marți, 29 aprilie 2014

cântă cucu...

-bată-l vina/ 
de s-aude-n Bucovina; 
cântă cucu-n Rădăuți/
 de s-aude-n Cernăuți..//
Sunt zile..și zile. 
Văd, aud, prind aproape din zbor gânduri, le aștern, reușesc chiar să le mai cioplesc, recitesc și tot asa.
 Alteori, vorba lui Platon, că parcă mi-a furat ideea.. lucrurile se întâmpla altfel.
( mamă, ce tare sunt! uite unde mă duce gândul-nu te grăbi să mă judeci că m-aș lăuda, cum că-l știu pe filozof din scoarță-n scoarță, nicidecum, am dat peste o carte, de fapt, peste mai multe, căutând niște poezii-cartea se numește~În căutarea unei lumi mai bune~, Karl R. Poper, care știe multe! )
 Ce voiam eu să spun este că, de multe ori, (subliniez și eu ce spune el, citându-l pe filozof)~cele mai bune lucruri pe care le poate spune cineva sunt nescrise sau nu pot fi transcrise prin scriere)

  Ceea ce mă  bucură intens devine imposibil de prins în cuvinte.
Împletesc cununi de stări, gândesc în fraze care, când se  contrazic, când se adună tumultuos, îmi explic și trăiesc momentul, sculptez binele în succesiunea clipelor și, mai presus de toate, trăiesc înalțarea, laolaltă cu alte suflete despre care nu știu mai nimic.
Ma gândeam, în timpul concertului din Duminica Tomii, că plăcerea mea de a asculta interpretări muzicale corale vine  cam de prin al doilea an de liceu, când profesorul nostru,compozitorul Gheorghe Carp,un tip impecabil, ca om, desăvârșit  ca muzician, după ce ne-a  selectat, cu mare grijă pentru cor, a reușit să ne modeleze atât de bine vocile, atitudinea și dicția, că, deși speriați  de avalanșa extemporalelor la fizică și chimie, așteptam orele de muzică și de cor  cu mare, mare drag.
Ca o curățire de teamă!//
Atât de intens am trăit în cele câteva ore, atât de mult am participat cu tot sufletul, că acum vorbele sunt neîncăpătoare.
 Nu știu dacă respectivul concert a avut vreun alt scop în afara celui de a BUCURA lumea adunată acolo- vârste/profesii/educație/instrucție/mediu social- diferite.
Ce știu este ceea ce am simțit: într-o primavară tulbure, cuprinsă de atâta zbucium-
 tot ce este românesc nu piere!
 Un extraordinar cor bisericesc, care a cântat, mai ales muzică patriotică, de s-a ridicat lumea toată de pe scaune, nu doar pentru aplauze, cât mai ales pentru solidaritate în idei!
Debutul „Cameratei Argesis„;22  de tineri, membri ai filarmonicii  noastre, reuniți sub bagheta  vrăjită/ buclucașă/inteligentă/sobră/sensibilă a concert-maestrului Mădălin Sandu; să nu uit  fascinanta apariție a soției sale- naista Gina Sandu- pe cât de pasionată, pe atât de stralucitoare!
Și-
acum este acum-  craiul moților- Nicolae Furdui Iancu!
Am avut un moment de tristețe- nu i se potrivește deloc costumul cu  pantaloni la dungă și cravată asortată, așteptam , din clipă în clipă, să-și schimbe straiele.
 Și s-a întâmplat.
 Înalt ca un  brad, măreț, impecabil!
 Vorbele sunt de prisos. Trebuie să-l vezi și sa-l asculți..apoi , mai vorbim.
Las fotografiile să vorbească( nici ele nu sunt prea reușite, ca  nu am avut un loc  bun în sală)
Cine a participat duminică seară la concert  a  trăit la turație maximă darul de a fi Român.
Cu tot ce înseamnă asta.

cultura salveaza Romania!

motto:
A canta cu un maestru te marcheaza pe viata!

Pe Realitatea TV-

Christian Badea
-unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii!

In 2008, am avut privilegiul de a-l vedea la The Toyal Opera, dirijand libretul ~la Boheme~, de Giacomo Puccini.
Poti citi si aici:


http://adevarul.ro/cultura/arte/christian-badea-dirijor-sunt-doar--chirias-compozitorul--e-proprietarul-1_50acf8137c42d5a6638cd147/index.html

P.s. Va concerta la Sibiu, cu prilejul Festivalului de teatru!
24-31 mai


luni, 28 aprilie 2014

ramanem indiferenti la adevaruri..

Evanghelia  recomanda iubirea pentru aproapele nostru, nu ne vorbeste  despre iubirea pentru om sau pentru  umanitate, de care nimanui  nu-i poate pasa cu adevarat.
Fernando Pessoa, 
Cartea nelinistirii, pagina 467




vineri, 25 aprilie 2014

din Saptamana Luminata,

 ( care a inceput in seara Invierii!)
motto: 
~Traiesc intr-o lume in care lucrurile se naruie, inimile se schimba, iar timpul trece fara incetare.~ 
Haruki Murakami, scriitor japonez

* Cine a venit la biserica  inainte de miezul noptii a reusit sa prinda un loc  in sfantul lacas. 
Doamna de la intrare, care le stie si le rostuieste  pe toate, da indicatii: trei lumanari costa 3 lei ( dati liturghia  5 sau 10 lei, cat vreti, luati si o lista pentru nume), plus o boboroada ( in punguta de plastic), tot un leu, adica  atat cat a costat lumanarea.
 Nu stii ce este boboroada?
   In cuptorul  din bucataria de vara, bunica mea cocea, inainte de Pasti, niste chifle bucalate, pufoase si  placute la gust! Le impartea vecinilor, rudelor, cunoscutilor, trecatorilor.
 Boboroada din punguta  de plastic are marimea unei perisoare.
 Si greutate, asa, cam de pietroi.
(  daca faci un mic efort, iti amintesti de  curcanul ispravnicului din comedia lui  Alecsandri, vandut ( ca plocon) de 57 de ori..difera pretul, dar si motivul.. cumpararii obiectului)
* In  poarta scolii, bunica, putintica la trup, basma  trasa pe frunte, isi asteapta nepotul- ditamai zdrahonul, cred ca este intr-a opta. 
Ea ii ia repede  ghiozdanul- un rucsac pe care sunt lipite tot felul de adrese.
 Merg unul langa celalalt- el, cu mainile in buzunare, ea, cu ghiozdanul in spinare.

*Trei persoane: ea , sigur~lucreaza afara~( iti dai seama ca se afla intr-o scurta vacanta )- neagra tuci- ginsi bej, ajurati, gata sa  crape, ghete inalte, par rosu.
Poseta  verde. ( praz)
Un pas, in spate,  fratele si cumnata, ( presupun) scosi la cumparaturi in cartier. ~Straina~ vorbeste tare, gesticuleaza, cei doi asculta spasiti, tarand o  sacosa pestrita de rafie.//
 Cand , un prieten a scris:
~Hristos a inviat!
Va urez sa credeti!~ 

 nu prea am inteles.

Incep sa ma lamuresc...

joi, 24 aprilie 2014

unde-i cararea, doamna invatatoare?

Ce ceata deasa, vai, ce ceata deasa,
Nu mai cunoastem drumul catre casa...
Suntem  usori si ceata e ca fumul
Vai,  unde-o fi, unde s-ascunde drumul?`~
Surasul Hiroshimei

Cine isi mai aminteste de 
Eugen Jebeleanu-
poet, publicist, traducator,
24 aprile 1911, Campina/21 august 1991, Bucuresti.

Ea se gîndeşte numai la ea
şi el se gîndeşte numai la el
şi eu mă gîndesc numai la mine
şi totul se-nvîrte în jurul
unui inel
ce ne cuprinde pe fiecare-n parte
şi asta e Viaţa
şi asta e Cel
ce spune că Umanitatea
nu e o fiară
ci este un miel.

miercuri, 23 aprilie 2014

astazi...

Din buchetul pe care l-am primit in zorii zilei de la o persoana draga, pastrez doar un fir, celelalte sunt pentru toti care, asemenea mie, astazi isi serbeaza onomastica!
 La multi ani!
un dar de la Stefania!!



marți, 22 aprilie 2014

in verde!

Astazi, 22 aprilie, este Ziua Mondiala a Pamantului.

motto: ~Cumparati pamant, pentru ca nu se mai fabrica~~
Mark Twain, scriitor(1835/1910)


 As fi putut lenevi, asteptand sa treaca orele pana la pranz, as fi putut duce la capat (citind) romanul inceput saptamana trecuta.
 (sa ma uit la televizor ...
sa ascult povestea vecinei, vadit pusa la cazna, incercand de fiecare data sa insaileze altceva din atatea incalcite semne cate se aduna in zatul unei cafele...)
Am ales sa ma intalnesc cu frenezia zilei, bine limpezita de atatea ploi.

Am nevoie de linistea atator amanute dragi, ma regasesc in mangairea lor! Culori, sunete, forme, senzatii, intr-o gramatica frageda, compunand firesc o poezie a firii. Toate se intrepatrund.





Galbenul rapitei se topeste in verdele  departarii, rad in soare pe  crengi arcuite  efemere petale, vine din adancuri povestea firului de iarba.
O frumusete discreta, calma, linistitoare,  lipsita de pretentia solemnului.


Poem etern!
( in  vreme ce eu, spectatoare fidela, imi iau stropul  de mister impalpabil.)
Popas  pe o nevazuta punte, intre  ceea ce este si ceea ce simt.//

si iar, si iar, mereu la fel, de fiecare data altfel, intr-o
inconfundabila traire! 
Maria Butaciu




duminică, 20 aprilie 2014

sâmbătă, 19 aprilie 2014

lectia de smerenie..

Ploua.
 De cateva zile bune.
Din prima zi a Saptamanii Patimilor, astept,  cu un fel de emotie  deloc usor de  explicat, Vinerea Mare.
Franturi de certitudini imi vin in minte, oglinzi transparente, detalii intime, modulate si asezate cuminti intr-un decor primitor. ..in copilaria mea , oricat de modesta i-ar fi fost  familia, fiecare copil primea hainute noi.
Le imbraca pentru prima oara,in seara  cand ~se dădea pe sub masa~ incarcata cu flori.
 Se adunau in fata crucii Mantuitorului  toate  culorile si aromele: tamaie, ceara, zambile, cercelusi,  leustean proaspat...corole  de verde si roz.
Biserica devenea neincapatoare.//
In cartier, sunt multe biserici.
 Una mai inalta ( si mai noua) decat alta.
Mi-am promis ca, indiferent cat de aspra va fi ploaia, in seara Vinerei Mari, sa merg la schit.//
 Inconjurata de brazi, zidirea   isi inalta catre nori fata curata a turlelor.
 Grupuri, grupuri, care cu umbrele, care infruntand stropii reci, pasesc pragul- toate varstele laolalta.
Voci  necunoscute intre ele  isi aduna  chemarile si canta Prohodul Domnului-~Te marim pe Tine, Iisuse Doamne, /Si-ngroparea iti cinstim si patimilr,/Ca din stricaciune  Tu ne-ai izbavit.. Cuvine-se  dar sa cadem la Tine, Ziditorul,Neamurile toate/Lauda-ngroparii/Ti-aduc ,Hristoase al meu.`~
Inconjurul bisericii, in mers potolit~asa ne incercam  vointa~, spune o voce din spate, palpairi  de lumina, brazii privesc uimiti marea de oameni, revarsata  in cadenta glasului preotilor..se trece din nou pragul, alte locuri, alte fete la stanga si la dreapta.
 Cum era si firesc, preotul isi rosteste cuvantul de invatatura..
Calatorim cu totii  la bordul unei nave catre un port necunoscut.//
Avem cu totii, fie ca vrem, fie ca nu vrem, o morala.
Ascult, simt , ma intreb, ma uit in jur.//
I-am zarit spatele  acoperit de o jacheta albastra.
 Singura femeie ingenuncheata in multimea aceea inghesuita.
 Si el alaturi.
Inalt, umeri lati.
 Isi face usor loc, se ridica si se lasa „are probleme cu articulatiile” imi spun, asa pentru mine.
 Femeia continua sa se roage.
 Cand, in sfarsit, se ridica, ii zaresc,  sub esarfa neagra, obrazul delicat si ochii intunecati.
Vorbele preotului  se aud limpezi- smerenie,sa fim smeriti,  ridica-l tu pe cel cazut.
Ca si cum ar vrea sa-i tina atentia treaza, privindu-si dusmanos nevasta,la fiecare invatatura, barbatul  cu articulatiile bolnave ii trage cat cate un ghiont in brat.
Ea se uita inainte,ard lumanarile, lumea asculta.
El isi continua exercitiile.
 In pauze scurte,  priveste atent fata  limpede a femeii.
Desi laolalta, vedem si auzim lucruri diferite.

vineri, 18 aprilie 2014

salvarea de( la )neuitare

 motto:
vor exista mereu oameni care te vor răni, așa că trebuie  să-țí păstrezi încrederea și doar  să ai mai  multă grijă în cine  ai încredere și a doua oară.
Garcia Marquez//
 ~Scrisorile lui erau o ampla meditatie asupra vietii, inspirate din propria sa experienta si din opiniile lui despre relatiile dintre barbati si femei, opinii pe care  nu o data se gandise  sa le reuneasca in  volum, ca o completare la ~~Secretarul indragostilor~~.Numai ca, de data aceasta, a invesmantat totul  in stilul patriarhal al unui om batran, ca sa nu se observe ca, in realitate, era un  document de iubire. la inceput, a scris, asa cum era obiceiul pe vremuri, mai multe ciorne, pe care le-a  recitit de cateva ori, analizandu-le la rece  inainte de a le arunca la fos..si-a conceput, asadar, planul pana in cele mai mici amanute, ca intr-un razboi final: totul trebuia sa fie diferit, ca sa starneasca, din nou, curiozitatea, uimirea, sa trezeasca noi sperante  la o femeie care  traise, din plin, o viata completa..trebuia sa o invete  sa se gandeasca la dragoste ca la o stare de gratie, care nu era un mijloc, ci un scop in sine~~Dragostea in vremea holerei~, pagina320.
 GARCIA MARQUEZ
-6 martie 1927, Arataca,Columbia/
17 aprilie, 2014, Ciudad de Mexico, 
SCRIITOR, Laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, 1982

Scrisoare de ramas bun
 Noiembrie-14, 2007
Daca  pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As  da valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata…
N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!
Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.
Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.
Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.
Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.
Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc.
Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita!
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi
cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.
De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.
Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.
Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.
Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.//Garcia Marquez

joi, 17 aprilie 2014

cautam forfota din Saptamana Patimilor

Ulita copilariei, spalata in acea inconfundabila aroma dulceaga a diminetii de Joia Mare! 
Pe cand asfaltul se oprise la vreo 10 km de sat,  stiam locul fiecarei pietre. 
..si colbul mirosea a bucurie!
Pentru o clipa, dincolo de fereastra,  timpul si-a rostuit altfel mersul..
pastrez  doar visul!//

http://incertitudini2008.blogspot.ca/2012/04/ca-dintr-o-fantana_14.html

miercuri, 16 aprilie 2014

zambind, intineresc a suta oara

marți, 15 aprilie 2014

nu raspanditi vestea unei fapte rele!



  motto:Trăieşte-ţi viaţa; nu există nimic înainte şi nimic după ea. 
Pitagora
Le voi mai fi citit vreodata; la fel vei fi facut si tu!
Astazi, pentru ca mi le-a trimis cineva, le-am recitit. Si rascitit.
Daca ai vreme..dureaza putin! 
Sigur nu vei regreta .

"Legi"  ale moralei  si ale politicii - Pitagora

 
* Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat.

  * Nu încerca să vindeci un popor mare şi corupt: cangrena nu se poate vindeca.

 * Nu încerca să schimbi orânduirea unei mari naţiuni. Un popor numeros e ca o dihanie hâdă; e ceva împotriva firii. Dintre toate soiurile de dobitoace cea mai rea e speţa umană ce se cheamă "popor".

  *Nu răspândiţi vestea unei fapte rele! Faceţi în aşa fel încât să-i dispară cât mai curând şi cele mai mici urme. Lăsaţi răul să moară!  

*Să crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pîrască fapte rele.

*Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai la morţi.
 
  *Legiuitorule!  Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile!

  * Legiuitorule!   Nu uni credinţa cu morala. Roadele acestei legături nepotrivite nu pot fi   decât nişte monştri.

 * Legiuitorule, bagă de seamă să nu te înşeli!

  * Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor din cauză că oamenii deveniţi "popor"      încetează a mai fi oameni.

  *Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Puţini legiuitori, dar înţelepţi! 

*Puţini războinici, dar viteji! Puţin "popor", dar multi cetăţeni! 

 * Dă legi poporului taur şi boabe poporului bou. 

  *Supune-te legilor chiar dacă sînt proaste! Nu te supune oamenilor dacă nu sunt mai buni   ca tine. 

  *Taie unghiile poporului, dar nu-i spăla capul cu propria-i urină; pedepseşte-l, fără să îl înjoseşti.

  *Nu chemaţi în magistraturi decât bărbaţi ce sunt în săptămâna mare a vieţii lor.

  *Magistraţi!  Fiti precum în Sparta! La intrarea în tribunale: ridicaţi un altar al Fricii, frica de a fi pedepsit înspăimântă poporul şi copiii. 

  * Magistratule! Legea îţi e soţie legitimă; desparte-te de ea mai bine decât să o faci să devină o femeie trândavă şi care se învoieşte cu orice. 

  * Magistraţi ai poporului!
   Nu urmaţi pilda pescarilor de pe Nil care aruncă cu noroi în ochii crocodilului ca să-l poată stăpîni.

  *Să nu fii legiuitorul ori magistratul unui popor care se lauda cu mintea sa luminată.

 * Urmand pilda locuitorilor din Creta, la fiecare 9 ani, legile sa fie citite si indreptate de un intelept.

  * Când magistratul vorbeşte, preotul să tacă! 

  * Scutiţi-vă magistraţii de jurământ atunci când intră în funcţie, dar nu-i scutiţi să dea    socoteală când o părăsesc.
 * Poporule ! Cîntăreşte-ţi legile! Numără-ţi magistraţii!

 * Poporule! Dacă îţi doreşti o bună rînduială în ceea ce priveşte politica, fereşte-te de o organizaţie fără vlagă, o administraţie fără putere şi de luxul ospeţelor. 
 Acestea trei dau întotdeauna naştere vrajbei în viaţa civilă şi în gospodării şi au ca urmare năruirea statului şi a familiei.
  *Nu tulbura o apă stătătoare ori un popor în sclavie.

* Fugi de poporul căruia îi place eşafodul.

*Nu te aştepta să ţi se mulţumească atunci când faci un bine poporului: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.

  *Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor.

  *Nu urma pilda omizii: nu primi să te târăşti la picioarele prinţului sau în faţa poporului pentru ca într-o zi să porţi aripi
.
  *Toţi sîntem egali! Să nu credeţi însă că neghiobul este egalul înţeleptului. 

 * În fiecare an să aveţi o zi de sărbătoare numită "pacea familiei".
 În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului. 

* Învaţă să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale.

*Lebăda tace toată viaţa ca să poată cânta desăvârşit o singură dată. 

*Omule de geniu! Rămâi în umbră şi păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui. 

  * Nu admira nimic! Zeii s-au născut din admiraţia oamenilor. Să nu ai alt Zeu în afară de propria conştiinţă. 

  * Fii cetăţean al lumii întregi pînă cînd vei întîlni un popor înţelept şi cu legi drepte.

  *Trăieşte-ţi viaţa; nu există nimic înainte şi nimic după ea. 

 * Să-ţi placă să trăieşti şi să trăieşti bine. Cel ce priveşte viaţa cu dezgust, fie că are spiritul bolnav, fie inima putrezită.