ca-ntre prietene

                            Ultima zi de septembrie. 
                           Vara și toamna  fac schimb de  farduri !

                     

    

                                          

câte anotimpuri ( mai)are anul?

după o idee de la Mihai

de la Modart

învățătura

 care nu intră decât în ochi și în urechi seamănă cu un prânz  luat în vis, proverb chinezesc
Dacă am  auzit eu  bine, ieri, la târgul de joburi, s-au oferit  mai multe locuri de muncă pentru tinerii  fără bacalaureat, decât pentru absolvenții  învățământului superior.
M-am minunat..  o fi normal? de fapt, ce înseamnă normal?
p.s. cineva mi-a trimis o poză. Bacalaureat la chinezi. Fără camere de luat vederi. 

Am mai aflat ceva:

Cea mai tare METODĂ ANTI-COPIAT vine de la chinezi. Ar putea înlocui camerele la BAC

Autor:  Cristina Lica

Chiar și atunci când se știu supravegheați de camerele video, elevii tot mai încearcă să copieze. Chinezii au descoperit însă o metodă anti-copiat mult mai eficientă și mai ieftină.

Fiecărui elev care susține un examen i se pune o cutie pe cap, cu o „fereastră” numai în față.
Astfel, nu vor mai fi tentați să se uite în stânga și în dreapta la colegi, dar nici pe sub bancă.

lectura de seară

Fericirea nu ți-o poate da cineva, cineva ți-o poate doar lua. 
 Ileana Vulpescu
Multe  s-au schimbat, vreme de un an, în viața acestei Doamne, pe care viața a învățat-o să fie mereu cu ochii în patru.
Citește interviul, sigur o să-ți placă răspunsurile!  
Fiecare femeie trece printr-o  epocă romantică, cel puțin atâta vreme cât iubește, dacă iubește sincer. Romantismul nu este  un curent, ci o stare de spirit.

http://www.revistatango.ro/celebritati/interviuri/ileana-vulpescu-dupa-parerea-mea-nu-este-de-lasat-nici-barbatul-nici-femeia-care-gasesc-dragostea-in-alta-parte-2188-p1.html

pe furiș

Ca și  cum ar fi auzit toate   pătimașele  glume  despre flușturatica ei atitudine,  doamna toamnă și-a suflecat  mânecile,  a deschis lada  veche de zestre , răvășind  într-o clipă grămada  de   țoale adunate, doar ea știe de pe unde.

 A zvârlit cât colo  galoșii  prin care   noroiul îi   desenase  strâmb  niște hărți pe  tălpile obosite de atâta umblet  prin  coclauri, a încălțat botine elegante, cu bumbișori  de castane,  asortate la  șalul ei  pufos  de frunze  zimțuite.
Mere coapte la urechi!

Este atât de blândă, îi vine atât de bine  fusta lungă , stropită  cu ciorchini zemoși!

 Și obrajii! 

 Mai  proaspeți ca niciodată!

Mers de regină, privire pe sub gene  scăldate  în rouă,  parfum  de nuci umede, mustind  în  coajă  !

Mi-e și teamă să nu se deoache..
 Tocmai de asta, i-am furat  în fugă câteva  zâmbete.

 Ce muzică i s-ar potrivi? 
Un dar de la Modart..

în zbor barba nu crește

Știu că nu știu nimic,și  nici acest lucru nu-l știu. 
Platon, Apărarea lui Socrate
 

La cei 13 ani  ai săi, cel mai mare dintre lei, are o experiență de viață cu mult, mult mai bogată decât a copiilor de vârsta lui. Chiar dacă niciodată  nu vorbește despre asta. 
Are experiență, nu doar pentru că   a văzut multe locuri și a cunoscut mulți oameni. Sau pentru că,  locuind cu familia  în  câteva țări, a schimbat multe  case  și a avut mai mulți colegi și prieteni. De unii  dintre ei, deși abia și-i mai amintește , îi este dor. Îi revede în pozele de la grădiniță sau din clasa I.
Horică  este fratele cel mare. Urmează  surioara lui, Kiti, care,  chiar dacă ieri i-a rupt , în joacă, ochelarii pentru care părinții au dat o  groază de bani, este o ființă  pe care el o iubește și o înconjoară cu toată dragostea lui de frate mai mare.
Primul meu nepot, Horică,  a învățat, într-un fel propriu,  prin rezistență la rezistență, că,  de  multe ori,  ceea ce este  real, dar altfel  decât ți-ai dori  poate transforma  suferința în  ceva constructiv. 

Pentru că el  iubește  toate ființele.
 Pentru că toate au trăiri.//
Kiti este o altfel de surioară. Frumoasă, înaltă,   îl și depășește cu câțiva centimetri,  ea  are, adesea, reacții pe care Horică  nu le poate anticipa. De când era mică de tot, Kiti a fost diagnosticată  cu autism.  
N-a fost , nu este și nu va fi ușor  pentru  Horică și pentru familia noastră.//
S-a gândit el, s-a tot  gândit , cu mintea  lui de copil, cum ar putea să sensibilizeze lumea preocupată tot mai mult doar de propriile-i probleme și de extinderea libertății personale și foarte puțin sau chiar deloc pentru omul de alături. A ales drumul cel mai  curat-  comunicarea de la suflet, la suflet- metafora! cuibărită în  vorbe simple, calde, cum doar frațíi  pentru  frațí găsesc în sufletele lor!
Horică i-a dedicat surioarei lui o carte.
 O carte, în care a povestit, cu un fel de umor sfătos,  de om  trecut prin multe, cum este să ai o altfel de surioară. O surioară diferită de celelalte fetițe.
Așa a devenit el primul  scriitor din familie.
 Scriitor și chitarist. I-a adunat în jurul lui pe toți cei  care simt că pot să vadă nu doar cu ochii. Să vadă cu tot sufletul.
Să vadă dincolo de  problemele personale.
A  găsit, împreună cu părinții  lui și cu prietenii acestora, niște oameni absolut minunați, o editură   interesată-Frontiera-, dispusă și interesată  să-i adune gândurile, trăirile, sentimentele, neliniștile, incertitudinile, experiența,  într-o cărticică. Așa a apărut În zbor  barba nu crește. Vezi ce frumos sună?Fă-ți timp și citește cărticica asta  însuflețită. Sigur  vei deveni  mai bun,  văzând  lumea prin ochii larg deschiși ai unui copil de 13 ani!N-am  reușit să ajung  joi seară, 21 septembrie,  la Cărturești, când   nepotul meu Horică și-a lansat  cartea. Sâmbătă după- amiază,  la Vitantis Shopping Center, unde s-a dat startul  acțiunii Ajută un copil cu autism să meargă la școală, cu un ochi am  râs, cu unul am plâns, alături de  Horică și de Kiti, înconjurați cu   dragoste de  familie, de  mulți prieteni, dar și de  tot atâția necunoscuți, adunați laolaltă,   în încercarea de a atrage atenția tuturor asupra  unei probleme foarte serioase,  cu care se confruntă mulți copii și familiile lor. 
 Autismul.
Bucureșteni  de vârste și preocupări diferite, mulți  voluntari, studenți, oameni de televiziune de la Kanal D  s-au implicat într-un program   bogat, frumos, serios.
 Horică a  vorbit despre experiența lui,  a dat autografe , a răspuns cu sinceritate  întrebărilor puse de către  cumpărătorii cărticelei sale și vreme  de vreo șapte/opt minute a  cântat  la chitară.
 A pus în solfegii , ca și în cărticică, toată dragostea lui de frate, de copil, de  om.
Kiti a fost eroina  tuturor preocupărilor  celor care o iubesc și care cred că împreună  vom  face ca  aparenta  interdicție  la   trăirea vieții reale  să nu fie  definitivă. 
Că flacăra  vieții ca viață se va aprinde.
Trebuie să existe  șanse! 
Trebuie să  se ivească din  noapte o dimineață  când Horia și Felix  îi vor duce  în dar Catincăi  întâia rază  de soare!
Și mai credem că va fi o seară  miraculoasă de iunie, când ea însăși  va aduna în mănunchi  de vise clipocit scânteietor  de stele! 
crezi și tu cu noi?

fortuna labilis

Ești convins  că  nu ți se recunoaște   valoarea  reală?  că nu ești plătit  așa cum meriți, după calitatea și  cantitatea efortului depus? Că alții câștigă mult mai mult decât tine , deși  au fost repetenți în  liceu?

Că  au  noroc în toate? 

Așa o fi,  tu știi mai bine.

 Totuși,  gândește-te că sunt mulți cărora  norocul le-a trântit poarta în nas..

 Ce-ar fi,  dacă  te-ai fi născut altundeva și ai fi ajuns. …

Nu- ți spun. Ia aminte.. cine mi-a trimis fotografia  zice că domnul de alături  este electrician în China. 

  Dacă ai vedea și alte imagini,  sigur  ai spune   Doamne, ferește de mai rău!//
crezi  că norocul este orb?

travesti

În lumina  umedă a zilei, vremea își măsoară altfel  cursul. Prea repede a întors foaia!

Până ieri,  raze vesele  mângâiau tandru  frunze,  crengi, ferestre, vise.

Toamna a început cu un fel de tristețe, ca și cum, brusc, cerul a uitat să mai  zâmbească.

  Absent , verdele și-a  pierdut strălucirea, într-un surâs   care doare, suportând fără împotrivire răpăiala prelungă..

Mesteacănul meu își strânge la piept haina ușoară, plesnită  furios   de   nevăzute  bice.

 Așteptam  o toamnă  discretă,  cu  flori de frunze  în plete, cu  parfum de  nuci plesnind în coji  mustoase.

 Un preludiu  al albului  de nea..

Și-a făcut apariția o toamnă țâfnoasă, lipsită  de feminitate, bărbătoasă, agresivă chiar.

Aștept să-și consume artileria în tentative eșuate,  aștept  zile cu  sclipiri de miere arsă,  topite în nopți cuminți, cu lună plină.

 Aștept  o toamnă   duioasă,  maternă,  în misterios  zbor de cocori , mișcătoare puncte pe  seninul  ceresc.

 Îți place toamna?

 

cât (te) mai costă grădinițá?

Prietena mea este femeie de afaceri. Mamă a  doi băieți, elevi la unul dintre  marile colegii argeșene. 

Ieri m-a rugat s-o însoțesc la Auchan; bineînțeles că am acceptat, mai ales că și eu  aveam de făcut niște cumpărături.

  Avea  de onorat  o listă -  tânăra ei colegă, părăsită în primăvară de  plimbărețu-i soț, pe alte meridiane , mămica unui băiețel de 3 ani și jumătate, venise la serviciu mai tristă  ca de obicei.
Motivul? nu-l poate duce pe fiul ei la grădiniță, pentru că..ei, da, ai ghicit, nu are bani. Se cer atâtea.. 

 Mi-am aruncat și eu ochii pe faimoasa listă. Și m-am minunat, nu, pentru că aș fi fost străină de  articolele înșirate acolo.

Mi-am amintit cu duioșie  de  toamnele copiilor mei- grădinari, șoimi ai patriei, de potecile bătute pe la ușile doamnelor directoare, plictisite de atâtea insistențe, de tot  iureșul din librării.

M-au năpădit   calde aduceri-aminte.//

  După  căutări  pe la nu știu câte standuri,   am găsit  și onorat tot  ce scria pe listă.
 Să nu uit, alături de  culori, plastilină, planșetă, lipici lichid, creioane, ascuțitoare,  penar, mapă –plastic,10 dosare/plastic, 40 de coli colorate,  ceruite, tot  atâtea   cartoane  mai mari,  colorate,  uite că am  și uitat  denumirea,  și încă vreo alte șase articole, scria, negru pe alb: 100 de coli, 100 de mape transparente.

Portofoliu de  posibil viitor ministru!

 La nici 4 ani!
ce spui? 

in memoriam

Romulus Vulpescu- poet, eseist, traducător

5 aprilie 1933, Oradea/18 septembrie 2012

(citește și  aici )

In fiecare zi

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.//

ce (și cum ) se mai poartă?

de-ale școlii

George Bacovia - Liceu

Liceu, - cimitir
Al tineretii mele -
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir
Al tineretii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!

îl cunoaște cineva pe Eugen?

duelul viorilor

Mai proaspătă ca niciodată, toamna  argeșeană  și-a acoperit umerii bronzați cu șalul ei brodat  în partituri de vis.
Și, ca orice doamnă care se respectă, și-a făcut intrarea în oraș, într-o splendidă  seară   provocând la duel doi spadasini celebri-Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru,  cu  viorile lor Stradivarius și Guarneri, arbitrați , în eleganța clapelor, de  pianistul Horia Mihai.
Sala mare a cs a fost neîncăpătoare. Și-au dat întâlnire toate vârstele: tineri în ginși, doamne respectabile, domni, în costume impecabile, copii frumoși, relaxați, toți iubitori de muzică. N-am văzut agenți de pază sau poate erau atât de discreți, că  și-au pierdut identitatea în mulțimea  dornică  de a regăsi în muzică farmecul   vieții.
Două comori,  două arcușuri , doi violoniști  și un pianist-  trei celebrități, aflate în  a patra din cele  nouă zile  ale turneului extraordinar, 12/15 septembrie 2012.
Am ascultat vrăjițiJ. Brahms-Scherzo,B. Smetana-Aus der Heimat, F.Kreisler, Tambourine chinoise,E. Elgar-Salut  d, amour, J.Svendsen, Romanță, op. 26, J. Hubay, Hejre Kati, piesa mea preferată-Vals  din Suita a II-a, de D. Șostakovici,

Fantezia„Carmen„, de P. de Sarasate, „Sonata pentru  două viori și pian în sol minor, op.2„,nr.7, de Handel, „Sonata pentru două viori în do major, pop. 56„, de Prokofiev, „Suita pentru două viori și pian, op.71„, de Moszowski..

Finalul concertului a ridicat sala în picioare-pasiune, tehnică, rafinament,  căldură și acea tinerețe spirituală, pe care trei mari artiști au transmis-o,  au făcut  din  seara  trecută o superbă deschidere către  armonie, visare, strălucire, lumină!
Interzis aproape în toate țările( din câte am citit), duelul, din franțuzescul  duel, latinescul duellum,   simbolizează o luptă care se desfășoară( după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența  unor martori.
 Duelul are drept scop rezolvarea  unui diferend personal. Cei doi  adversari au șanse egale, pentru că folosesc aceleași arme. 
Cauza duelului- apărarea onoarei!
Probele de luptă în duelul la care publicul argeșean  a asistat, ca martor, au fost virtuozitatea, talentul,  lirismul, stilul, romantismul,  performanța, emoția artistică..
A învins sublimul!
scuze, pentru calitatea fotografiei!

nu s-a inventat facultatea

 care să pregătească părinți, dragă doamnă profesoară..

Așa mi-a spus, cândva, la o ședință,  în care el era  părintele  copilului   creator al celor mai multe  boroboațe.

Multe cursuri de psihologie și de pedagogie voi fi citit  la viața mea,  sute de întâmplări  îmi vor fi dat bătaie de cap, ca dirigintă, multe nopți albe voi fi avut ca mamă și, de  la o vreme chiar, ca bunică..Vorbele lui îmi vin în minte de câte ori se iscă vreo situație dificilă. El,   negriciosul din ultima bancă, nu avea mai mult de patru clase.//

Fac parte din generația de copii, care și-au ascultat, necondiționat, părinții. M-am născut cu iubire și respect pentru ei. 
Să ieși din cuvântul părinților, să le întorci vorba era ceva de neconceput. A fost bine, ar fi fost  posibil și altfel, câteodată  cred că  știu,  alteori, mă încâlcesc de tot, căutând răspunsuri.

Pe atunci, în multe case,  locuiau trei generații. 
Nu știu dacă era greu, dacă putea fi , la fel de convenabil pentru toți, observam doar că, după o vreme,  asta s-a întâmplat și  la noi,  generația de mijloc, a părinților mei,  și-a construit altă casă.
 Eu , tot la bunici, găseam  că-mi este cel mai bine.

Anii au trecut,  bunicii, apoi și părinții s-au dus într-o altă lume.
Generația mea are, deja, nepoți.

Granițele între  părinți și copii s-au cam risipit.
 Ca să fii părinte cool, trebuie să-ți fi însușit o  anume tehnică a comunicării.

Ca să fii părinte bun, trebuie  să treci prin niște furci caudine, să știi să-i faci pe copiii tăi să te iubească.
 Sau doar să te respecte. 
Sau doar să-și amintească de tine.

 Ca să fii părinte, trebuie să înveți tot timpul, să găsești calea cea mai potrivită, de a rămâne  prietenul copilului tău.

Fermitatea?   Vorbă depășită.

Dacă ar fi să răspunzi la întrebarea  care este copilul preferat? sufletul tău, încercat prin atâtea, n-ar zăbovi în căutarea răspunsului. 
Ar scrie pe răbojul lui un poem- copilul preferat? 
Cel căruia , toată viața, indiferent cât de bine sau de rău o duce, indiferent cât de sus  a ajuns  sau cât de jos îl împinge viața, este cel pe care îl primești  cu brațele deschise, indiferent de  oră și de anotimp, nu contează  dacă te doare ceva, dacă somnul a uitat să vină, dacă ți-ai luat sau nu medicamentul.

Să-i auzi glasul este leacul potrivit la toate .//

Aseară, pe un post tv, am  văzut o familie, nici nu știu cum s-o numesc, să-i zic unică, 12 copii, între 6 și 19 ani.

Poate că i-ai văzut și tu,  te poți informa oricum. 
Sunt foarte frumoși, descurcăreți, poate chiar inventivi, talentați, cum or fi crescut 14 suflete într-un apartament închiriat,  două camere, un singur grup sanitar, pâinea costă 30 de euro lunar, zicea tatăl, altfel , un tip  pus pe șotii,  cu articulări sigure,  ocolitoare, când venea vorba despre chestiuni punctuale  ce meseria aveți? lucrați?//

 Am avut, în cariera mea de dirigintă, o elevă  dintr-o asemenea familie,  7 frați, 4 fete și 3 băieți. Am fost invitată la ziua Rahelei. Ce să zic?  Neașteptată experiență!

Comunitatea  lor religioasă  i-a ajutat să-și construiască o casă potrivită, la 12 km de oraș.//

 Cartea zice  să nu judeci, nici nu încerc, totuși, când aduci pe lume un copil, știi dinainte că,   de undeva,  sigur o să apară  expertul în arte marțiale, Jean Claude Van Damn, pregătit să-l angajeze  pentru filmul  lui,   cu asasini plătiți?

Tu ce spui?
p.s. te superi, dacă te rog să asculți un cântec, al cărui text înlocuiește cel mai  modern  tratat de pedagogie??