îți place viața la țară?

 mie  Da!

A fost  și continuă să fie o primăvară altfel- după  frig și ploaie,  vremea a trecut direct la ie cu floricele! 

Și cercei   de păpădii!

Să nu crezi  că  viața este atât de ușoară..chiar nu este. 

Oricum ar fi  ea , fiecare zi  este o  nouă și  vie provocare- cântă cucul,  în grădină  a mai  răsărit  un firicel,  salcâmul își ține zâmbetul pe buze,  undeva  pe deal pufăie  un tractor, o gospodină grijulie albește  gardul și pomii,   un trecător îți spune, privindu-te în ochi Bună dimineața!  

!

câtă magie găsești într-o clipă?

motto: 
În realitate, magia nu este altceva decât o prelungire a fizicii. Fizica studiază proprietăţile materiei şi legile care o guvernează. La fel este şi cu magia, cu diferenţa că magia merge mai departe, acţionând într-un domeniu mai subtil: cel al forţelor şi materiilor psihice. Şi este bine că magia nu a fost despărţită de fizică, pentru că într-o zi, aceiaşi oameni de ştiinţă, mai obişnuiţi, mai înţelegători, vor fi obligaţi să admită această realitate pe care până acum o calificau ca fiind neştiinţifică.
Omraam Mikhael Aivanhov, filozof,  pedagog, astrolog, alchimist

Dacă te afli în trecere prin Pitești, încearcă să faci un popas.

Poți vizita centrul orașului,  îți poți odihni ochii în multitudinea culorilor firii, adunate în flori de specii  și parfumuri  de toate felurile, dar ți-aș recomanda să mergi un picuț mai departe.

În Trivale.

Nu doar pentru că vei ajunge într-unul dintre cele mai  mari și mai frumoase parcuri naturale din câte ai văzut. Nu doar pentru asta.

Aleea principală se rupe de  agitația  orașului,  strecurându-se  discret  printre case și curți  umbrite de castani, îi lasă pe plimbăreți   să-și  continue mersul lor  frumos pe biciclete,role, trotinete, cărucioare sau pe jos și  se oprește emoționată  în dreptul unor brazi falnici.

Pe sprânceana unui tăpșan stropit din belșug  în  verde crud și panseluțe, printre ramuri bogate, se zărește  măreț, în strălucirea soarelui  de primăvară dulce, schitul.

 În apropierea casei mele sunt  trei biserici.

Îmi place să vin aici de
 câte ori  simt că vreau.

Astăzi, de Florii,  curtea schitului a devenit neîncăpătoare. 

Figuri și frunți de toate vârstele- netede,  ridate,  deschise,  umbrite de  întrebări, bogații se recunosc imediat după cum  zdrăngănesc cheile bolizilor parcați  în afara  schitului- cerșetori,  bolnavi, în cârje, fete cochete, capete acoperite cu eșarfe păstrate doar pentru  zilele  speciale,  fizionomii liniștite sau disperate,  chipuri îndoliate, ochi luminoși, priviri căutând în gol, smerenie și griji,  ochi iscoditori de copilași veniți la împărtășanie, toate  laolaltă.

Se leagănă tăcuți brazii, adie un vânticel, ca o mângâiere  ivită de undeva, se întrec în  zvonuri  glasuri vioaie de păsărele.

Undeva, în vale, cam neîngrijit, ce este drept, un izvoraș își vede de susurul lui, pleacă și vin mașini, pâlpâie  luminițe fierbinți.

În rând cuminte, omul așteaptă să-și primească mlădițele de salcie, lasă, dacă dorește, un ban..

Este atâta pace în jur!

                     Astăzi lumea își arată  fața ei  cuminte, frumoasă, 

                      ca o Duminică de Florii!

de Florii

În această zi de Sfântă Sărbătoare, poate că ar fi fost de preferat veselia lui Alecsandri, veșnic tânăr și ferice, cu  ale lui Florii pline de soare.

Eu am ales 

Rugă pentru Duminica Floriilor

  de Ion Minulescu

 

Dezleaga-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Si iartă-mă că-n viață n-am fost decât ce sunt -
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie

Și-un mic vârtej de vânt..

 

La mulți ani  tuturor celor care astăzi își serbează onomastica! 

 

 

unde se ascunde fericirea?

motto: Savurează  lucrurile mărunte, căci odată te vei întoarce și vei  exclama:  acelea  au fost  cu adevărat lucrurile importante  din viața mea.
  Robert Brault, scriitor american

Mi se întâmplă , rar, dar  mi se întâmplă  să rătăcesc câte un obiect, este , până la urmă, ceva  firesc, nu-i  așa?

 Tu n-ai pățit asta niciodată?

Nu renunț cu una, cu două, caut, scotocesc, o iau de la capăt.

Îmi plac beretele.

Mai mult decât pălăriile. Unde  găsesc o beretă, îmi fac repede calculul, trec  în revistă  hainele din dulap , văd dacă se potrivește la ceva, și o cumpăr.

 Cea mai frumoasă, chiar dacă este  maronie,  am adus-o chiar de la Paris. 

Foarte greu am găsit-o, că era vară.

Paltonului meu turcoaz, de care elevele de la 8D erau îndrăgostite, mai ales  când îi puneam gulerul de vulpe, ( sper să nu mă certe ecologiștii, dar când l-am cumpărat, lumea nu prea avea  preocupări  atât de  miloase) la insistențele mele,  croitorul   i-a  lucrat o beretă din aceeași stofă.
 Mă gândisem că n-o să găsesc  nicăieri culoarea potrivită.
 Să nu uit- între timp, fostele mele eleve, studente prin diverse orașe  naționale sau europene,  își cumpără doar  haine de firmă. Când m-au vizitat,  printre altele,  mi-au povestit cum  așteptau ele să vadă  ce culoare are pardesiul meu..  uite că mi-a picat și o lacrimă.

Prin martie, când  primăvara s-a răzgândit  pe nepusă masă, era musai, într-o seară, când mergeam la concert, să-mi pun bereta.

Pe unde n-am căutat-o.. peste tot, nu e și nu e, ce mai, n-a scăpat  colțișor neverificat- sertare, dulapuri. 
 Nimic.

Vremea  s-a mai îmblânzit, eu n-am uitat de beretă..// 

 Ieri,  ca toate gospodinele care se respectă, ( mai mult sau mai puțin) am luat casa  la  șters, curățat,  scuturat.//

Am ajuns în balcon. 

Este locul meu drag, acolo beau cafeaua, mă răsfăț între flori, citesc,  văd pădurea și, dincolo de ea, munții.

Îți imaginezi că   de când nu mi-am mai găsit bereta , am trecut prin balcon de nu știu câte ori..

Ei bine, aseară, când nu mai puteam de oboseală, ce să vezi? între perete și  fotoliul meu preferat, singură și înghesuită, bereta mea turcoaz, cu obrazul  lipit de peretele exterior al balconului, aștepta  cuminte curățenia  de primăvară..//
pierzi, rătăcești, găsești?

aforisme

Greu rău să faci curățenie generală. 
Nu dau eu casa peste cap de tot, dar , oricum, piguleala este  ceva obositor.

 Știi ce am inventat?
  Pauzele!

Fumătoare nu sunt,  la televizor nu mă uit, așa că fug la cartea rămasă neterminată. Nu-i mai spun titlul, că i-am făcut o poză pentru imortalizare.

Ceva nu-mi dă pace, nu mi-a  fugit din minte de săptămâna trecută , când am văzut piesa la Teatrul Evreiesc, am încercat  să discut și cu o prietenă, ce mai! uite ce zice Pascal Bruckner , citându-l pe Chesterton, nu știu cine  a fost acest domn, contează că eu nu găsesc  explicația următoarei fraze  Nebunul este  cel care  a pierdut totul  afară de rațiune.//

Tu ce zici, crezi?
 Ai altă părere?
Sau poate vrei să vorbim despre  curățenia generală?

 Nu se poate fără fond sonor, așa-i?

cu timpul

 motto:
Smerenia  nu înseamnă că un păcătos să se  socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci smerenie este  când  cel care știe că a făcut multe și mari fapte bune să se considere păcătos și nemerituos.
 Sfântul Ioan Gură de Aur

Vrei , nu vrei, recunoști sau nu că te uiți la televizor,  nu ai soluții pentru  câte și mai câte (ți) se întâmplă, te revoltă  multe.. sunt doar câteva  dintre incertitudinile zilei.
 Am  găsit o  soluție- poezia! 
 Nu orice fel de poezie.
Să mă scuzi că   nu am vreme să pun diacritice, sigur vei înțelege textul și mesajul lui.
Despre muzica  fado ce spui , îți place? 

În timp înveți....

             Jorge Luis Borges

Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa, omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg
deschisi,

si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate pe astazi si acum,
pentru ca terenul lui maine
este prea nesigur pentru a face planuri...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la
jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca, daca e prea multa,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,
si invata ca intr-adevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata ...
si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu
defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti!
Iti dai seama cu timpul ca, daca esti alaturi de aceasta persoana doar
pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu, se va vedea inconjurat doar de false
prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca, daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca prietenia lui sa nu mai aiba niciodata aceeasi
intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca, desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare  fiinta
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta
umana,
mai devreme sau mai tarziu, va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele sa nu mai fie asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bun nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca, desi te simti fericit cu cei care-ti sunt
imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...//

Este foarte greu şi nu e deloc simplu să ştii ce vrei în viaţă

  Cred că este foarte interesantă cartea în care doamna Aurora Liiceanu a pus alături patru femei speciale-  o franțuzoaică, o bulgăroaică, o româncă și o americancă. Vreau s-o citesc, și dumneavoastră, așa-i?

Până atunci,  vă recomand  un interviu interesant , acordat de  respectabila scriitoare  unui  ziar..Pentru că dintre cele patru celebrități, cunoscută ne este Coco Chanel, am ales treicitate,  care poartă semnătura  ei:

Nu sunt geloasă dacă îmi văd fostul iubit  cu altă femeie.Mama m-a  învățat să împart jucăriile vechi copiilor mai puțin norocoși.

Nu-ți pierde vremea, bătând într-un perete, sperând că-l vei transforma într-o ușă..

O femeie are vârsta pe care o merită.   

Aurora Liiceanu şi "cele patru dimensiuni ale femeii"

Autor:  Marinela Raţă

Ce vor femeile? 
se întreabă bărbaţii. Putere, bani, iubire şi aventură. Este posibilul răspuns al Aurorei Liiceanu în cea mai recentă carte a sa, Patru femei, patru poveşti. Cunoscutul psiholog explică într-un interviu pentru EVZ cum au fost incluse în volum biografiile personajelor, care exemplifică "cele patru dimensiuni ale femeii".

Există însă şi a cincea dimensiune, am spune noi: "autonomia", caracterizată de femeia Aurora Liiceanu, care îşi mărturiseşte regretul că în paginile tabloidelor "e promovat modelul femeii care fugăreşte fotbaliştii, care vede viaţa ca o pradă". Aurora Liiceanu face şi o scurtă radiografie a relaţiei de cuplu, insistând pe ideea că "un singur om nu poate răspunde tuturor nevoilor noastre".
EVZ: Cum au fost alese cele patru personaje?
Aurora Liiceanu: Am fost marcată de ceea ce am citit despre o vrăjitoare urbană din Franţa, care spunea că indiferent de geografie, sex, epocă, oamenii îşi doresc iubire, putere şi bani. Şi atunci m-am gândit să găsesc din personajele pe care le cunosc, sigur nu din viaţa mea proximă, ci în general, cine s-ar potrivi pentru fiecare din cele trei.
Am ales-o pentru bani pe Coco Chanel, pe Cecilia Cuţescu-Stork am asociat-o cu ideea de putere, iar cu iubirea pe Bagreana, poetă, nominalizată pentru Premiul Nobel. Vorbind despre proiecte, aşa, între prieteni, eu i-am spus Antoanetei Taneva-Nandriş care este bulgăroaică, ştie foarte bine româneşte, şi-a dat doctoratul în România şi locuieşte de 12 ani la Londra, că am puterea, am banii, am iubirea. Şi ea mi-a spus: Ştii ceva? M-am gândit bine.
Mai este o a patra dimensiune: aventura. Am spus, da, într-adevăr. Şi aşa ea a luat-o pe Lee Miller cea despre care a scris. Interesant este că, dacă primele trei femei au fost fiecare, unidimensionale, Lee Miller e o persoană care nu s-a mulţumit să aibă o singură dimensiune în raport cu cât de mare este viaţa. Într-un fel ea încerca să-şi schimbe identităţile tot timpul, astfel că, într-un fel, pare cea mai ciudată. A fost şi frumoasă rău, a fost model pentru Vogue, a fost şi bogată, căsătorită cu un sultan, a făcut târziu un copil, s-a făcut fotoreporter de război. A fost şi în România, a fost prietenă cu Hary Brauner. A avut o existenţă tumultoasă faţă de celelalte, care, oricum, urmăreau o valoare, dar au fost mult mai lineare.
Să fie această carte răspunsul la întrebarea: Ce vor femeile?
Da... Ce vor femeile. Numai că femeile astea trebuie să spună că şi ei (n.r - bărbaţii) vor acelaşi lucru. Problema este că, sigur, vrând aceste lucruri, fiecare sex sau element gender, ar face să vedem că femeile şi bărbaţii au totuşi strategii diferite. Sau au strategii comune, dar şi specifice apartenenţei lor la sex.
A fi îndependent nu înseamnă neapărat a fi autonom Care este personajul dvs. preferat din cele patru incluse în carte?
Să ştiţi că mă întreba cineva dacă este o legătură între alegere şi persoană, adică dacă e simptomatic pentru mine că am ales aceste exemple, pentru că sunt multe femei care şi-au dorit  putere, bani sau iubire. Poate că e simptomatic. În orice caz, la Antoaneta cred că există o relaţie. Mi-ar fi greu să spun cu cine m-aş identifica. Toate îmi plac.
În diferite momente ale vieţii, văzând retrospectiv, am simţit că îmi place mai mult modelul Cecilia, care era foarte doritoare de ascensiune socială. Dar nu consider că semănăm. Ea îşi dorea ascensiunea socială ca poziţie, să vadă lumea cine este. A fost profesoară la Academia de Belle Arte din Europa. Eu mă consider o persoană individualistă, dar nu mi-am dorit niciodată posturi, căci astea reprezintă preocupări care îţi cer timp, te pun prea mult în legătură cu oamenii. Ea îşi supraveghea foarte mult relaţiile ca să obţină ceva de la oameni, era extraordinar de diplomată, ceea ce mie mi se pare că este o preocupare care ia timp şi energie.
Care ar fi dorinţa care vă caracterizează, acum, ca femeie?
Cred că autonomia. Toate aceste patru femei au avut un grad de autonomie. Adică ideea că până la urmă în viaţă eşti pe picioarele tale şi nu trebuie niciodată să te pui sub poala cuiva sau să te ataşezi. Se foloseşte în psihologie teoria ataşamentului. Sigur, nu sunt independentă. Trebuie să facem o deosebire. A fi independent nu înseamnă neapărat a fi autonom. Autonomia este o trăsătură de maturizare şi reaţionalizare a identităţii tale, ca eu. Lumea este atât de incertă, încât trebuie să te gândeşti întotdeauna că tu trebuie să ai şi planul A şi planul B, când îţi construieşti viaţa.
Ce ar putea învăţa din această carte o tânără vânzătoare din Mall?
Două lucruri. În primul rând, trebuie să te autocunoşti, să te accepţi, să faci un pact cu tine, că nu avem numai calităţi, numai atribute pozitive, avem şi limite şi scăpări, şi preferinţe, care nu sunt întotdeauna cele mai potrivite.
 Al doilea: în momentul în care te cunoşti şi ştii ce vrei, atunci, fără îndoială, trebuie să-ţi construieşti viaţa în aşa manieră, încât să obţii ceea ce vrei. Din multele motto-uri ale cărţii am ales la Lee Miller cel care mi se pare că este esenţa cărţii, şi anume: Este foarte greu şi nu e deloc simplu să ştii ce vrei în viaţă.
Femeile tinere se îmbracă toate la fel În spaţiul public modelele feminine s-au deteriorat. Vedem zilnic pe prima pagină a ziarelor personaje care nu ar trebui să reprezinte un exemplu, şi totuşi ele asta sunt.
Epoca în care trăim şi liberalizarea femeilor pun mult preţ pe valorile materialiste. Toată lumea a crezut că după 1990, femeia va avea o altă înfăţişare. Culmea e că a ajuns la vechile stereotipuri în care sexul e mai important decât mintea, banii sunt mai importanţi decât echilibrul şi liniştea în viaţă sau armonia în relaţii.
E foarte interesant că într-o epocă în care variaţia e foarte mare şi ai alegeri multiple, oamenii se înregimentează cam în aceleaşi valori. Femeile tinere se îmbracă toate la fel, deşi există o variaţie mai mare decât în comunism. Efectul de turmă încă funcţionează. De aceea, prin această carte, femeile trebuie să înţeleagă că trebuie să se întoarcă la ele şi să nu copieze la nesfârşit, să se respecte ca individ. Noi semănăm între noi, dar nici o persoană nu e identică cu alta. Media nu face decât să promoveze o turmă negativă. Citesc sociologic tabloide. Ei, se promovează un anume tip de femeie, care fugăreşte un fotbalist, face un copil imediat, ca să se pună la adăpost, şi consideră că asta este misiunea ei. Se promovează o femeie care vede viaţa ca o pradă, fără să se gândească la faptul că ceea ce trebuie să dezvolte şi să vadă este în ea nu în afara ei.
 Da, dar tocmai aceste femei vin şi îşi vând povestea la ziare.
Ştiu. Este adevărat. Este ca în străinătate, când paparazzi primesc telefoane: Vino, că eu o să mănânc cu nu ştiu cine la masa cutare, restaurantul cutare. 
 Este exhibiţionism. Dar să ştiţi că oamenii ăştia nu sunt fericiţi. Deşi par să aibă tot ce le trebuie pentru asta, nu sunt fericiţi.  
Echilibrul ne poate face fericiţi.
 Dar ce ne-ar putea face fericiţi?
Se uită că viaţa calitativă este determinată de partea materială, adică să nu mori de foame, să nu ai curent electric sau mai ştiu eu ce, dar şi de partea spirituală, care înseamnă relaţiile, prieteniile, iubirea, care rămân valori umane. Ori dacă dai calităţii vieţii numai o singură dimensiune, aceea nu e o viaţă cum trebuie. Echilibrul e cel mai important. Extremele nu duc la fericire. Oamenii geniali nu sunt fericiţi, oamenii hiperbogaţi nu sunt fericiţi, cei îngrozitor de săraci nu sunt fericiţi şi proştii nici ei nu sunt fericiţi. Viaţa trăită pe mijloc e cea mai bună.  
Există vreo femeie pe care o admiraţi?
În spaţiul românesc îmi admir prietenele, dar nu sunt persoane publice. Pe anumite dimensiuni mă întâlnesc foarte bine cu cineva, dar am înţeles că nu poţi cere de la un om totul. Pot să fiu ca o albină şi sunt fericită dacă cineva îmi răspunde la o nevoie a mea, altcineva la o altă nevoie. Nu am naivitatea, şi oamenii trebuie să înţeleagă acest lucru, că cineva trebuie să-ţi bifeze la toate nevoile. Nu există aşa ceva.
Femeile controlează bărbaţii foarte mult 
Aşa e şi în cuplu?
Absolut. Numai că aici trebuie să ai priorităţi şi să ştii la ce poţi renunţa şi la ce nu poţi renunţa deloc. Îţi trebuie o analiză. Să dau un exemplu: o prietenă nu s-a măritat cu un băiat drăguţ, simpatic, tot ce vrei, pentru că nu ştia să se îmbrace foarte bine şi umbla la costum şi cămaşă cu mânecă scurtă. Era minoră această chestiune. Anumite lucruri nu sunt esenţiale. Sunt esenţiale loialitatea, sinceritatea, să avem teme comune... Nu vom găsi un om care să răspundă la toate nevoile noastre. Şi prezenţa, absenţa într-o relaţie e importantă. Doar că e nevoie de încredere. Ori femeile controlează bărbaţii foarte mult. Cu ceasul. E una din greşeli, ca să nu rişte. Nu rişti, dar produci rutină.
 Nu este oare rutina inevitabilă?
Se poate şi fără. Trebuie să ai şi proiecte individuale de viaţă. Fiecare are destinul lui, până la urmă. Nu putem să trăim siamezi sau fuzionali. Regula fuziunii duce la rutină.
PORTRET
 Aurora Liiceanu s-a născut pe data de 1 august 1941, în Basarabia. În 1963, a absolvit Facultatea de Psihologie, din cadrul Universităţii din Bucureşti. Este cercetător senior la Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru“, Academia Română, şi psiholog la Institutul Naţional de Criminologie. Are un băiat de 36 de ani, Ştefan, care locuieşte în Japonia. A publicat: „Rănile memoriei. Nucşoara şi rezistenţa din munţi“, „Nici Alb, Nici Negru“, „Dincolo de bine, dincoace de rău. Despre iubire“, „Care pe care - femei şi bărbaţi“, "Prin perdea". Săptămâna trecută a lansat "Patru femei, patru poveşti", un volum semnat alături de prietena sa, Antoaneta Taneva-Nandriș.
Citiți și aici: 
Vorbim ? 
S-ar cuveni și un fond muzical..

dar de la Modart!

nimeni nu poate să trăiască viața ta..

De câteva ori pe lună, merg cu trenul.
Nu  iau în seamă  vremea, nu vreau. Încerc să  văd partea plină a paharului. Citesc,  mă uit pe ferestră, aș vrea să nu văd  grămezile de gunoaie,  în care maidanezii scormonesc  disperați,  căutând    oase de ros..
Schimb  impresii cu câte cineva.
Deunăzi, am cunoscut o tânără  născută și crescută în orășelul adolescenței mele.
 Este căsătorită în Elveția.
 Îi râdeau ochii  vorbind despre trecut. Da, trecut, la  39 de ani.
 Îmi povestea despre o  fostă vecină de apartament , femeie simplă, care  avea grijă de ea, când era mică, până la întoarcerea mamei de la serviciu:
- Mă culca pe cea mai pufoasă și frumoasă pernă!

În orașul   ei  elvețian,  lumea este foarte civilizată.
Școala este școală, oamenii sunt oameni, statul este stat.

Familia se implică  mult, nu doar în educația, dar și în  instrucția copilului.

 Când, la o ședință cu părinții i s-a sugerat  să ducă televizorul în magazie, nu prea a  crezut că  este normal. 
După o vreme, a făcut treaba asta fără să aibă vreo reținere.

Cineva  mi-a trimis un cod.
Citisem  cu  doar câteva minute înainte întâmplarea cu  bogătașul  lumii.
Parcă ar fi  un fel de legătură între întâmplări.
 Mă gândeam așa, cum ar arăta lumea, dacă noi toți,  fie chiar pentru o zi  dintr-un an, ne-am comporta după codul  acelei lumi simple a amerindienilor?

1. Trezește-te împreună cu Soarele și fă-ți rugăciunea. Roagă-te singur. Roagă-te des. Marele Spirit te va asculta, trebuie doar să-I vorbești.

2. Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale. Ignoranța, Înșelătoria, Mania, Invidia, Gelozia și Lăcomia izvorăsc din înstrăinarea de Suflet. 
Roagă-te pentru acești oameni, ca și ei să-și găsească îndrumare.

3. Caută-te pe tine – prin tine. Nu lăsa ca alții să-ți impună pe ce cale să mergi. Este calea ta și doar tu mergi pe ea. Alții pot merge, eventual, alături de tine, însă nimeni altcineva nu poate să trăiască viața ta.

4. Poartă-te cu multă considerație, cu oaspeții care îți intră în casă. Servește-le mâncarea cea mai gustoasă, dă-le patul cel mai bun și onorează-i cu bunăvoință și respect.

5. Nu-ți însuși  ce nu este al tău, nici de la altă persoană sau de la comunitate și nici din natură. Dacă nu ți-a fost oferit sau dacă nu ai muncit pentru el, atunci nu-ți aparține.

6. Respectă tot ce se află  pe acest Pământ: oamenii, ființele, planetele, tot ce este viu

7. Onorează gândurile, dorințele și cuvintele oamenilor cu care intri în contact. Niciodată să nu-l întrerupi pe cel care vorbește, să nu râzi de el și să nu-i copiezi comportamentul în batjocură. Permite-i fiecărui om dreptul la exprimare personală.

8. Nu-i vorbi niciodată de rău pe alții. Energia răutății pe care o emiți către Univers va veni înapoi către tine, multiplicată.

9. Toți oamenii fac greșeli. Și toate greșelile pot fi iertate.

10. Gândurile rele produc îmbolnăvirea minții, a trupului și a spiritului. Practică optimismul.

11.Natura  nu este  aici pentru noi, este parte din noi.Toți facem parte din familia planetară.


12. Copiii sunt semințele viitorului nostru. Plantează iubirea în inimile lor și udă această iubire, cu înțelepciunea și lecțiile vieții. Copiii au nevoie de spațiu ca să crească. Asigură-le acest spațiu.

13. Evită să rănești inimile celorlalți, fii conștient că, rănind pe altul, otrava durerii se va întoarce înapoi la tine.

14. Fii cinstit întotdeauna. Corectitudinea este un test de voință în acest Univers.

15. Toate sunt interconectate. Fii echilibrat. Activitatea fizică dă forță minții. Bogăția spirituală vindecă problemele emoționale.

16. Ia decizii conștiente, legate de cine intenționezi să fii și cum intenționezi să reacționezi. Asumă-ți responsabilitatea pentru propriile acțiuni.

17. Respectă spațiul personal al celorlalți. Nu te atinge de proprietatea altora, în special de obiectele de cult religios. Așa ceva este un lucru interzis.

18. Fii cinstit cu tine însuți. Nu poți să îngrijești sau să ajuți pe altul, dacă întâi nu te
îngrijești și nu te ajuți pe tine însuți.

19. Respectă alte credințe religioase. Nu le impune credința ta.

20. Împarte din ceea ce ai. Participă la lucrarea de Caritate.//
Încotro ne îndreptăm? 

purtător de biruință!

 Alegerea numelor de botez nu este întâmplătoare.
 Dacă poreclele sunt  asocieri , adesea, răutăcioase, ale unor cuvinte care desemnează  atitudinea  față de cineva, numele de botez este, de cele mai multe ori, rezultatul unor îndelungi discuții între părinți și nași.
În ce mă privește, mama  și nașa  îmi aleseră alt nume- Adriana.
N-a fost să fie, a învins  bunica dinspre tata.
 Măicuța, așa îi spuneam, mi-a dat numele ei.
Din câte am citit,  Gheorghe  își are originea în Grecia și a cunoscut  o mare popularitate în perioada bizantină. 
În greaca antică, acest prenume înseamna lucrător al pământului, semnificație  care,  multe secole mai târziu, a devenit ironică.
 Eu nu mă supăr nici chiar când aud , pentru a nu știu câta oară, istorioara  atât de tânăr și, deja,  Gheorghe...
Cartea zice că  trăsătura de caracter cea mai importantă a celui botezat Gheorghe este capacitatea de a se adapta schimbărilor.
Modificările temperamentului ar fi  lente, durând uneori ani de zile.
 Așa o fi!
Dacă în acte,  numele meu  este cel de botez, rostit pe diverse tonuri  de  profesori, la ascultare și la examene, în realitate, am primit o mulțime de alte  mici sau mari  prenume, cele mai multe fiind diminutive.
Unele sunt foarte cunoscute-Gina,  Gicuța, Gica, Georgeta, Ginuța, Ginuca, Ginette, Ginuțel, Ginuțica.
Cel mai simpatic alint l-am primit  în liceu-Giuculuș, nașul  a fost un coleg, pe care, de la bacalaureat, nu mai  l-am întâlnit  niciodată.

Până la ora asta, mă pot declara fericită- atâtea persoane dragi și-au amintit  că  astăzi este onomastica mea!
La rându-mi,  spun un însorit La mulți ani !tuturor tiz(e)(i)lor, dar și  celor care, voit  sau din întâmplare, se opresc prin fața acestei  ferestre virtuale!
 Și un dar muzical-

un dar de la cineva drag!
 
un dar de la Ștefania!

un dar mai vechi

 

a meritat,

  n-a meritat,  parcă nu  m-aș pronunța.
 Am sărit peste Simfonia anului, în schimbul unei  foarte târzii seri de teatru evreiesc Hoții de frumusețe, în regia lui Chris Simion, după romanul lui Pascal Bruckner,  în  a noastră  prăfuită  și  nervoasă capitală dâmbovițeană, peste care atârna sprijinit,  într-un cot,  un ciob de lună. 
Să  amintesc că  am primit scuze, pe mail, doar  pentru  modificarea orei spectacolului, nu și pentru întârzierea dincolo de sfertul academic a apariției  pe scenă  a artiștilor travestiți în hoți de frumusețe?

Când am văzut că nici spectatorii  Oana Sârbu  și  R. Turcescu nu se impacientează, mi-am zis împăciuitoare cu mine- uite că  nu doar eu  și verișoara mea, tenismena,  ne-am încumetat să batem drumul  de acasă până în  strâmtorata sală din Dr. Iuliu Barasch, la o oră mult prea târzie, s-o vedem pe Medeea Marinescu  într-un rol, în care a fost cam prea dezbrăcată , pentru o  ființă delicată  cum o știam din alte piese.
 Program  pentru spectacol n-a existat, am aflat doar că  miercuri, 24 aprilie,  orele 16, dacă ai timp,  ești așteptat Cu cărțile deschise să-i asculți pe  câțiva  artiști , între care Maia Morgenstern, citind din romanul  Daniel Stein, traducător, al  scriitoare ruse Ludmila Ulițkaia.. să nu uit- primești gratis o prăjitură și un pahar  de ceai! 
Și am mai câștigat ceva-am cumpărat romanul  lui Bruckner, din care  deja  am citit jumătate.  

Bine că am fost prevăzătoare,  și  mi-am făcut provizii  de imagini, furate  joi seară  de pe strada  orașului meu cu  lalele.

 

Vi le ofer cu drag!

Am suficiente motive să mă  laud! 

Dacă așa  arătau străzile  joi, vă imaginați cum s-a gătit orașul  sâmbătă și duminică!

Oricât de capricioasă este primăvara, la Pitești,  a îmbrăcat  rochia cea mai cochetă, și-a dat  discret obrazul cu fond de ten  trandafiriu, iar în pletele-i verzi și-a aninat fundițe din toate culorile firii!