Cochetă fără stridențe, suplă ca o gazelă, deschide albumul culorilor de primăvară.


ecul ei fără note, între vis și realitate!
Cochetă fără stridențe, suplă ca o gazelă, deschide albumul culorilor de primăvară.
Poezia, ca un suflet niciodată obosit, mereu secătuit de dor!
Repezi și aspre, în plesnet incolor, fire fugare de vântzboară din pletele cețoase ale dimineții .Dacă magnolia de peste stradă nu și-ar arăta buzele cochet țuguiate în mov lăptos, nici n-ai zice că este primăvară.Surprinzător, în parcarea din centrul orașului nu esteîmbulzeala de ieri și de altădată.
Se ivește brusc în spațiul dintre mașini. O jachetă albastră, peste pantalonii roșii, cu buzunare adânci. Întinde profesional un braț firav, sugerând că am ales bine locul de parcare.
Când cobor, deschide spre mine ochii de culoarea castanei coapte și o palmă plăpândă,cu degete subțiri, peste ale căror unghii săpunul a uitat cam de mult să mai treacă. Ne privim atent. Simt o împunsătură, undeva, într-un colţ desuflet. Burnițează tăios.
Doi pași mai încolo, pe obancă, cinci negricioși-între ei și o tânără fumătoare -
se prefac nepăsători. Femeia (nu știu ce instinct îmi spune că este chiar mama sufletului cu fular roz) înlătură cu mișcări nervoase scrumul de țigară care-i cade peste ginșii prea strânși pe picior.- Mergi la școală? o întreb eu pe fata cu palma întinsăCred că și tu întâlnești, în drumurile tale, pasarea asta micuță, scoasă parcă dintr- un horn, pe la care nu a mai trecut coșarul( mărțișoŕ aducător de noroc).
Ce spun o să ți se pară aiurea. Sau nu te va interesa.
trebuie să o câștigăm„,
Victor Hugo, ” Notre- Dame de Paris”.
În copilăria mea și chiar în adolescență, într-o casă mai mare sau chiar micuță, trăiau trei generații: bunicii, părinții și nepoții.
Cu timpul, au rămas doar părinții și copiii lor.
Fiecare scrisoare: un mic episod de roman.
„Cauza decadenței școalelor e dar declasarea generală, care se răsfrânge asupra corpului profesoral ca asupra țării întregi.
Ar fi împlinită iarna, dacă într-o Zi de mare Sărbătoare- este și ziua de nume a mamei mele, care mă ocrotește, de undeva 💓- ar fi fost ninsoare.
povești pentru prieteni
Tale,bunicul meu matern, a fost ceferist.Toată viața.