luni, 31 decembrie 2012

muguri de nădejde nouă,

sănătate, iubire, bucurii !
Pentru noi, cei de aici și de pretutindeni!
LA MULȚI ANI!

Anul Nou, de Vasile Militaru

Din cireşul veşniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.

Şi-n clipita-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri ni s-au frânt!

Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.

Şi cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă.

Îmbrăcaţi al vostru suflet
În veşmânt de sărbătoare
Şi primiţi cu imn de slavă
Noua veşniciei floare!

Iar dacă-ntre voi iubirea
Va cânta fără să plângă,
Niciun vis n-o fi himera,
Niciun dor n-o să se frângă.



un dar special de la o doamnă specială, Maria!





duminică, 30 decembrie 2012

optimism! mai mult optimism!


Am primit deja daruri.

De dimineață, pe sub ferestre, cu  muzică și  bătăi într-un bidon mare de plastic, capra !

Te poți împotrivi ? nicidecum !aduce noroc!//

De peste Ocean, o prietenă virtuală mă învață să aplic terapia Osho.
Cum dar din dar se face rai, îți ofer , cu drag, și ție rețeta. O știai?
Și dacă..face bine s-o repeți.
Zice că  noi toți avem nevoie de terapie, pentru că ne lipsește iubirea.
De aceea, iubirea este  cea  mare terapie posibilă.
Este chiar  mai mult  decât suficientă
.
Mai bine , citește
„ Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuită din mai multe straturi succesive.
 Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior.
Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele.
Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui
vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact.
Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire,
 dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie,
 ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el.
Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã,
 întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã.
Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã,
iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie.
Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om.
Important este sã scoţi acest copil la luminã,
iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.

Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii.
Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce
 inima este sursa oricãrei vindecãri.//

Am  primit și  un calendar. 
Ți-l ofer cu dragă inimă.. sunt cam micuțe literele, cu puțină strădanie,( adică alegi dimensiunea inițială) sigur vei  descoperi mesajul- optimism! 
 mai mult optimism!//

un DAR de SUFLET, de la un SUFLET ALES-






încă un dar! dar ce dar!!

sâmbătă, 29 decembrie 2012

asemenea lumânării,



 un bun profesor se mistuie pe sine, pentru a lumina cărările altora.
 Nu știu  cine a spus asta,  nici nu sunt sigură  că așa a spus, este gândul  meu de astăzi.

Prima care a aflat vestea a fost Rodica G. aflată cu nu știu ce treburi pe la secretariatul facultății- nu-mi amintesc numele ei după  măritișul cu  grecul Takis, ce-mi amintesc  este  că scenele  în care  erau  protagoniști păreau rupte  din  filmele alea nu nebuni-frumoși.
Rodica a intrat  în Sala 1, plină ochi băi, gata, s-a terminat cu distracția, a venit unu de latină, o să ne mănânce de vii.
Zgribulite și  cumva, mai fragile,  următoarele pe lista speriatelor au fost franțuzitele.
Seminarul, ca de obicei, în Sala 4. 
Părea că nu se mai termină, când a deschis ușa.
De sub sprâncenele cât o pădure  încâlcită, de un albastru rotund,  ochii lui ne-au cuprins pe toți.Vreo treizeci și șase.
N-a spus o vorbă,  și-a pus servieta uriașă, ca și el, pe catedră,  a umplut tabla cu toate declinările, pixurile alergau zăpăcite  pe caietele  scoase în grabă, altă tablă, conjugările, a urmat tabelul cu  pronumele. Fără o vorbă.
Nu se auzea nici musca,  prin ferestrele mari, toamna își limpezea cerul, noi, eu, cel puțin, abia pridideam să  scriu.
La următorul seminar- ne anunțase din timp  printr-notiță la avizierul facultății-  lucrăm de pe cursurile  bibliotecii- niște  registre  grele, ticsite cu fragmente din Iliada, Odiseea, Metamorfozele, Fastele..
Caietul dumnealui s-a umplut repede cu  multe șiruri de 2, pe ici, pe colo, câte un amărât de 3.//
 O să spui că metoda era comunistă, treaba ta.. împărțiți pe alt fel de grupe, fiecare student ( câțiva băieți, vreo  nouă) a ajuns sub aripa câte unui profesor.
 Așa  m-am nimerit eu  în preajma domnului de latină. 
Nimeni nu-i spunea domnul profesor Dogaru.
 Ca o paranteză, nu știu de ce, ba poate că știu- când începea  să recite din Eminescu, nu se mai oprea, avea o voce puternică, plină, frumoasă, când  vijelioasă, când lină ca un susur, pe Caragiale îl știa din scoarță în scoarță, ziceam că știu de ce cred eu că era tatăl actriței Dana Dogaru.
N-am îndrăznit să-l întreb niciodată, deși, în afara orelor, era de nerecunoscut- într-o seară ne-a scos la restaurant pe toți din grupă, vreo zece, nu ne venea să credem,  am gustat așa,  două/trei guri de  vin roșu, cânta Ciontică, a dansat  cu fiecare  fată...//
La examen picau pe capete.
Câțiva de 6. 
Eram a douăsprezecea din grupă, când mi-a venit rândul, întâi am înghețat, am pus mâna pe clanță, am intrat- în plină vară   mi se inflamaseră amigdalele- am tras biletul , Laudă primăverii..
  Nota 9.
Primul 9 din  grupă.//
Au trecut anii.
 Ninge blând, ninge cu amintiri duioase!//
Dacă aș îndrăzni să te întreb,  cărui profesor îi porți  respect  scris  RESPECT, ai spune?
 

vineri, 28 decembrie 2012

toți


avem o mașină a timpului. Câteodată ne duce înapoi, atunci avem amintiri.
Câteodată ne  duce înainte, atunci avem vise.//

amintiri, vise? 
 sau visuri?
ce alegi?




joi, 27 decembrie 2012

cineva spunea

 că guvernarea lumii începe în noi înșine. 

Cei mai mulți ne petrecem zilele bucurându-ne de lucruri fără să facem verificări, ne recuperăm energia pierdută, ne îmbărbătăm singuri sau între noi, atunci când ne mai împiedicăm. 
Există și răutate.
 Prea multă chiar. 
Astăzi mi-am făcut timp să văd pădurea la ea acasă, nu doar privind-o din balcon. 
Cineva, fie el un edil, fie un simplu lucrător, creează ceva. Sădește un copăcel pe marginea drumului. 
Vine un altul și  zdrobește cu bocancii lui grei  creația.  
Stau și mă întreb, te întreb și pe tine: ce motivație să aibă, ce demoni să-i tulbure mintea, încât să  maltrateze  frumusețea, să o strivească
Mare durere am simțit  numărând nouă copăcei uciși de o mână Rea..


miercuri, 26 decembrie 2012

clipa ce vine

este, prin faptul doar că bate mai târziu, oarecum inferioară clipei antecedente. Lucian Blaga 

  În dans firesc de vorbe visându-se pe ele însele, asemenea râului care curge, când lin, când lovindu-se de maluri, fereastra mea virtuală- blogul- cum aflasem că se cheamă, împlinește astăzi cinci ani
Mult, puțin,  am risipit cu drag gânduri, speranțe, întrebări, cărări, unele către mine, altele către lume, m-am întrebat și mi-am întrebat musafirii, mereu într-o febră a căutărilor, sfidând granițe geografice și culturale, într-o călătorie între noi și dincolo de noi.
 Nimic nou, nimic vechi, sensibilități și nehotărâri, evaluări și  mărturisiri lucidități, transparențe, uimiri..
 Relaţia spaţiu- timp
 E în felul acesta
Ca şi rezolvată ar fi spus poetul.//
 Mulțúmesc tuturor celor care și-au făcut vreme să se oprească în dreptul ferestrei cu  incertitudini! un dar de la Ștef-

luni, 24 decembrie 2012

scrisoare


Dragă Moș Crăciun,
Fii bun cum doar tu știi să fii! 

Ai grijă  de noi,  toți, uită că am fost neascultători.
Dă-ne sănătate, iubire și puterea de a-i înțelege pe ceilalți!  
Apără-i pe copiii și pe nepoții noștri de  tot ce este rău și călăuzește-le pașii, mereu, spre Lumină!
Fă ca în noaptea asta să ningă  deasupra noastră cu înțelepciune și iubire!

Crăciun frumos tuturor!          sursa:http//i6.tagstat.com



un dar de la Otty!


f!un dar de la Ște




acum e cor la casa ta!

Primiți colindătorii?
 
Le-am auzit   corul pe  mai multe voci  din bucătărie.

 Îi așteptam . Au venit în câteva  rânduri simpatici foc , mai ales  cei cu Moș Crăciun în frunte.
Un moș crăciun trompetist.
Asta, așa ca s-o impresioneze pe  Oana,  vecina de la patru, diriginta lor.
Cum era o premieră,  le-am pus în trăistuțe  nu doar covrigi și portocale,  am dat și  niște bani. Și le-am promis că le trimit și fotografiile.
Următorul val un grup de  vreo cinci fetișcane, ele nu știu colinde de-ale noastre, au  zis ceva pe englezește spre surprinderea totală a    domnului  președinte de bloc, aflat în trecere pe scara noastră.

Cum să te încurci cu  portocale și covrigi?
  Ceva mai târziu, când  tocmai îmi găteam pomul, am auzit bătăi serioase în ușă.
 Am sărit,  m-am uitat în coș, rămăseseră destui covrigi, am deschis instantaneu - un grup cam întunecat, vreo șapte,  un bărbat prea tuciuriu și  ea, poate consoarta, ceilalți- puradeii. 
 Ușile vecinilor  au rămas închise, poate că, inspirați,   se uitaseră pe vizor..da  niște bani, nu-mi dai, cocoană, că venim dă dăparte și n-avem cu ce plăti mașâna, mi s-a adresat cel mai mare , care își pusese, deja, un picior  în ușă..
-Nu, îi răspund eu răspicat, că  mă și mir de unde atâta curaj, continuând  să împart covrigi..
Nuci, covrigi, gutui și mere..ce poveste frumoasă povestea copilăriei!//

 În ajun de Moş Crăciun
 Din an în an pornesc la geam 
Voioşi cu moş Crăciun,
 E ger cumplit, e drumul greu 
 Da-i obicei străbun.
  Acum e cor la casa ta 
Cu toţii cânt-acum,
 Mai sunt şi moşi din vremea lui 
Bătrânul Moş Crăciun.
 Acum e joc la casa ta 
Cu toţi se veselesc
 Dar sunt bordeie fără fum,
Şi mâine-i moş Crăciun..
Şi-acum te las, fii sănătos
 Şi vesel de Crăciun,
 Dar nu uita când eşti voios,
Române, să fii bun.//folclor


Crăciun cu sănătate și bucurii doresc tuturor prietenilor!

duminică, 23 decembrie 2012

azi iarăși vine


Moș Crăciun, de Radu Gyr


Tu iarăși ai, om bun, de azi,
Crăciun, cu ramuri verzi de brazi.
Colindul Sfânt tu iar îl ai,
Din glasuri coborând din rai.
Azi iarăși vine Mos Craciun
Cu obiceiul lui străbun,
Cu Dalbe flori și Moș Ajun
Și zeci colinde de Crăciun.
La Pruncul Mic și Luminat
Cu toții merg la închinat,
Tu om al veacului de-’acum,
Oprește-te puțin din drum,
Căci vreau și eu acum să-ți spun,
La geam, Colindul de Crăciun.
Să știi și tu că Dumnezeu,
Făuritorul tău și-al meu,
Dintr-o Fecioară-I zămislit,
În iesle, pe pământ venit.
Și azi se naște pentru noi,
Noi, fii ai vremurilor noi.
Mereu să credem cu temei
Noi, oameni din mileniul trei,
Că Moș Crăciun dac-a venit,
De Dumnezeu ni-i dăruit.//

Să-ți aducă Moșul  tot ce-ți dorești!

sâmbătă, 22 decembrie 2012

nu vă îngrijorați


 cu privire la înălțimea bradului de Crăciun: pentru copii el va părea întotdeauna mai mare decât Himalaya. Larry Wilde

 


Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine,
Haide, hai în  casa mea,
Unde-i cald și bine.
Pom de Anul Nou te fac
O, ce bucurie,
Cu beteală-am să te-mbrac 
Și steluțe- o mie...

Însoțită de un brad falnic cu beteală prinsă în plete, poezioara încheia  abecedarul. 
 Carte cu miros de cerneală, joc neobosit  în  semne  rotunde, albastre și roșii,  cuvinte dragi, de-o vârstă cu uimirea, în   vârful peniței,  propoziții  cuminți,  cocori și  copaci, fluturi și case , raze de soare.
 Transmitea căldură!
 Nici vorbă de teamă.//
 Talițu, bunicul patern,  a adus o creangă mare de brad. Ceva rar , aveam să-mi dau seama câțiva ani   mai târziu, pentru că în satul meu de câmpie  copacul mereu verde  nu-și  găsise încă locul
Mama  a gătit creanga  cu mere, bomboane și rățuște pufoase, cumpărate de cu toamnă din Târgul Titului. 
 Balans nestingherit  în  fir de elastic!
 Sub pom, un coș cu  gutui parfumate!

În fiecare an, fără vreo excepție, împodobesc  bradul!
Rescriu în gând povești,  culeg  imagini  dragi, pași șovăielnici,  râsete în foșnet de cutii  aruncate de-a valma,  mânuțe îndrăznețe..

  Netul mi-a spus că   brazii se pot cumpăra din parcările supermarketurilor.
Puțină lume, nici brazi prea  mulți, cam golașiNu  se simte parfumul cetinei.. înghesuiți în camioane,  plecați tocmai din pădurile Olandei, de oboseală, și-au risipit aroma în drum către destinație .
 Fără chef , un vânzător  cu degete înghețate înfofolește  copacul  în plastic cenușiu. 
Mâine o să fac  din el un rege! 


 Păstrezi amintiri  cu pomul de Crăciun?


 

vineri, 21 decembrie 2012

în unduiri de broderii albastre

 
Colaborează cu  14 orchestre  simfonice din țară, a  dirijat peste cinci sute de  concerte simfonice și  peste o mie de spectacole lirice de operetă, operă, balet..
În această seară  care a încheiat anul 2012, dirijorul  Alexandru Iosub  ne-a oferit cel mai frumos dar de Crăciun, un concert complet- colinde, polci, valsuri, arii celebre, amuzament . 
Nu sunt eu vreun critic muzical,  încerc doar să-mi povestesc starea.

Și pisicile  au valsul lor!
 Le-a fost dăruit de Andersen.
În câteva rânduri, ducându-și  mâna în dreptul inimii,  dirijorul cu  vărguță  magică ne-a repetat Aveți cea mai bună orchestră!
S-au armonizat perfect!
Profesiune făcută în credință, dăruire, atenție,  pasiune! 

Suntem niște privilegiați!


Rossini, Leoncavallo, Bizet, Dinicu, Grigoriu, Ivanovici cu  mereu tinereale  Valurile Dunării, Andersen, Strauss,Schubert, Toselli, Arditi,Lehar,Tagliaferri, Offenbach,Kalman-  inegalabile  daruri!
Ceea ce a conferit serii strălucire, fast și grație a fost prezența în concert  a două voci speciale, două personalități deosebite care, atât fiecare în parte , cât și în duet, au încărcat sufletele și  atmosfera sălii cu acea vibrație magică, venită în flux dinspre scenă către fiecare  prezență  din sală.
Ea-carismatica soprana Diana Țugui, o voce caldă  cu inflexiuni subtile,  o femeie grațioasă,
pe cât de delicată, pe atât de  pasionată, într-o superbă rochie de tafta  vișinie, pe care oricare dintre femei și-ar dori-o!Fie doar o singură dată în viață.

 Talent, pasiune, zâmbet,  eleganță firească, umor, feminitate- toate în câteva arii deosebit de frumoase-Bărbierul din Sevilla, Liliacul, Il Bacio.
El-baritonul Sandor Balla,  ce voce!  prezență distinsă,  clasă,  eleganță și multă pasiune. Școala   de la Cluj ne-a tot  răsfățat în ultimele luni cu nume și muzică de cea mai bună calitate. Si puo, Bărbierul din Sevilla, Serenata, într-o interpretare  desăvârșită!.
  Duet încărcat de farmec,  tandrețe, voci  puternice, rotunde-Bărbierul din Sevilla, Văduva veselă!
Seara  a primit  acorduri  de nai-Gina Sandu, zbor în  acorduri de vals, nemuritoarea Dunăre albastră grație unei tinere perechi  de dansatori.
N-au lipsit surprizele- acordeonul și o vioară  specială.
 Flori, șampanie, bucurie, ovații!
 La noi, Crăciunul și-a trimis mesagerii în armonii sonore purtate în   pași de vals!//

 Îndrăznesc să te întreb: îți place valsul?
când ai dansat ultima oară? 


 

joi, 20 decembrie 2012

Dumnezeu nu are consilieri,

de aceea Universul  este veșnic.
Valeriu Butulescu

Cina, de Ioan Alexandru
Vine un musafir la noi în casă,
Aducător de har orice străin
 Îl vom pune în frunte la masă 
Lîngă pâine și vin.
 Cât ne este vatra de săracă 
Pe cât suntem de mulți lîngă foc
 Îi place lui Dumnezeu să petreacă
 Cu noi la un loc.
 Fărămiturile-astea puține
 Trebuie să le-mpărțim chibzuit,
Să rămână coșurile pline
 Din cât a prisosit .
Fiece casă-mpărăție,
 Fiece masă prestol ,
Prin fiecine poate să vie,
De când mormântul e gol.
 Ioan Alexandru,Cina


miercuri, 19 decembrie 2012

spartani!


Terminați micul dejun și mâncați bine, pentru că diseară cinăm  în iad! Eroii de la Termopile(film)
 O prietenă virtuală povestește cum și-a petrecut ea,  în plină iarnă europeană , vacanța pe alte meridiane însorite, prilej cu care observă cât de exacți  sunt nemții. Printre altele, se referă și la faptul că ei mănâncă tot din farfurie, asta pentru că probabil știu foarte bine să-și cântărească  din ochi porția.
Ai putea spune  că este ceva banal sau, cel mult, un fapt oarecare. Mie mi se pare ceva foarte important. Și o să spun de ce.

 De vreo zece ani, îmi petrec vacanțele în grup, mai mare la început și tot mai redus cu vremea..
Fiecare zi de vacanță începe firesc în sufrageria internațională  a  hotelului, micul dejun fiind inclus în costul excursiei.

 De când mă știu,   acest moment al zilei  este , pentru mine, cel mai frumos- în copilărie mi-l pregătea mama, cum știa ea cel mai bine- învățam mereu dimineața,  așa că  ne petreceam primele minute ale dimineții doar noi două.
Îțí (mai)amintești   gustul laptelui  proaspăt de țară?
În liceu, internistă fiind, micul dejun luat în cantina plasată peste drum de liceu, dar destul de departe cămin,  începea cu  două felii de  pâine neagră, pe care elevul de serviciu le aducea într-un coș  împletit, ce gust extraordinar  avea coaja răscoaptă! Lenți termina pâinea înainte de a veni marmelada  de mere și ceaiul  fierbinte, că mereu ne frigeam. Ne mai puneam întrebări una alteia la fizică, la chimie, pentru că urma întâlnirea cu babacu , sosit bosumflat din trenul de București, cu dom Bălcescu, care nu avea niciodată timp  să-și încheie toți nasturii, din cauza  teribilului  stil  de  a-și face  mai  triumfătoare intrarea în clasă.
La facultate, tot la cămin am stat,  dar de acum, lucrurile erau total altfel, micul dejun  lux!  noi, fetele, care mai de care  mai apretate,  coafuri  marca geluța, săraca primea atâtea comenzi,   că nu-i  rămânea timp și pentru ea, noroc că  avea păr natural , rochii, bluze , fuste, zilnic  schimbate între noi,  asortate după priceperea fiecăreia, priviri  clipicioase cu matematicienii, pe biologi nu-i luam deloc în seamă, toți știau că   filologele  sunt  șic.
Vremea fuge, micul dejun și-a păstrat frumusețea lui-  mi-e dor să-i văd pe copiii mei făcând mofturi la una, la alta,  sunt bărbați în toată firea..
M-am luat cu vorba , oricum n-am uitat ce voiam să spun.
 În restaurantele hotelurilor în care am mâncat, imediat  îțí dai seama  care sunt  ai noștri ,după cum arată farfuria  sau farfuriile- dacă  tot este, de ce să  nu încerc, și-apoi am plătit, nu?  spunea cineva, o parte se consumă, o parte(  consistentă) se îndeasă  de-a valma  în geanta   cât mai încăpătoare.
 Îți dai seama că nu despre bărbați vorbesc. Și nu contează  deloc  portmoneul sau cardul. 
Nici firma.//
Scormonitoriifiguri stranii,  saci  soioși, bețe  noduroase cu cârlig.

 Citeam undeva că  suntem  printre națiile care aruncă, zilnic,  multă mâncare.//
N-am  găsit un  proverb nemțesc despre mâncare, așa că  spun unul  în a cărui rețetă cred La micul dejun  fii egoist, prânzul împarte-l  cu prietenul, iar cina  dă-o dușmanului!
Tu ce zici?

Un dar de suflet de la domnul  Simion



luni, 17 decembrie 2012

lectura obligatorie



Am citit un material emoționant, ca rezultat al unui interviu, la care a răspuns din suflet  o  mare doamnă, cunoscută celor  care iubesc Arta conversației. Este vorba despre scriitoarea  Ileana Vulpescu.
Presărat cu multe exemple, materialul  este oglinda  fidelă a unei realități  dureroase, spectacol la care noi  participăm, fiecare în felul  său, spectatori sau  eroi. 

 Aseară, cam la aceeași oră, pe două posturi tv, am zărit, în trecere,  două greșeli, scrise cu litere mari: Cine înșeală? ( corect- înșală), Când va dispare hoția? ( corect-dispărea).
 O moderatoare cu pretenții spunea  mi-ar place ( corect-plăceasă mai veniți pe la noi..
Din materialul doamnei Ileana Vulpescu am extras  doar partea privitoare la  cum  se(mai) vorbește românește..//
„Degradarea morală e direct proporţională cu cea lingvistică?
 Mai deunăzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunând În liceu se aflau doisprezece fete. Se învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe copii că doi şi doisprezece au feminin. E singura limbă romanică în care se-ntîmplă acest lucru. Doisprezece femei, doisprezece ceasuri...
 E o epidemie, o avalanşă de incultură.
 Nimeni nu mai zice azi loc, zice locaţie, fără să-i treacă prin cap să se uite într-un dicţionar francez sau englez să vadă ce înseamnă.
 Am citit într-un ziar acum câteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ştiu câta aniversare a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat perineul de la piciorul stâng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind să se refere la perigeu, tot perineu!
Dacă nu ştii, nu vorbeşti!
Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi pare rău c-o spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară. Profesor, Iorgu Iordan, îmi spunea Ai să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni! ...
 Se merge pe linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni de nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te iscăleşti?
Nu pot să nu fac comparaţie între ce se auzea înainte de 89 la tv şi la radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai nişte obligaţii.În ceea ce spune cel pe care-l inviţi  nu poţi să intervii, treaba lui, mai ales dacă e-n direct. Pretenţia mea către angajat vine. Dacă ar căuta într-un dicţionar sau pe internet, ar afla cum se pronunţă toate numele proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu ştiu câţi ani de la naşterea lui Gai de Mopezan. El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnăr în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a atras atenţia în direct: Este totuşi un compozitor neamţ, cum puteţi să-i pociţi numele? Răspuns: doamnă, dar e moda anglizantă!....". E moda tâmpeniei şi a inculturii, aş spune.
Situaţia limbii  române este deplorabilă!
Chestia asta cu limbile străine poate pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decât batjocorirea propriei limbi!
  În Franţa, posturile radio şi tv sunt sancţionate cu amenzi grase atunci când folosesc cuvinte străine, în loc să folosească cuvinte franceze. În Franţa sistemul lor de monitorizare audio-vizual este atât de performant şi de drastic, încât atunci când detectează ceva în neregulă, îi întrerupe pe loc.
 La noi care ar fi soluţia ieşirii din această criză?
La noi, în afară de pile, proptele şi o piesă de mobilier prin care se trece, se ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la concurs, câştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem?
 Dacă aşa se obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face reclamă, apar aberaţii de genul brânză bunăcioasă, piersică gustăcioasă, marea ieşeală etc. 
Nişte analfabeţi care cred că inventează ceva.
 Când a murit, acum un an, preşedintele Poloniei, am auzit la televizor: E un spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu ştiu câtă lume.. (Poate cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greşită fără doar şi poate, care e de fapt fără dar şi poate? Adică adversativ şi dubitativ.
Lucruri analizate logic, ca de exemplu mai exact şi mai corect. Le-am întâlnit si la persoane foarte  cultivate.  Ne întoarcem la unşpe trecute fix?
- S-a gândit,  Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un roman?
Nu ! Încă scriu despre oameni care mai ştiu carte. Deocamdată  îmi acord o pauză.
Am mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce să-şi depună un curriculum vitae, ci un sivi(CV) şi pariez că majoritatea lumii nici nu ştie ce-nseamnă.
 Nimeni nu se mai duce să-şi ducă undeva o autobiografie, ca să fie angajat aplică. Aplică pentru un job!
Aplică era ceva ce se pune pe perete.
 Mă indispune profund când aud de brandul de ţară. Bine că ne-am procopsit cu o frunză, care este brandul de ţară. Măcar dacă era şi Eva pe-acolo.
Eu nu pot să dau explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decât că, poate, la început a spus cineva ceva în glumă şi pe urmă s-a luat în serios. Eu i-aş sfătui, să nu mai facă greşeli, să pună mâna pe o gramatică a limbii române şi să nu se sfiască să umble în dicţionare.
Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar şi printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul cărţile care le-am cumpărat, "m-am dus la servici.
Eu le tot spun, când am ocazia, că-s nişte cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au această formă. Nu zici m-am dus la ofici, nici am fost la ospici, nici mi-am luat un servici de masă.
Pe mine mă surprinde câtă încredere au în ei aceşti oameni şi câtă lipsă de dubiu în ceea ce priveşte limba română. Aş retipări Gramatica greşelilor, de Iorgu Iordan.
O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post de mobilă.
Văd un dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul "lasă-i p-ăştia să vorbească. ne uităm în gura lor? Nişte babalîci depăşiţi, o generaţie expirată.
Poate aşa şi e.
 Dar până să expire ei, îi inspiră pe alţii.
Ce modele să mai aibă cei tineri?
 Cînd bordelul e o mănăstire faţă de politică; şi cînd la televizor şi prin gazete sunt aproape numai obscenităţi, când se cultivă doar incultura ?„