”Ne scapă mereu câte ceva în viață, de aceea trebuie să ne naștem mereu”Marin Sorescu
„Ai socotit că soarele mai arde
Abia vreo cincisprezece miliarde
De ani... Numai atât?
De azi pe mâne?
Şi-atunci, cu veşnicia cum rămâne?
„Căutătorul„, Alexandru Philippide
Bătrânul orășel patriarhal, Curtea de Argeș, în zi de mare sărbătoare,în zi de mare sărbătoare, mașini printre stropi, străzi forfota de lume, da,mai există doamne cu păr alb, ondulat discret, ivit de sub boruri cochete, domni cu mers elegant, parfum de tei, ferestre curate. Întâlnirea din parcare, zâmbete, îmbrățișări. scurte ironii, pupici în vârful degetelor.
De ce așteptăm cu drag revederile cu foștii colegi de generație?
Poate pentru că sperăm să prindem.miraculos, în căuș un strop din clipa aceea când simțeai cum îți crește o aripă chiar din suflet.
Poate că vrei să speri că timpul nu are vârstă.
Poate că... cine mai știe de ce?
O seară de mai, când am privit doar în oglinda din suflet.La urma urmei, ce este fericirea, decât acea clipă vie, care șterge toate granițele ?
O seară bleu,în fâlfâit de unduiri verzi, risipite pe foi scrise în poetice teoreme!
Matematicienii de ieri, mereu îndrăgostiți de „filoloage„, care, dacă nu-i luau în seamă, deveneau , brusc,”tocilarele alea cu nasul pe sus„!😉
”....dansul - ca un miros de fum
ca un gest de înţelegere cu focul
Veșnicii în care doar clipa contează!
„Şi când din lungi peregrinări
Te-ntorci pe căi de raze şi de unde
În lumea dinăuntru, a inimii profunde,
Tot mai găsești acolo întrebări.”
