioanele, motocicletele sunt transportate de navete feroviare, cam în 35 de minute de la peron la peron.
Detalii poți găsi tot pe Wikipedia.
M-am gândit la treaba asta cu războiul de un secol purtat între cele două state care, după niște veacuri , au putut să colaboreze pentru a realiza construcția asta extraordinară.
Fără să vreau, gândul mi-a zburat la ceea ce se întâmplă la noi: suntem români, carevasăzică, vorbim aceeași limbă, locuim între granițele aceleiași țări și, de treizeci de ani,conflictele nu se mai opresc.
Cât despre vreun tunel, ce să mai vorbim?