sâmbătă, 30 ianuarie 2016

În România,

 lingușirea și hoția sunt virtuți.


„Suntem cum suntem, și așa vom rămâne”.

I.L. Caragiale:
  om de teatru, scriitor, dramaturg, nuvelist, eseist, pamfletar, comentator politic, gazetar, sufleur, revizor şcolar, copist, profesor, corector, registrator, director general al Teatrelor, patron de berării falimentare ....
30 ianuarie( 1 februarie) 1852, Haimanale- 9 iunie 1912, Berlin.
UN CLASIC,  MEREU ÎN VIAȚĂ

(Orice din Caragiale se poate cita”)

( „dar nu poți să scoți o virgulă.„)


Mosii (Tabla de materii)
(text integral)
"Turta dulce - panorame - tricoloruri - braga - baloane - soldati -mahalagioaice - lampioane - limonada - fracuri - decoratiuni - decorati
- donite - menajerii - provinciali - fluiere - cersetori - ciubere -cimpoaie - copii - ministri - pungasi de buzunare - hardaie - bone -doici - trasuri - muzici - artifitii - fotografii la minut - comedii - tombole -Moftul roman nr. 8 - oale - steaguri - flasnete - inghetata de vanilie -fleici - stamba - cani - pelin - calusei - scranciob: cele din urma inventie care era si la expozitia americana - pinteni - biciclete - cai - vite -jandarmi - basmale - telegrafisti - nepoate - matusi - tate - neni - unchi
- veri - vaduve - orfani - portretul tarului - «Moartea vanatorului» -icoane - bricege - sapun - lumanari - panglici - prescuri - macelari -grau - cofeturi pentru coliva - betivi - caciuli - cojoace - capestre - boi -haraitori - Prima societate de bazalt si teracota - Stella - sticle - fan -cercuri - doage - buti - plapumi - saltele - perne - flori - scaune -paturi - mese - beteala - oglinzi - cercei - inele - ibrice - turci - lighene
- doftorii de bataturi - sapun de pete - madipolon - ace englezesti -mere - portocale - naut - floricele - serbet - racoreala - Marsilieza -lulele - luleaua neamtului - Destepta-te, romane! - sacaz - sifoane -ciucalata - acadele - plesnitori - tunuri - calusari - smochine - papusi -poame - capul vorbitor - Leul de mare - «Vasilache» - copilul cu trei picioare - incercarea puterii - distractia americana - belciuge - fonografe
- razboiul roman pentru tesut - mingi - urcioare - bere - cruci -Dumnezei - fluiere - alune prajite - Bragadir - fisticuri - Luther - beteala
- Opler - calareti - orbeti - birji - schilozi - automobile - zamparagii -guvernamentali - opozanti - Visul Maichii Precistii - Minunile lui sf. Sisoe
- Alexe, omul lui Dumnezeu - borangic - tari - sardele - lamai - branza
- urda - cascaval - slanina - roabe - velinte - altite - bibiluri - fote -perdele - stergare - marame - furci - caldari - pirostrii - lopeti - albii -copai - fedelesuri - porci - matanii - paiate - rogojini - parfumuri -ciorapi - iminei - ghete - cizme - papuci - matasarii - piepteni -dramburi - darace - cobze - pomada - clarinete - maimute - orice obiect 30 de bani - certuri - chefuri - aldamasuri - tambalauri - «Numai 40 de bani ocaua de Dragasani, vechi veritabil!» - «5 bani cafea gingirlie!» - nuci - sare - salam de Sibiu - «Hop si eu cu Tata Lina! adevarata placinta romana si cozonaci moldovinesti!» - prafuri de pureci
- covrigi - roscove - franghii - stafide - curele - sei - hamuri - clopote -carute - cosuri - bomboane - rahat - muzici - gogosi - palarii -testemele - muste - popi - cocoane - mateloti - impiegati - pensionari -suprimati - popor - seniori - dame - MM. LL. (Maiestatile-lor - n.a.) -A.A. L.L. (Altetele-lor - n.a.) - targoveti - targovete - tarani - tarance -intelectuali - artisti - poeti - prozatori - critici - burgheji - tramcare -tramvaiuri - capele parlite - jupe calcate - bataturi strivite - copii pierduti
- parinti beti - mame prapadite - guri cascate - praf - noroi - murdarie -infectie - lume, lume, lume - vreme frumoasa - dever slab - Criza teribila, monser!"


marți, 26 ianuarie 2016

să facem ordine

Nu spun că aș fi  uitat asocierea, an de an, a datei de astăzi, cu  ziua  cuiva.  
Nu comentez  cum a ieșit el din viață.  Multe  nu le spun, deși,în ziua aia, trecusem   de prima jumătate a vieții.  Nu comentez  nici că unii au regrete, treaba lor! 
Mă întreb, dar , mai bine, nu mă mai întreb nimic.
 Citesc dintr-o carte,  nu se citește, așa ca un roman, pentru că ea adună o vreme, adună niște vremuri, așa cum le-au perceput, așa cum și le amintesc   câțiva oameni,  cu vârste și meserii diferite, trăitori în medii diferite.
Deunăzi, am povestit cum  mi-a fost mie o duminică  într-un început de iarnă a lui 88. Nu știu câți mă vor fi crezut.

Astăzi, am sunat-o pe colega mea, căreia i s-au spart în ziua aceea cizmele. 
Își amintește doar  înțepăturile injecțiilor. Are în glas un fel de ironie  amară.

Revin la cartea  care „ te face  să plângi, să râzi, să gândești„.
”Și eu am trăit în comunism„, copertă neagră. Și becul cu fir lung, nu cred că ai uitat  instalația cu baterie veche   de mașină.  
Extraordinar  succes!
” O ministresă a Învățământului , ( și Cercetării)  în inspecție la Institutul de Lingvistică: ” Ce e dezordinea asta? De ce sunt atâtea hârtii pe birouri?”Hârtiile cu pricina erau fișele noastre de lucru!(I.V-R)„


Domle,eu cred că ”ei„ aveau ceva  cu ordinea...de ce să ne fi dus pe noi în duminica aceea cumplit de mocirloasă și de rece pe câmpul de la Mareș? 
 La ce foloseau  cocenii ăia  uzi, grei, înnămoliți, pe care noi- multe  femei,  doar patru bărbați- îi căram  pentru a-i așeza în ”bute„?
 Era nevoie  de ordine.
În mijlocul unui câmp  ajuns mlaștină...

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

e ziua scrisului cu toc



Mi-e dor de mine, fata  scrisului de mână!
 jurnal în  propoziții scurte , 
cu gânduri adunate-n plicuri roz,
 aduse de-un poștaș vestit de clopoțel.
Poeme lungi, în seri de vară,
 și  luna martoră tăcută, 
 cu-a ei lumină toarsă-n fir  de   rozmarin, micsandre albe,
 uitate-n iarba poleită sfânt.
Prind  clipa dulce, zburătăcită-n  rama vremii...

Limba noastră-i o comoară!


joi, 21 ianuarie 2016

citesc...de ziua îmbrățișării

Și duminica.Sâmbătă după-amiază, (zi lucrătoare) se făcea câte o convocare a profesorilor în cancelarie și eram anunțați că trebuie să venim la școală și în  ziua următoare, pentru muncă patriotică; adunat păducel, curățénie în curtea CAP-ului etc.  Când situațía s-a repetat a patra sau a cincea oară,  unul dintre profesori a observat  că, totuși, în Constituțíe, duminica este considerată zi liberă. Directorul școlii  i-a răspuns că în Constituțíe nu se precizează că ar fi zi liberă și pentru profesori.„
 pagina  264

În fiecare  duminică  din   primul trimestru al anului  1988, toți profesorii Școlii Nr.13 Pitești am fost nelipsiți de la  muncă patriotică. Venea decembrie, ninsese,apoi, când zăpada  s-a topit, a dat ploaia.
   Undeva, pe lângă Albota, la Mareș, câmpul devenise mocirlă.Trebuia să culegem toți cocenii și să facem „bute„- era invenția  unui activist, al cărui nume îmi scapă.
Ce nu pot uita este că el era spaima tuturor.
 Înotam prin nămol, cizmele unei colege  s-au spart, i-a spus directorului că nu mai poate continua, el a ridicat din sprâncene.
 După  89, fostul director a ajuns inspector de specialitate. 
Și, poate că ar  mai fi fost și astăzi, dacă n-ar fi trebuit să se pensioneze.

marți, 19 ianuarie 2016

În geometrie nu există

 drumuri speciale pentru regi.
Euclid


Un urs pleacă dintr-un punct. Merge un km către Sud, face un unghi de 90 de grade la dreapta, merge un km, se oprește, face un unghi de 90 de grade, la dreapta,  merge iar un km și ajunge de unde a plecat.
Ce  culoare are blana ursului?
( cu explicațiile ce se impun!)

duminică, 17 ianuarie 2016

călătoria este însuși călătorul!

Pudrate generos, înălțimile mângâie albul perfect al cerului. 
Eleganță naturală, raționament  fără bariere, jucăuși vălătuci- un altfel de timp, fără început, fără sfârșit. 





„Din decembrie și până  în martie, pentru mulți dintre noi există trei grădini,   grădina de afară, grădina  din  ghivece dinăuntru și grădina ochiului minții. „

Katherine S. White, jurnalistă americană, 1892/1977

vineri, 15 ianuarie 2016

Ce este adevărul?

„De două mii de ani ni se predică sa ne iubim,și noi ne  sfâșiem.De mai multe mii de ani, se visează împăcarea omenirii, liniștea inimei și a mintii, îndurarea și nepizmuirea, și cu toate aceste , tot de atâtea mii de ani, de la începutul lumii, războaiele presură pământul cu sânge și cu cenușă.
În locurile pe unde au înflorit odinioară cetăți frumoase, pasc pe risipe turmele, și ceea ce necesitatea au ridicat, ură au dărâmat....
La întrebarea ce și-o face David Strauss, scriitorul vieții lui Isus, de mai suntem noi creștini sau ba,noi adăugăm alta- am fost vreodată creștini?"

Mihai Eminescu 

Opere III. Publicistică


„Iași, în 26 mai 1876
Domnule  Ministru,
Cartea alăturată pe lângă acest raport, intitulată:Povățuitoriu la citire prin scriere„, espune metoda după care trebuie să se predea scrierea în clasa I-ia primară spre a ajunge la țintă ușor și temeinic. Ea se referă la abecedariul compus de Creangă, Ienăchescu ș.a, care pân-acuma e cel mai bun abecedariu românesc, aprobat atât  de comisia examinatoare cât și de onor Ministru.
Deosebirea între metoda propusă de această broșură și învățarea rutinară și mecanică, precum se  profesează ea în genere în școalele noastre, este deosebirea dintre învățământul viu și intuitiv și mecanismul mort al memorării de lucruri neînțelese  de copii; este deosebirea dintre pedagogie și dresură.
Într-adevăr, prin  metoda veche a silabisirii, a memorărei mecanice de semne și cuvinte, inteligența  copiilor nu era  cu mult mai bine tractată decât inteleigența unui animal care se deprinde prin frică și silă la o mulțime de apucături automatice de care nu-și  poate da sama..
De aceea,  precum zice  cu drept cuvânt prefața cărticelei, copiii,  după sistema veche, nu numai că învață cu dezgust și foarte cu greu a citi și a scrie, apoi ceea ce  învață într-un  semestru sunt în stare  să uite într-o lună. Și, din  nefericire, nu se predau la noi numai scrierea și cetirea  astfel, ci toate obiectele.
...................................................
De aceea, subsemnatul, cu tot respectul, vă roagă să binevoiții a o recomanada tuturor învățătorilor din clasa  I -a din țară și  să-i permiteți a o recomanda asemenea  învățătorilor din circumscripțiunea sa.
Primiți, vă rog, domnule ministru, asigurarea  deosebitei mele considerațiuni
  Revizor școlar Mihai Eminescu
Domnului Ministru  al Cultelor și Instrucțiunii Publice
Arhivele Naționale București, Fond MCIP,
dosar 3040/1876/f 77, 78rv

Opere,III, Publicistică, pagina 741

„Peste vârfuri  trece lună,
Codru-și  bate   frunza lin,
 Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună„ 
OPERE I, Poezii, pagina 256

15 ianuarie 1850 -intrarea în ETERNITATE a  lui MIHAI  EMINESCU!
Ziua culturii noastre naționale

marți, 12 ianuarie 2016

„Nu te mai autocompătimi.

Numai cretinii fac asta.„

”Dacă sunt atât de harnice,( furnicile)  de ce nu evoluează și ele? Au rămas furnici de când lumea și pământul„.

„Pădurea norvegiană„
de Haruki Murakami: 12 ianuarie 1949, Fushimu-ku, Kyoto, Japonia.

De ce  și-o fi intitulat el primul capitol al cărții„ Pentru multe sărbători„, asta nu prea am înțeles.
 „Pădurea norvegiană„  este o carte pentru vreme limpezită de ploi, o carte,căreia, dacă n-aș fi  citit-o în format electronic, i-aș fi simțit adierea de vânt peste pajiști fără început, fără sfârșit. 
 „A, da, fântâna de pe pajiște! Nici măcar nu știam dacă există așa ceva. Poate că era doar o imagine sau un semn ce se afla în interiorul lui Naoko, ca toate celelalte lucruri pe care le urzea în acele zile sau nu. Dar, odată ce mi-a descris fântâna, eu nu mai eram capabil să-mi imaginez pajiștea fără fântână„.
„Pădurea  norvegiană„ !
Frumoasă și neliniștită ca  însăși  viața de student! O carte de care nu prea m-am putut dezlipi ușor. 
  Ce vreau eu să  spun este că, acum,după ce am ajuns la sfârșitul celei de-a treia dintre  multele cărți  pe care le-a scris Haruki Murakami,( au  fost momente  când nu voiam să-mi las ochii să alerge)este că nu mă înghesui între cei care  l-au citit pentru că romanele i s-au vândut ca pâinea caldă, nici pentru că numele lui a devenit popular precum al marilor actori de cinema.
 Am citit „La sud de graniță, la vest de soare” și„ Pădurea norvegiană”, pentru că le-am primit în dar. Ambele  sunt cărți după care, odată ce am ajuns la final,  am avut acea stare pe care ți-o dă o călătorie care ai fi vrut să continue.
De ce ”Pădurea norvegiană”?
 Nu te aștepta să se fi petrecut ceva în ascunzișul  de  basm al unei miraculoase păduri- titlul  cărții este  un lait-motiv, care  se leagă tainic de  muzica Beatlesilor, un clopoțel  aninat de sufletul lui Watanabe: licean/student/ bărbat la 37 de ani, naratorul japonez,cu  care  se identică scriitorul sărbătorit astăzi.
Ce mi-a plăcut și de ce?
Mi-a plăcut  tot ce ține de  viața de student-studențimea generației mele  și-a trăit incertitudinile  exact în aceiași ani, într-altă parte a lumii.
 Watanabe -povestitorul-student la Universitate, este un avid de lectură, înghițind cu nesaț cărțile unor mari scriitori:Scott Fitzgerald, Truman Capote, John Upaike, Herman Hesse, Boris Vian, dar și Balzac, Dante, Conrad, Dickens-sunt  doar câteva  nume dintr-o  lungă și serioasă listă,un mare  iubitor de muzică:ascultă cu aceeași  plăcere muzică  modernă, dar și compozitori profunzi:Beatles,Brahms, Bill Evans,Ravel, Debusy, Robert Camdesus, Sarah Vaughan, Bud Powel... 
Este un tânăr sensibil, care urmează cursurile unei facultăți de stat, un  suflet special,în căutarea iubirii, un prieten cum rar s-ar putea găsi într-un cămin studențesc bântuit de tot felul de probleme, într-o societate în care  prea puțini sunt cei interesați de omul de alături.Viața lui se intersectează cu alte șapte personaje, așadar opt tineri, patru băieți și patru fete- psihologii și educațíe diferite,  tot atâtea evoluții, împreună și separat,temperamente diferite, țéluri cu greu  rostite.
„Știi, Watanabe, că în căminul ăsta doar noi suntem oameni adevărați? Restul sunt gunoaie”.

 „ Normal că  viața  mă sperie uneori și mi se pare firesc  să fie așa, dar  nu pun totul la inimă. Dau din mine tot ce pot și  merg înainte sută la sută, iau din viață ce-mi place și dau la o parte ce nu-mi place.
Ăsta este experimentul meu și dacă văd că că lucrurile nu merg cum trebuie, mă opresc și văd unde am greșit..„(Nagasawa, prietenul  și mentorul  naratorului,omul care a înghițit trei melci, pentru a-și arăta demnitatea în fața agresivității studenților mai mari) admis, după absolvirea  Universității la Ministerul de Externe- examen pentru persoane calificate din domeniul serviciului  public al  afacerilor externe)
  Watanabe, Nagasawa,Reiko, Cavaleristul  Reiko, Kizuki, Hatusumi, Naoko( trei destine curmate brusc)- opt viețí, mai mult sau mai puțín diferite în Japonia  anilor 1969/1975...

O carte  frumoasă despre: tinerețe, dragoste, prietenie,  studenție, cultură și violențe, despre năzbâtii și alienare, alcool și prostituție, despre inițiere, bucurii și regrete, familie și societate, despre grupări suspecte, despre boli psihice și traume, despre pierderi și regăsiri, tradiții și artă culinară, despre jinduită prosperitate și despre  sărăcie, despre provocări și speranțe, despre moarte,tragism, neuitare și suflet.
O carte deschisă, cum este însăși viața.
CE NU MI-A PLĂCUT:prea mult dezgolit erotism, obsesiv explicit.

Cartea nu oferă răspunsuri la marile probleme ale existenței.De ce nu rezistă toțí tinerii în fațá încercărilor vieții, de ce  iubirea nu are atâta forță, încât să învingă moartea?
Cartea  pune întrebări și lasă urme imposibil de  uitat.
”Știu  de ce Naoko m-a rugat  să n-o uit niciodată. Era conștientă de faptul că amintirile se vor șterge. De aceea m-a implorat să n-o uit și să țin minte că a existat.
Sunt cumplit de trist când mă gândesc la toate astea, pentru că Naoko nici măcar nu m-a iubit„.( Watanabe)

La mulțí ani, Haruki Murakami!

miercuri, 6 ianuarie 2016

Prefă-te că ești fericit,

 când ești abătut, nu este chiar atât de greu.. ”.....unele sentimente sunt dureroase, tocmai pentru că nu ne părăsesc„..lumea intră, bea, ascultă muzică, stă de vorbă, pleacă acasă. Știi de ce cheltuiesc oamenii o grămadă de bani , ca să vină aici să bea ceva? Pentru că, într-o mare măsură, toată lumea caută același lucru- un peisaj imaginar, construit cu grijă, castele de nisip și un colțișor potrivit fiecărui suflet în parte.... Există lucruri pe care le poți schimba, altele care nu mai pot fi schimbate. Iar scurgerea timpului face parte din a doua categorie. Ajungi până într-un punct și nu te mai poți întoarce„ 
Haruki Murakami,
 „La sud de graniță, la vest de soare„ .
 Citesc cartea, în format electronic, minunat dar de la  un prieten.
Aș putea să povestesc, poate chiar frumos, conținutul cărților pe care i le-am citit. 
Nu, nu mi se pare tocmai potrivit, ele sunt niște călătorii frumoase într-un timp al lui, dar și al fiecăruia. 
 Doar trăirile sunt altele!

marți, 5 ianuarie 2016

luni, 4 ianuarie 2016

ninge blând

Dacă ar exista cineva care să facă proiectul unei seri perfecte de iarnă, mi-ar plăcea ca eu să fiu aceea !

duminică, 3 ianuarie 2016

„O casă fără cărți

 îmi pare  un corp din care a  zburat sufletul„


Marcus Tullius Cicero,
3 ianuarie  106 (î.H)/7 decembrie 43(î.H)
Homo universalis, personalitate dominantă a secolului I î.e.n., om politic, filozof- cel dintâi care creează terminologia filozofiei latine-,scriitor- cel mai de seamă reprezentant al prozei latine-excepțíonal  orator, retor, bărbat  cult, talentat, neobosit, strălucitor, remarcabil prin claritatea și armonia frazei.
Oratorul, spune el, trebuie să fie un adevărat enciclopedist, să cunoască filozofie, istorie, drept, poezie.

”Pentru Archia„, ”Catilinarele„, „Philippicele”, „Despre orator„,„Despre republică„, „Despre natura  zeilor„, „Despre amiciție„, `„Despre consulat”, „Despre  bătrânețe„...

Dacă un popor liber va avea posibilitatea să-i aleagă pe cei cărora să le încredinţeze soarta (iar dacă vrea să-şi menţină starea îi va alege pe cei mai buni), soarta statelor va depinde de bună seamă de judecata celor mai buni, mai ales că superioritatea celor virtuoşi şi înzestraţi asupra celor slabi este un fapt natural, la fel ca şi supunerea voluntară a acestora din urmă faţă de primii. Se spune însă că această constituţie excelentă a fost distrusă de opiniile eronate ale oamenilor care îi consideră drept cei mai buni pe cei bogaţi şi influenţi sau pe membrii familiilor nobile, fără a ţine seamă de virtute, rar apreciată şi de asemenea rar prezentă. Din cauza acestei erori de judecată a poporului, din moment ce averile unei minorităţi şi nu virtuţile încep să guverneze statul, fruntaşii ţin cu dinţii numele de „cei mai buni”, fără a-l merita în realitate. Căci bogăţiile, aroganţa din cauza numelui, influenţa lipsită de discernământ şi de măsură în viaţa cotidiană şi în politică sunt cu totul ruşinoase, trufaşe şi obraznice. Nu există formă de guvernământ mai degenerată decât aceea în care cei bogaţi sunt socotiţi totodată cei mai buni.
„De  re publica”
Ferm, implicat,împătimit, dar liberal, onest și angajat,sensibil și anxios, ironic,ezitant, etic și estetic, uman,
 Cicero, cicer= bob!

vineri, 1 ianuarie 2016

Nu pune zahăr

 peste miere„,

  Mariss Jansons 
( ce  extraordinară filozofie  despre  rafinamentul  simplității, filozofie izvorâtă din respectul pe care  talentatul dirijor îl poartă părintelui său)



Ca și tine, de cum fuge  un an, aștept  cu mare emoție și plăcere darul cel mai  frumos pe care, la miezul primei zile din AN NOU, Viena îl aduce în casele privitorilor și
ascultătorilor din  peste 90 de țări, piesele interpretate aparținând, mai ales,   familiei de compozitori Strauss.
Astăzi, când Concertul de Anul Nou  tocmai a împlinit 75 de ani, la pupitrul dirijoral al Filarmonicii Operei Vieneze a urcat, pentru a treia oară( 2006/2012/2016) unul dintre cei mai îndrăgiți  dirijori,letonul Mariss
Jansons,care în  activitatea lui a condus filarmonici de prestigiu internațional din : Oslo, Londra,  Amsterdam, Berlin.
Am văzut un CONCERT  atât de frumos, că și metaforele, oricât de inedite s-ar vrea, pălesc în fața măreției acestei  zile.
Armonie,  eleganță, distincție, bucurie, rafinată simplitate, flori, zburdălnicie,  umor, duioșie, tandrețe, călătorii de vacanță, valsuri celebre și polci neastâmpărate, ghidușii, sobrietate, măiestrie, remixaj,  belșug de sonorități care ating cea mai intimă cămăruță de suflet, galop, suspine, declarații de dragoste, balet,  scene de bal, scene de
vânătoare, neobosita Dunăre albastră!
Rafinament, căldură, lumină, culoare!
 Toate într-un decor de basm,în mijlocul unei lumi frumoase!
Sigur, ca și tine, mi-aș dori ca-n viața asta să ajung și eu o dată acolo, în sala  aceea de vis, Golden Hall, dar, în același timp, zic că este un privilegiu să ne începem ANUL NOU  văzând, ascultând, visând, într-un univers cu care  nimic altceva nu poate concura. 
Să ne rugăm ca acest excepțional eveniment să  facă lumea  mai bună, mai conciliantă, mai umană.

și-un trifoi cu patru foi!