joi, 28 februarie 2019

jazzul, mărțișor aninat de suflet!


”Ce-mi pasă că inima ta bate 

în ritmul jazzului
atât de aproape de pământ? ”
Ion Vinea, „Ora fântânilor”

Ce seară la Filarmonica Pitești!
Absolut superbă!.
A fost jazz!
Ca un fel de libertate a spiritului.
Un conceert conceput din două secvențe foarte frumoase, pline de strălucire, de entuziasm, de bucurie!
Ca un dar colorat de dinaintea mărțișorului.
În prima parte, ne-au bucurat sufletele domnii;
Mădălin Sandu, Costinel Mirea, soliști vioară,
Mihai Dima, solist trompetă.
Au interpretat:
J Kosma - Frunze moarte (Autumn Leaves)
George Gershwin - I got rhythm
*** - Ochii negri (Dark Eyes/Очи чёрные)
T. Murena / Joseph Colombo - Indifference
Erroll Garner - Misty
Chick Corea - Spain
Django Reinhardt - Minor Swing
Django Reinhardt - Nuages
Ben Bernie - Sweet Georgia Brown
Conducerea muzicală: Mădălin Sandu
Părți solistice- Florin Pană, pian
Paul Luculescu, percuție.
În cea de-a doua parte a concertului, Orchestra Filarmonicii Pitești, dirijor Daemyung Cho, profesor la Universitatea Sahmyook, Coreea de Sud, concert/maestru, Alexandra Mirea, ne-a delectat cu un splendid buchet sonor, cules din filme celebre.
”Suită din West side story, L. Berstein, J. Mason,
„”Fantoma de la operă„, A. L. Webber
,”Suită din ”Sunetul muzicii”, R. Rodgers”.
Suflete pe arcușuri mângâiate în ritmul lumii cu toate ale ei, susur, șoapte, triluri, povești în poveste, iubiri pierdute și regăsite, ieri și astăzi în tonuri calde, primăvăratice , armonii moderne, arhaic și nou, departe și aproape, toate într-o fascinantă curgere.
Muzică fără artificii dificile, partitura ca o poezie!
Jazzul este sincer.
Îl simt, dezmorțește, stimulează emoția și intuiția
Mâinile și picioarele nu au rezistat să stea locului.
Public mai mult feminin că doar acesta este un suav mărțișor!
Felicitări în alb și roșu, Filarmonica Pitești!
Mulțumiri, domnilor soliști!
A fost o seară încărcată de emoție pozitivă, un schimb de bucurii între artiști profesioniști și un public cald!!

joi, 21 februarie 2019

”Anii trec tiptil, ca niște șoapte”


În dimineața asta, am citit în ”Dilema„ ceva  care  a  scos din  tainicu-i locșor de suflet dorul acela adânc, nu crâncen, doar blând ca o poveste, care  nu se uită niciodată.
”Ce  nu i-am spus  mamei”?
  Doamne, câte nu i-am spus...
Era dimineață, să fi avut  eu trei, poate aproape patru ani, mama  îmi împletea  cozile, în fiecare cîte o panglică  colorată și  tooot  spunea  poezioara   ” pisicuță, pis, pis/ te-am visat  azi noapte-n vis/ te spălam, te pieptănam/ fundă roșie-ți puneam”. 
 Aș fi vrut  să  adorm și ea  să-mi  tot împletească povestea!
Nu i-am spus  niciodată  cum,  într-o amiază de iarnă ,  înghesuită  cât încăpeam în ferestruica   dinspre  partea din spate  a  curții, o  vedeam, printre rufele  date  la  ger,   hrănind   păsările. 
  Ningea, găinile ciuguleau , atente , boabele care se revărsau în zăpadă, din șorțul mamei.
Nu i-am spus  mamei mele, poate  că știa,  poate nu,   cât îmi plăceau pantofii ei roșii, cu care nu am văzut-o  încălțată niciodată-  tata îi cumpărase  fără să o întrebe dacă i se potrivește culoarea. 
Nu știu  când au dispărut din cutia lor  gălbuie  cu floricele...
Nici despre frica  mea din ziua  de Rusalii nu i-am povestit vreodată.  Îmi cumpărase o fustă plisată de stofă bleumarin, 25 de lei metrul.  Am încălzit  prea tare  mașina de călcat, eram în clasa a  VI-a- fusta  avea o importanță  specială,eu  fiind  președinta unității de pionieri.
S-a ars o  bucată   bună...
Nu i-am spus   niciodată mamei cât mă durea  să o văd  mereu muncind, nici  că  observam   mersul ei  , mereu  în fugă, fără să i se audă  pașii.
  Nu i-am spus  că  semăn cu ea.
   Niciodată nu i-am spus  cât o iubesc.
 Dintr-odată  a  fost prea  târziu.

luni, 18 februarie 2019

cu cât se apropie primăvara

„Mă -ntrebi de ce plâng?
Am ascultat un poem.
Mă-ntrebi de ce plâng?
Am auzit un cântec.
Mă-ntrebi de ce plâng?
Mi-a povestit un nevoiaș suferința lui.
De ce am plâns?
Toate au atins răspântiile vremii cu tălmăcirea frumoasă în cuvinte, vioară și suspin,
a durerii de a simți,
de a nu ști și de a te întrista.
AM PLÂNS DE FRUMUSEȚE.”
Tudor Arghezi





joi, 14 februarie 2019



”Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
Două culori, ce nu s-au văzut niciodată,
Una foarte jos, întoarsă spre pământ,
Una foarte sus, aproape ruptă
În înfrigurata, neasemuită luptă
A minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.” 
Nichita Stănescu

duminică, 10 februarie 2019

Profesoarei, cu drag!

În amintirea unei duioase ființe, al cărei suflet a urcat la ceruri - colega noastră de cancelarie- Doamna profesoară de istorie, Mariana Golescu.
Fie-i calea senină și îngerii aproape!
În meseria noastră de educatori, poate cea mai frumoasă și mai aproape de partea nevazută a ființei, meserie care solicită, deopotrivă, mintea și sufletul, petrecem mult timp la școală.
Mai mult și mai intens dintr-o zi decât cu familiile noastre. 
Vibrăm!
Și ardem!
Asemenea flăcărilor.
Devenim o comunitate de trăiri, de gânduri, de simțăminte.
Astăzi, privind-o pe doamna noastră, învaluită in mantia tristeții fără de grai, fără de întoarcere,mi-am amintit cu câtă bucurie primeau colegii, care își incheiau activitatea la catedră, acele modeste medalioane de suflet, pe care le-am dăruit, de fiecare dată, cu toată dragostea!
Acest început de an a rupt , deja, necruțător,din buchetul de dăscălițe cu mulți ghiocei la tâmple, care au slujit demn învățătura de carte, dăruind Școlii Nr. 13 ceea ce știau ele mai bine-lumina din cărți- trei colege dragi, sensibile, dăruite acestei meserii frumoase, care, în felul ei, adună și păstrează acel miracol numit ”tinerețe fără bătrânețe„.
Pioase gânduri pentru Doamnele
Floarea Călin,
Felicia Diaconu,
Mariana Golescu.
Înțelept ar fi să învățăm că veșnicia nu-i aparține omului, ci doar naturii, să păstrăm legătura unii cu ceilalți, să împărtășim experiențe,să amăgim , într-un fel, scurgerea ireversibilă a timpului.
Să nu lăsăm loc pentru tristețe.
Să dăm vieții frumusețe și bunătate!
„Tu parc-auzi cum picură la geamuri
Un ciripit de pui de rândunică
Și-un glas răzleț îți înfierbântă tâmpla
Cu tine-adoarme-o dulce, sfântă frică.”
”Dăscălița„,
Octavian Goga



vineri, 1 februarie 2019

„Uneori,


şi ceaţa cântă! ”
Eduard Grieg
Prima lună din an fuge în ritmul muzicii fiordurilor nordice, sub clar de lună albastră și al tot atât de romantice splendori scoțiene!
Un olandez parcă gata mereu să zboare în tempoul diapazonului , degete alunecând duios,
neobosit, mângâietor pe clape albe, clape negre.
Frumos început de noapte, la Filarmonica Pitești, dirijor, Theo Wolters, concert/ maestru, Mădălin Sandu, solist, pian, Horia Mihail.

În program:
*Edvard Grieg , „Concert pentru pian și orchestră în la minor, op.16 „.
Pe la 12 ani, când a încercat să compună pentru întâia dată o bucată muzicală - niște "Variațiuni pe o temă germană opus 1", învățătorul nu a apreciat de loc inițiativa, l-a tras de păr și a aruncat compoziția pe foc.
În 1869 , ”Concertul său pentru pian și orchestră în La minor, opus 16„, a fost interpretat pentru prima oară la Copenhaga.
”Artişti de talia lui Bach şi Beethoven au ridicat biserici și temple pe înălțimi. Eu nu am făcut altceva, la fel ca Ibsen în dramele sale, decât să construiesc colibe în care oamenii să fie fericiţi şi să se simtă acasă.
Așa spunea, cu modestie, compozitorul nordic, Grieg.
*Felix Mendelssohn-Bartholdy , ”Simfonia nr. 3 în la minor op. 53, Scoțiana„.
L-a cunoscut pe Goethe, când Felix-Mendelhsson, al doilea copil- minune al muzicii, după Mozart, era, deja, compozitor la 13 ani.
A fost aplaudat de regina Victoria și de prințul Albert!
Astă seară, am vibrat ascultându-i ”Scoțiana”!
A fost o seară specială, în a cărei primă parte pianul a știut să aștearnă o stare de grație, ca pe sub cețuri nordice clipocind , în salbe, tainice stele în cor sublim de arcușuri ,de flaut , de corni, de alămuri!
O a doua parte solemnă , somptuoasă, triumfală, încărcată de energie!
Ce însuflețitoare acorduri!
Strălucire și înălțare,talent și dăruire, multă muncă, seriozitate, profesionalism!
Felicitări, Filarmonica Pitești!
„Muzica sentimentaliza.
Dor de tine și de altă lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom. ”