Intr-o zi, in primavara lui 2002, in cancelarie, o tanara colega, profesoara de fizica, sotie instarita de marinar, arata niste fotografii. Din diverse colturi ale lumii.
A fost scanteia declansatoare a rotitelor, care zavorau undeva, intr-un coltisor al memoriei mele afective, niste dorinte .
Cam de prin clasa a x-a . De la orele de limba franceza si de geografie. Am avut doua profesoare superbe: Frantuzica si Domnisoara- le-am intalnit in primavara trecuta la "revederea de o caruta de ani".
Gratie Frantzuzicai am vazut cateva dintre minunatele castele de pe Loire si buchinistii Senei, asa cum ii stiam de la lectiile de franceza.
Domnisora- pe jumatate copil, pe jumatate vrajitoare, m-a invatat sa visez cu ochii deschisi.Tremuram de frica ei- luam cu mare usurinta 9( cativa privilegiati furau cate un 10), dar, peste cateva zile "imi articula " un 4, pentru invatare de minte.Cred ca n-a scapat nici macar unul dintre cei"40 de hotzi"( asa ne-a botezat Mihai Calin la banchet), de stiloul pacatos al Domnisoarei.Cum spuneam, gratzie ei, am vazut mare parte din Spania-Andaluzia, cine si-o mai fi amintind ca mereu ne spunea:" auzitzi cat de minunat suna, asa sa va botezatzi prima vostra fata-Anda-Luiza! apoi , Sevilla, Granada ,morile lui Don Quijote, m-am plimbat, cu vaporasul, intr-un asfintit dumnezeiesc pe Guadalquivir, apoi Madrid, Barcelona cu UNICELE constructii ale lui Gaudi.
Am trait experiente fascinante, am vazut locuri pe care doar le visam- din Italia, Grecia, Anglia.
Peste tot am fost insotita de telefonul meu SonyEricson( un dar de la fiul cel mare), cu care am facut poze.Usor de purtat si mereu la indemana.
Am adunat , in timp, sute de fotografii, mai mult sau mai putin reusite, albume, carti, pliante, flori- acum uscate-, pietricele, scoici, frunze, marunte suveniruri- clopotei, prosopele,o fusta, o bratzara, un parfum ...Tin la ele ca la o comoara.
In primavara asta, printr-o intamplare, am vazut Maramureshul.A fost o vreme rea, timp scurt, dar mi-am umplut un coltzishor al sufletului, am pus intr-un sertarash amintiri scumpe.
N-am reusit sa-mi ordonez fotografiile, recunosc sunt, hai s-o spun pe-a dreapta, nepriceputa.Daca se gaseste vreun suflet doritor sa ma ajute in alcatuirea unui album mare sau a catorva mai mici, pe tari/teme/idei, as fi foarte recunoscatoare.Fie chiar cu sugestii.Pot lua notite, invat si ma straduiesc.
Ce am postat ieri este cadoul meu pentru toti cei care au avut bunavointa si rabdarea sa ma viziteze si sa ma citeasca.Tuturor va urez din tot sufletul sanatate si multe bucurii, la anul si la multi ani!
La mulţi ani!
RăspundețiȘtergereMă bucur întotdeauna când intră în blogosferă un nou bogger!
Multumesc pentru incurajare!
RăspundețiȘtergereLa multi ani , cu impliniri si tie!
Cred ca cele mai frumoase lucruri care raman sunt pozelee..Sunt singurele care peste ani ne incanta,ne aduc aminte de momente importante din viata noastra.Pentru ca unele momente se uita..peste ani...Insa privind pozele simtim parca momentul respectiv cu un sentiment de melancolie.Si parca vrem sa ne intoarcem...Dar nu putem.
RăspundețiȘtergereRomantico!
RăspundețiȘtergere