Te uiți la arbori, iei seama la pomi, la frunze, la flori.
vineri, 22 septembrie 2023
„e glasul echinoxului de toamnă”
vineri, 15 septembrie 2023
pe cine pedepsește uniforma?
S-a repetat, cu obstinație, după 1989, când uniforma de școală a fost aruncată la coșul de gunoi, că ea îi înregimentează pe copii , ii transformă într-o masă în care personalitatea fiecăruia este anulată.
dintre puținii miniștri adevărați pe care i-a
avut școala romanescă , a introdus obligativitatea uniformei în școală , probabil că vor fi fost și voci care se vor fi împotrivit.
duminică, 10 septembrie 2023
o lume din altă lume
Există un loc-parcă aș vrea să se numească altfel, nu Parcul Ștrand-- unde mă duc pașii, în toate anotimpurile.
marți, 5 septembrie 2023
Atâtea toamne
vineri, 1 septembrie 2023
cu toamna-ntr-o mână
Mi-e dor de toate toamnele mele adunate în suflet, în pași, în doruri spuse șau nespuse.
duminică, 20 august 2023
sa nu uiți de unde ai plecat
Când mi-a povestit mie cineva despre nea Oiță, el exista. Sper să mai fie.
miercuri, 16 august 2023
se zice că animalele nu râd,
ele înțeleg gravitatea vieții.
Și-a făcut loc printre uluci, agale, mai mult târâș, decât în mers, aplecând iarba uscată.
Din ochii umbriți de pleoape obosite i se preling două boabe mari de tristețe.
Stăpânii îi spun Firicel. De la ei am aflat că Firicel a împlinit douăzeci și doi de ani. Te minunezi, așa-i? nici mie nu mi-a venit să cred.
Într-o noapte,a urlat disperat, nu s-a oprit nici dimineața, i-au dat mâncare și apă, au adus și medicul. Zadarnic.
I-au scos lanțul.
Nu s-a bucurat, n-a sărit. Poate că nici nu putea.
A plecat încet pe poteca dintre porumburi.
Fără să se uite înapoi.
Răsărise luna, clipoceauvesele, în șirag, stelele, se auzeau și broaștele în lacul din apropiere, când s-a întors spășit.
Cuminte ca un copil.
N-a mai primit lanțul. Nici ei n-au insistat.
Este liber.
Nu scoate niciun sunet, merge agale…
De ce o fi zis cine a zis suflet de câine?
joi, 10 august 2023
”Am plecat ca să văd lumea„
”Omul care nu aderă la nimic„
cineva.
Câteva panglici,agățate la înălțime, anunțau două evenimente –concursul internațional de muzică populară de dragoste și, de acum, tradiționalul festival Hariclea Darclée.
Dunărea ascunde povești, deasupra puzderie de stele, pași stinși pe alei, poezia depărtărilor, gânduri răzlețe..uite cum te fură gândul.
ți, pregătiți să-și atragă, în zilele de concurs cumpărătorii străini- suveniruri, vată pe băț, porumb copt, mici, frigărui, floricele, costume de baie, papuci, jucării, cosmetice, înghețată, turtă dulce, obiecte casnice, fluierașe, gogoși, clătite, bere din belșug.
Lume de tot felul:bătrâni, copii, tineri, fiecare cu motivele lui- reumatism/romantism / odihnă.
Apa are finețea unei rochii de mătase, blândă, sfioasă, nici prea caldă, nici prea rece.
Vile cochete, flori, muzică, terase primitoare.
În parcul liniștit, o mănăstire de măicuțe.
Lași în urmă orașul cu zgomotul, praful și lumea lui grăbită și poți rătăci în voie printre case tăcute, una mai frumoasă decât alta. Arhitectură exterioară nespus de frumoasă- stâlpi, creneluri, scări sculptate, porți monumentale, ferestre mari, cu margini dăltuite în piatră colorată.
Asculți cu urechea sufletului mersul în trap al trăsurilor din care, cândva, doamne cochete- românce, turcoaice, bulgăroaice, grecoaice, coborau la brațul bărbaților eleganți în fața teatrului sau a multelor restaurante de lux.
Pe biroul lui, odihnesc patru uriașe dicționare de limbă franceză, pe care a învățat-o singur și în care și-a scris majoritatea operelor. , traduse în peste treizeci de limbi. Un pat îngust, cuierul, pălăria, bocancii, bastonul, cărți- o avere pe care n-o pot egala conturile nimănui.
Unele supraviețuiesc, altele, obosite plâng în orbitele lor întunecate. Teatrul Maria Filotti duce mai departe faima de altădată.
Eeei, știi ce spun acum? Dacă vrei , cu adevărat, să retrăiești ceva din farmecul unei lumi apuse, frumoasă până la amestec de real și poveste, nu fugi la mare, neapărat, apă și plajă poți găsi oricând , atmosferă fabuloasă n-ai să întâlnești decât dacă vei străbate Brăila pe jos.
marți, 8 august 2023
cum poți rămâne toată viața copil
povești pentru prieteni

miercuri, 2 august 2023
reveriile unei duminici
Ploaia a limpezit drumuri și case .
luni, 31 iulie 2023
”Noi știm ce suntem,
dar nu știm ce putem fi....„
Mi-am dorit mult să văd o țară nordică; s-a întâmplat să fie Danemarca.
Și o părticică din Suedia, Malmo.
La sfârșit de mai, nu este deloc cald în țara nefericitului prinț Hamlet, bat vânturi seci, soarele stă ascuns sub pături groase de nori cu fețe cernite, Marea Baltică își rostogolește în cascade talazuri întunecate, doar măreția lui Andersen dăltuită din iubirea lui Eduard Eriksen”Mica sirenă„ cu sufletul topit în spumă de mare, rezistă tuturor vitregiilor vremii.
Își tace povestea ei de îndrăgostită părăsită pentru o prințesă adevărată, fiindcă ea, frumoasa adâncurilor, n-a reușit să primească un fel de nemurire muritoare.
Asta, în vreme ce danezii sunt considerați cei mai fericiți oameni din lume.
Niște cârcotași din grupul cu care am petrecut acolo o săptămână friguroasă, care pe mine, una, nu m-a speriat, pentru că mi-am îndesat în geamantan haine potrivite, zâmbeau ironic„ cum , mama dracului să fii fericit, dacă îțí începi ziua cu 4/5 grade și vii acasă când termometrul a mai căpătat cel mult 10„?
Danezii își trăiesc viața lor civilizată, o viață lipsită de corupție și de păcăleli, alergând cu bicicletele, de la cel mai mic până la cel mai vârstnic, căruia timpul darnic i-a desenat pe frunte și pe obraji un fel de răboj nobiliar.Nu contează nici frigul, nici vântul,contează doar el, omul.
Este greu să înțelegi fericirea celui care și-i iubește doar pe ai săi.
M-am gândit la un proverb de-al lor: cine te înșală prima oară te nedreptățește; dacă te înșală a doua oară o face pe dreptate, te ia ceea ce ești.
Și m-am gândit așa, fără să vreau, la noi,la a noastră înșelătorie perpetuă...
Am văzut multe lucruri în țara lor rece cu vânturi tăioase: palate dăinuind peste secole-Amalienborg și Rosenborg, magice castele: Kronborg, Fredensborg, Fredederiksborg, monumente istorice, turnuri, muzee și porți, bijuteriile coroanei, rochiile reginei, marea și verdele copacilor, grădini ca-n povești și bulevarde largi, foarte curate, străzi ale marinarilor de odinioară, colecții de vase pescărești ancorate cu ale lor catarge împodobite cu steagul danez, istorie și arhitectură, hoteluri și simboluri ale regalității,vestigii și colonade, tablouri și tapiserii uluitoare, argintărie și mobilier exorbitant,buticuri cu haine create de nume celebre, antichități,vechi metereze, motive albastre și verzi, cristaluri și sticlărie scumpă, mori de vânt, niște cochete picioroange , mișcându-și alene rezistența, statui de ieri, piețe și fântâni, hoteluri moderne ( cel în care am locuit are 23 de etaje- din patul meu vedeam uriașa lebădă într-un picior, învârtindu-și neobosită aripile impare) vapoare și turiști, mai ales asiatici, câtă frunză, prin parcuri, gărzile reginei, grupuri de tineri petrecând așezați prin parcuri sau prin piețe, magazine cu prețuri uriașe, afișate în vitrine...multe am văzut.
Să nu uit liliacul, bogat, alb și violet, parfum în ciorchini, căzând răsfățați peste frunze lucioase.( am furat o crenguță din preajma „sirenei„!).
Ce m-a impresionat cel mai mult și mai mult a fost acel pestriț furnicar neobosit, un permanent du-te /vino de bicicliști pedalând pe trotuarele lor, tineri și vârstnici, bătrâni și copii, mame cu bebeluși în coșulețe, respectabile doamne cu păr grizonat,sfidând vântul, ploaia și frigul, fiecare cu drumul, cu gândurile, cu proiectele lui.
O lume în mers echidistant, frumoasă și blondă, convoaie de figuri deloc întristate!
O lume care pleacă și vine, construindu-se pe sine!
miercuri, 26 iulie 2023
Ocrotită de munți și de cer
Blând zbor,zidit în lemn și obidă, cerând, parcă, Cerului binecuvântare peste Pământ!
Sabia Arhanghelului Mihail a luat chip de turlă, amintindu-le celor ce au dorit să-i supună credința că Dumnezeu i-a ascultat ruga.
Mândră ca și moroșenii, care au primit ceva din semeția brazilor, turla îmbrățișează văzduhul.
Bat vânturi, o scaldă ploi și viscole, se apleacă în dreapta și în stânga, dar își păstrează verticalitatea de axis mundi, rezistând în fața tuturor vitregiilor.
Construită pe un soclu de piatră, mânăstirea Peri din Săpânța este cea înaltă bisericuță de lemn, din Europa,poate chiar din lume.
Povestea ei păstrează ceva din soarta vitregită a Maramureșului: pe la 1391, nepoții lui Dragoș au construit în mijlocul unui loc binecuvântat o biserică, ca semn al recunoștinței lor pentru credință .
În 1761, ea fost distrusă, pentru că localnicii nu voiau să treacă la catolicism. Peste mai bine de două sute de ani, asemenea Păsării Phoenix, biserica a renăscut din propria-i obidă, și pe locul unde cândva s-au tradus: Psaltirea și Evanghelia, astăzi biserica, a cărei turlă înseamnă șase ani de muncă, fiecare șiță purtând semnul securii meșterului Ioan Macarie, se înalță spre cer, ca o flacără vie .
75 de metri au însuflețit lemnul, sub mâna magică a meșterului Ioan Știopei, Buga de la Bârsana, urmând întocmai planurile arhitectului Dorel Cordoș .
Văzând-o, te pierzi în visare, te uimește misterul rezistențéi unei asemenea siluete, spintecând zarea.
Muzica, pictura, chiar poezia pălesc, în fața acestui simplu, dar măreț edificiu!
Suport de piatră, zvelt trup de lemn , stropit cu sudoare și credință,ocrotit de munți și de cer.
Admirație, uimire, încredere, verdele brazilor și albastrul celest își unesc puritatea în îmbrățișarea credinței!
luni, 24 iulie 2023
bastonașe arămii
Toamnă dulceagă, mai mult o prelungire arămie a verii, care nu se îndura să plece.
Poate că plecau, în zboruri lungi, cocorii.
Raze blânde se odihneau pe caietul meu.
Afurisite, linioarele nu înțelegeau că au căsuțe.Ieșeau prin ferestre.Ca niște degete strâmbe .
În cârlionți zurbagii, fără codițe, bastonașele se zbenguiau în voie, care pe unde.
Și-a odihnit, pentru o clipă, mâna pe creștetul meu.
Nu știu dacă i-am înțeles gestul.
Ca prin minune, bastonașele au început să curgă. Liniștite, cuminți, unul în spatele celuilalt. Fiecare în căsuța proprie.
Pentru arbori...
Pentru mine, a fost întâiul dascăl.