Ca se mai intampla , stiam. Unora. Niciodata mie.
Eu ma cunosc, ziceam/credeam/voiam sa cred.
Si totusi ,vine un moment, in care , oricat de atent ai vrea sa fii,uiti
sau te fura clipa sau cine-stie-cum-se -face si te vezi , asa cum esti- o fiinta cu toate ale tale.
Cu slabiciuni, cu spaime , cu milioane de ganduri , cu intrebari fara raspuns.
Ca in matematica-fara solutii.Lipsa de solutii este o solutie?
Brusc, nu mai conteaza nimic. Sau aproape nimic.
Stii care cred ca-mi este norocul? Exista uitare. Exista si speranta. Si maine.
Viata merge mai departe. Cu bune , cu mai putin bune.
.
miercuri, 25 iunie 2008
marți, 17 iunie 2008
Sa inveti a trai in desert,ca sa intelegi ce este apa
Johannesburg, cafeneaua"El-Ei".Cu ce te ocupi tu?Cu ce ma ocup eu?
Sa fie singurul subiect disponibil?
Ea- Julie Summers-o tanara alba, nonconformista ; si-a dorit o cariera de avocat; doi ani de drept, apoi a absolvit o facultate de limbi straine; organizeaza colecte, dineuri de binefacere, concerte cu celebritati, intalniri cu trupe pop ; conduce o masina second hand, dar are in casa muzica de prima mana. A calatorit mult. Singura , cu parintii ori cu prietenii.
El-Abdu sau Ibrahim , cu identitate falsa, imigrant fara acte, un tanar arab, negru sau mai putin negru, a terminat o facultate de economie intr-o universitate de care n-a auzit nimeni, pentru ca a respectat dorinta mamei. Ar vrea sa aiba macar poza ei, peste tot, unde se simte pribeag.
Vine dintr-o tara, pe care n-o poate numi tara lui, doar pentru ca a fost trasa candva o linie de demarcatie pe harta. Un loc. Atat.
Cine este el?- un economist , devenit, lucrand "la negru", un"maimutoi plin de unsoare"intr-un garaj mizerabil ;a facut de toate in diferite tari, pe unde si-a incercat norocul.
A parasit casa si satul, ca sa aiba optiuni, sa poata alege.
Pentru el nu exista liber arbitru-conteaza numai ce spun patronii. Banii fac toate regulile.In lumea de care fuge , nu exista nici economie capitalista, nici economie socialista-asta a auzit doar la universitate.
Teoria dupa care se conduce este un fel de cod personal-sunt oameni care isi permit sa aleaga si altii, care nu au aceasta posibilitate; nevoia te invata si totul se uita.
El priveste inainte. Cand vorbeste , este ascultat.
"Agatat" intr-un ambuteiaj, este dus cam cu forta in cafeneaua"El-Ei", in jurul Mesei rotunde, unde-si face veacul gasca de tineri fara prejudecati a fetei- fumatori indraciti ,trecand tigara de la unul la altul, consumatori de vin si de marijuana , unul a fost diagnosticat cu Sida-blestemul ancestral functioneaza.
Crezul lor?Indiferent ce faci, indiferent ce ti se intampla, e treaba ta si eu sunt de acord cu tine.
Ei aleg sa rada, dar cred ca iubitul prietenei lor spera sa dea lovitura intr-o zi si " sa ajunga undeva", sus.
Ea se rusineaza cu parintii ei bogati si influenti-o familie rupta-viata mea e viata mea- n-are a face cu vietile lor. Mama, recasatorita cu un director de cazinou , mult mai tanar decat ea, traieste in California; tatal are o sotie influenta si exuberanta- o frumusete speciala , a carei inteligenta vine din profunzimea uscaciunii interioare .
Tanarul crede ca iubita lui se rusineaza cu el. Niciunul nu cunoaste adevarul despre celalalt.
El are un unchi , mecanic , care a reusit sa se imbogateasca, acolo , in lumea lor primitiva.
Si ea are un unchi , doctor celebru , sfatuitorul, care ii intelege si toanele , dar si suferinta.
Preferinte comune: muzica-Salif Keita , Youssou NDour, Rhythm&,blues.
Amandoi , prin "paine", inteleg bani si nu franzela.
Cand altii incearca sa-ti impuna cu de-a sila ceva, o teribila apasare pune stapanire pe tine-cuvintele lor, cererile si modul in care , pe muteste, te condamna, se aduna ca niste lovituri de ciocan, care, incetul cu incetul , consolideaza decizia lor.
Obiecte personale:el-o geanta ponosita de panza,o pereche de blugi de firma , o esarfa de lana.Ea- un geamantan elegant, in care a adunat, la intamplare ,diverse haine, o suma de bani, acte de identitate si un ac de siguranta , cu care isi prinde decolteul bluzei , spre a nu ofensa religia comunitatii.
Sunt gesturi care schimba o viata-o strangere de mana sau un sarut. Acest gest se afla la granita, gata sa migreze. Oricine imbratiseaza o femeie devine Adam. Iar femeia -Eva. Si totul se intampla , din nou , pentru prima oara. Si iubirea este eterna...
Satul lui , de la marginea desertului , in care se intoarce silit , dupa expulzarea din Johannesburg, inseamna umilinta si frustrare, frati, cumnati, surori mai varstnice si mai tinere, un frate plecat sa munceasca in strainatate, pravalii micute, o statie de politie, scoala , moscheea, aer uscat , prafos , nisip, mult nisip...
Pentru el este iadul, pentru ea -mirajul.
De aceea, visul fiului ratacitor ramane America, in care va emigra, singur, cu acte in regula, obtinute dupa indelungi si complicate eforturi, apeland la ajutorul financiar al unchiului-doctor.
Visul femeii , dupa ce l-a insotit( a fost alegerea ei) ca sotie (asa a stabilit el) , in cea mai saraca asezare de la marginea desertului , devine Lumea verde-o combinatie a auzului si a vazului-o minune , o briza sonora , fascinanta , cotropitoare , in mijlocul nisipului arzator; este covorul verde natural din care se tes visele.
Ea vrea sa cultive orez intr-o oaza-este o noua aventura, din perspectiva fetei bogate, a carei inocenta se confunda cu ignoranta, alegand sa traiasca in cel mai primitiv loc, printre fiinte carora li se dedica , respingand lumea moderna, secatuita de vise.
La cei treizeci de ani ai ei, simte, pentru prima oara, caldura unei familii uriase, cu care isi imparte apa, painea neagra, legumele, locul de dormit, cunostintele, invatandu-i pe altii , invatand de la fiecare.
Mintea si sufletul ei erau pline de lumea lui, de sunetul pur, arhetipal , infinit. O asemenea minune nu putea fi regasita in civilizatia sofisticata din care venea.
O iubire intre Paradis si Desert.
Doua entitati pierdute, fara certitudini de viitor impreuna.
Diferentele dintre ei, generate de originile lor atat de diferite, legatura lor atat de speciala , care le proteja intimitatea in fata asaltului celorlalti, devin o bariera cat se poate de reala, in adevaratul ei sens, de opozitie.
El, un nou Ulisse, pleaca . Ea, Penelopa, ramane sa traiasca visul aspru al vietii in desert. Fiecare tanjeste, in felul sau, dupa lumea celuilalt.Sa insemne asta egalitate de sanse sau numai de sperante?
Este tema pe care o propune actiunea romanului"La agatat", de Nadine Gordimer, castigatoare a Premiului Nobel pentru literatura, in 1991.
Concluzia cartii ar fi, cred, ca singura certitudine pe care crezi ca o ai in viata nu devine atat de evidenta pana cand nu descoperi, brusc, ca iti lipseste.
Sa fie singurul subiect disponibil?
Ea- Julie Summers-o tanara alba, nonconformista ; si-a dorit o cariera de avocat; doi ani de drept, apoi a absolvit o facultate de limbi straine; organizeaza colecte, dineuri de binefacere, concerte cu celebritati, intalniri cu trupe pop ; conduce o masina second hand, dar are in casa muzica de prima mana. A calatorit mult. Singura , cu parintii ori cu prietenii.
El-Abdu sau Ibrahim , cu identitate falsa, imigrant fara acte, un tanar arab, negru sau mai putin negru, a terminat o facultate de economie intr-o universitate de care n-a auzit nimeni, pentru ca a respectat dorinta mamei. Ar vrea sa aiba macar poza ei, peste tot, unde se simte pribeag.
Vine dintr-o tara, pe care n-o poate numi tara lui, doar pentru ca a fost trasa candva o linie de demarcatie pe harta. Un loc. Atat.
Cine este el?- un economist , devenit, lucrand "la negru", un"maimutoi plin de unsoare"intr-un garaj mizerabil ;a facut de toate in diferite tari, pe unde si-a incercat norocul.
A parasit casa si satul, ca sa aiba optiuni, sa poata alege.
Pentru el nu exista liber arbitru-conteaza numai ce spun patronii. Banii fac toate regulile.In lumea de care fuge , nu exista nici economie capitalista, nici economie socialista-asta a auzit doar la universitate.
Teoria dupa care se conduce este un fel de cod personal-sunt oameni care isi permit sa aleaga si altii, care nu au aceasta posibilitate; nevoia te invata si totul se uita.
El priveste inainte. Cand vorbeste , este ascultat.
"Agatat" intr-un ambuteiaj, este dus cam cu forta in cafeneaua"El-Ei", in jurul Mesei rotunde, unde-si face veacul gasca de tineri fara prejudecati a fetei- fumatori indraciti ,trecand tigara de la unul la altul, consumatori de vin si de marijuana , unul a fost diagnosticat cu Sida-blestemul ancestral functioneaza.
Crezul lor?Indiferent ce faci, indiferent ce ti se intampla, e treaba ta si eu sunt de acord cu tine.
Ei aleg sa rada, dar cred ca iubitul prietenei lor spera sa dea lovitura intr-o zi si " sa ajunga undeva", sus.
Ea se rusineaza cu parintii ei bogati si influenti-o familie rupta-viata mea e viata mea- n-are a face cu vietile lor. Mama, recasatorita cu un director de cazinou , mult mai tanar decat ea, traieste in California; tatal are o sotie influenta si exuberanta- o frumusete speciala , a carei inteligenta vine din profunzimea uscaciunii interioare .
Tanarul crede ca iubita lui se rusineaza cu el. Niciunul nu cunoaste adevarul despre celalalt.
El are un unchi , mecanic , care a reusit sa se imbogateasca, acolo , in lumea lor primitiva.
Si ea are un unchi , doctor celebru , sfatuitorul, care ii intelege si toanele , dar si suferinta.
Preferinte comune: muzica-Salif Keita , Youssou NDour, Rhythm&,blues.
Amandoi , prin "paine", inteleg bani si nu franzela.
Cand altii incearca sa-ti impuna cu de-a sila ceva, o teribila apasare pune stapanire pe tine-cuvintele lor, cererile si modul in care , pe muteste, te condamna, se aduna ca niste lovituri de ciocan, care, incetul cu incetul , consolideaza decizia lor.
Obiecte personale:el-o geanta ponosita de panza,o pereche de blugi de firma , o esarfa de lana.Ea- un geamantan elegant, in care a adunat, la intamplare ,diverse haine, o suma de bani, acte de identitate si un ac de siguranta , cu care isi prinde decolteul bluzei , spre a nu ofensa religia comunitatii.
Sunt gesturi care schimba o viata-o strangere de mana sau un sarut. Acest gest se afla la granita, gata sa migreze. Oricine imbratiseaza o femeie devine Adam. Iar femeia -Eva. Si totul se intampla , din nou , pentru prima oara. Si iubirea este eterna...
Satul lui , de la marginea desertului , in care se intoarce silit , dupa expulzarea din Johannesburg, inseamna umilinta si frustrare, frati, cumnati, surori mai varstnice si mai tinere, un frate plecat sa munceasca in strainatate, pravalii micute, o statie de politie, scoala , moscheea, aer uscat , prafos , nisip, mult nisip...
Pentru el este iadul, pentru ea -mirajul.
De aceea, visul fiului ratacitor ramane America, in care va emigra, singur, cu acte in regula, obtinute dupa indelungi si complicate eforturi, apeland la ajutorul financiar al unchiului-doctor.
Visul femeii , dupa ce l-a insotit( a fost alegerea ei) ca sotie (asa a stabilit el) , in cea mai saraca asezare de la marginea desertului , devine Lumea verde-o combinatie a auzului si a vazului-o minune , o briza sonora , fascinanta , cotropitoare , in mijlocul nisipului arzator; este covorul verde natural din care se tes visele.
Ea vrea sa cultive orez intr-o oaza-este o noua aventura, din perspectiva fetei bogate, a carei inocenta se confunda cu ignoranta, alegand sa traiasca in cel mai primitiv loc, printre fiinte carora li se dedica , respingand lumea moderna, secatuita de vise.
La cei treizeci de ani ai ei, simte, pentru prima oara, caldura unei familii uriase, cu care isi imparte apa, painea neagra, legumele, locul de dormit, cunostintele, invatandu-i pe altii , invatand de la fiecare.
Mintea si sufletul ei erau pline de lumea lui, de sunetul pur, arhetipal , infinit. O asemenea minune nu putea fi regasita in civilizatia sofisticata din care venea.
O iubire intre Paradis si Desert.
Doua entitati pierdute, fara certitudini de viitor impreuna.
Diferentele dintre ei, generate de originile lor atat de diferite, legatura lor atat de speciala , care le proteja intimitatea in fata asaltului celorlalti, devin o bariera cat se poate de reala, in adevaratul ei sens, de opozitie.
El, un nou Ulisse, pleaca . Ea, Penelopa, ramane sa traiasca visul aspru al vietii in desert. Fiecare tanjeste, in felul sau, dupa lumea celuilalt.Sa insemne asta egalitate de sanse sau numai de sperante?
Este tema pe care o propune actiunea romanului"La agatat", de Nadine Gordimer, castigatoare a Premiului Nobel pentru literatura, in 1991.
Concluzia cartii ar fi, cred, ca singura certitudine pe care crezi ca o ai in viata nu devine atat de evidenta pana cand nu descoperi, brusc, ca iti lipseste.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)