au un Dumnezeu de buzunar,
pe care îl curăță la zile fixe, numite sărbători. Nicolae Iorga.
Cu fiecare
clipă, ne îndepărtăm de uimire, o fi în legea firii, alergăm,
adunăm, pierdem, câștigăm, râdem și plângem, dormim,
facem bine și rău, primim, dăruim mult prea puțin.
De sărbători, ne amintim cine suntem. Și ne mirăm.
Astăzi este una dintre cele mai frumoase sărbători ale verii.
A venit cu tunete, vânt, ploi și răcoare.
În urmă cu un an , spuneam
Inspirați de vraja nopților de cireșar, Mircea Eliade și Mihail Sadoveanu le-au dedicat câte un superb un roman.
Sânzienele sau Drăgaica
ar însemna, pentru calendarul ortodox, poate, cea mai tulburătoare
sărbătoare a verii!
Astăzi Pământul are cea mai frumoasă culoare-
verde luxuriant, fertil, pentru că Soarele îmbrățișează Fecioara și
alungă întunericul din viețile noastre. Este atotputernic, pentru că
trăiește din plin începutul solstițiului de vară.
În cinstea lui, pe colnice , pe dealuri,
oamenii , încinși cu brâie de pelin, aprindeau, pe vremuri, focuri,
dansau în jurul focului, apoi își aruncau în flăcări cingătorile ,
pentru ca necazurile, amare ca pelinul, să ardă.
Profesorul nostru de folclor, domnul Gheorghe Vrabie,
de care mi-am amintit astăzi, răsfoind cursul din anul II, rătăcit
într-un sertar, ne vorbea cu mare pasiune despre mitologia populară.
Mi-e dor de palma lui deschisă, în care contura zonele sărbătorilor, obiceiurile și mulțimea de întâmplări nepământene .
Ascultam vrăjiți istoria tainică a tradițiilor noastre , care se pierd într-o lume dominată de magie.
Drăgaica-termen slav- este
considerată zeița agrară a vârstei fecundității câmpiei, protectoarea
lanurilor de grâu și a femeilor măritate, care își doresc să devină
mame.
În Descriptio Moldaviae, cartea cerută la Berlin, ca document despre noi și despre tradițiile noastre, Dimitrie Cantemir-domn,
scriitor, om politic, filozof, astrolog, etnograf, enciclopedist,
lingvist, muzicolog, folclorist, compozitor, primul român, membru al
unei academii străine-1714- a descris-o pe zeița Ceres, Drăgaica, ca fiind mândră și orgolioasă.
Extraordinarul cărturar consultase
peste 100 de documente , scrise, la vremea aceea, în patru limbi-
latină, greacă, rusă, polonă.//
De ziua ei-Sancta Diana- zeitate păgână- nu se iese la muncă în câmp, nu se coase, nu se spală rufe.
Răzbunătoare, vine cu tunete amenințătoare și cu înec.
Se naște la 9 martie, când moare baba Dochia și se maturizează astăzi.
De mâine și cucul tace. //
În noaptea care tocmai a trecut, s-ar fi
făcut un pact între lumea noastră și lumea cealaltă, s-au deschis
porțile cerului, animalele au stat la sfat . Cine le-a ascultat le-a
deslușit tainele.
Intre
orele 22 și 24, se zice că, în întunecimea codrilor, unde nu pătrunde
cântecul cocoșului, păzită strașnic de duhuri, se ivește floarea de
ferigă..
Strălucitoare ca o stea și albă ca zăpada!
Cine se scaldă în apele tăinuite ale
sălbăticiei, sub lumina lunii, în acestă noapte, își păstrează sănătatea
și tinerețea fără bătrânețe.
La miezul nopții, Sânzienele, ielele se prind de mâini și dansează.
Amăgitoare unduiri, în șoapte doar de ele știute!
Nu trebuie să fie văzute de nimeni, pentru că se supără, și-i lasă pe cei neascultători fără glas.
Se năpustesc în vijelii și furtuni năprasnice.//fotografia este luată de pe Wikipedia)
Simbolul zeiței este floarea de un galben strălucitor, care țâșnește în lanul de grâu, mângâind spicele cu parfumul ei amețitor.
O vezi și pe marginea drumurilor, legănându-se în bătaia vântului de seară.
Întinde mâna și culege-o!
Se
poartă la brâu, în sân, în buzunar . Fetele nemăritate o așază
răsfirată sub căpătâi , în speranța că-l vor visa pe cel ce le-a fost
ursit.
Eu am aflat-o în semestrul al doilea, când, deja, eram măritată..
Se zice că fata care se rostogolește în roua căzută aseară în iarbă devine mai frumoasă, mai plină de viață, mai senzuală.
Din firele de drăgaică , împletite cu spice, se fac coronițe.
Se aruncă pe case, ori se pun la
ferestre. Atât ele, cât și talismanele cu flori de drăgaică , purtate
la gât, asigură protecție împotriva răului.//
În satul meu, de Drăgaică, se împărțeau mere dulci și flori.
Nu știu dacă se mai păstrează obiceiul, dar mie, Drăgaica
îmi aduce în minte figura bunicii, roșie în obraz, cu mânecile
suflecate și șorțul plin de fructe , adunându-ne pe toți șase nepoții,
în fața casei, pe iarba verde și moale.
p.s.. ți-ai împletit un talisman? ia un fir de la mine!