N-am jucat niciodată pentru premii, pentru competiţie, ci pentru că mi-a plăcut şi mi-a dat Dumnezeu talentul, fără falsă modestie.
Draga Olteanu-Matei
Sunt zile ..și zile, la tine o fi altfel.
Sunt zile egale cu ele, te duci, vii, dai, primești, cumperi, te încrunți, zâmbești, răbufnești, aștepți, schimbi vorbe, masa, bucătăria, norii și zăpada, flori la fereastră, fire lungi de lumină..
De la o vreme, câteva televiziuni, de fapt, două, asta am descoperit eu, poate că se vor fi molipsit și altele, și-au schimbat tactica, adică au lăsat-o mai moale cu bombardamentul de știri năucitoare. Aduc, la ore convenabile, până în miez de noapte, niște Oameni speciali, figuri cunoscute, chiar foarte cunoscute, oameni pe care ascultându-i simți frumusețea vieții.
Gustul bun al traiului.
N-am văzut de la început, am deschis televizorul din întâmplare.
Doamna Draga Olteanu, la optzeci de ani.
Nu știu ce m-a impresionat mai mult- viteza ideilor, naturalețea poveștii, normalul din atitudine ..toate .
Și multe altele!
Mi-ar fi plăcut să rețin bucățica pe care a strecurat-o într-una dintre spusele dumneaei pe vremea răposatului, era vorba despre o mică parabolă- briceagul este bun, dacă taie, ardeiul dacă ustură, o bucată umoristică dacă are miez.
Ai văzut Patima? trebuie să vezi filmul ăsta, altfel, pierzi mult.
Întrebărilor grave - Ce este România? le răspunde simplu, atât de simplu, că te înfiori România este în sufletul meu.
Regele? când eram eu elevă, era atât de frumos!! Existau bancnote cu figura lui, eu și colegele mele cumpăram nasturi pentru bluze și-i acopeream cu bancnota, să i se vadă chipul..vezi cum se uită lumea când trece Regina Angliei, așa ne uitam noi atunci, când trecea familia regală..am ajuns o ..stârpitură.
Iubirea este un cuvânt insuficient.
Știi ceva, i se adresează Doamna Draga interlocutorului, eu mă exprim , de acum, prin teatru și prin film, mă exprim prin oamenii, care mă strigă respectuos în piață, ei sunt Draga Olteanu-Matei. Rolurile au poveste, sunt și piese absolut extraordinare , care se distrug, din cauza regiei, datoria artistului este să transmită oamenilor ceea ce vrea autorul să transmită.
Dragoste!
Într-un uriaș buchet de trandafiri roșii, iubire, până la cer și înapoi.
p.s. dimineață, încă aveam în imagine coafura retro a acestei Doamne.
Și degetele ei grăitoare.
Privirea mi-a căzut pe un colț de ziar.
M-a luat cu frig.
Zilele sunt inegale.//
Tu cum „iei„ chestia asta cu clikul?
un dar extraordinar, de la Mihai