miercuri, 10 octombrie 2018

așteptările

”Drum ferit, drum peticit,
Cu talpa te-am pipăit...”Emil Brumaru


Tușa Maria era o femeie aprigă.Nu mergea, alerga. 
Nu știu câți ani să fi avut eu, când am început să-i iau seama, locuia peste drum de noi, într-o casă mare, rămasă, cine știe de ce,netencuită pe afară.
Doar cele trei fete , măritate prin satele vecine, îi treceau pragul.
Moșul ei nu făcea mare lucru: ziua toată, pufăia din lulea, din când în când,ducea gherghefurile de tutun de la umbră la soare, iarna croia drum prin zăpadă.
Tușa Maria era ca argintul-viu. Cu basmaua neagră trasă pe ochi, de dimineață până seara, robotea în curte.
Nu zâmbea, nu se bucura niciodată.
Într-o zi, bunica mi-a spus că vecinii noștri de peste drum au și un băiat, Aurică, plecat în armată,ajuns mai apoi pe front și, dintr-odată, nu s-a mai știut unde.
Prin sat, povestea bunica, se întorseseră mulți bărbați,doar Aurică al tușii Maria întârzia.
Trecuseră anii. Ea, toată cernită, îl aștepta.
Umbrite de anii care s-au dus, amintirile mele s-au limpezit, așa, dintr-odată, într-o zi, când am deschis televizorul.
Pe un post, am zărit două chipuri: un adolescent și o bunică,el frumos, închis în sine, fără lacrimi, fără vorbe.
Bunica, o femeie trecută prin multe.
Fata ei, mama băiatului, a plecat, în urmă cu zece ani, în Spania.Să-și facă un rost, doar ea știe cum.
O vreme, a trimis pachete și bani, nicio fotografie, nicio adresă. Doar telefoane.
De trei ani, poștașul nu se mai oprește la poarta familiei, nu mai sună nici telefonul.
Copilul este încrâncenat, prea încrâncenat.
Bunica așteaptă...

sâmbătă, 6 octombrie 2018

(poate) plus


Dincolo de atâtea minusuri,
Să poți făgădui veșnicii.
Să ți se dăruiască începutul.
Fără sfârșit.
Să ai certitudinea că îți este prieten adevarat.
Fără întrebări.

vineri, 5 octombrie 2018

INCERTITUDINI: O rază în zbor!

INCERTITUDINI: O rază în zbor!: ”Caracterul însă  al unei școli bune este  ca elevul să învețe în ea mai mult decât i se predă, mai mult  decât știe  însuși profesorul”. M...

miercuri, 3 octombrie 2018

Am atins incredibilul

Am atins incredibilul,
Marin Sorescu
Am atins incredibilul
Și m-am instalat în el,
Cât de cât.

Dar e numai partea de la suprafață,
Pojghița.
Există nenumărate straturi
De incredibil.
(De ceea ce nu-ți vine să crezi).
Ca foile nenumărate
Ce îmbracă un bulb.
Și centrul de foc al incredibilului
Miezul, sâmburele
De necrezut al necrezutului
Este și el un început.
Partea de la suprafață,
Pojghița...
Și tot așa.