Intamplarea am auzit-o povestita astazi la pranz de unul dintre zidarii tocmiti sa termine o constructie , inceputa cam demult.
Tanarul narator, o sfarleaza data dracului , cum ii spun prietenii, este mare amator de parastase , pomeni si reuniuni , care se incheie cu mancare si bautura , oferite de persoane mai mult sau mai putin duse la biserica.
El si ceilalti doi meseriasi discutau despre ultimele evenimente petrecute ieri la Craiova , unde , la inmormantarea cuiva , persoana importanta, "nu spui cine", cea mai modesta masina era un Logan, al politiei.
Fiecare isi da cu presupusul despre mersul lumii , despre cum se fac bani multi in timp record, cum se cheltuiesc si cate si mai cate.
Asa am aflat cum a fost la trecerea in lumea dreptilor a unui rege , nu unul obisnuit , ci chiar regele romilor, Stanescu (cate capete incoronate or fi avand romii este dificil de stiut).
Daca "unsii lui Dumnezeu" isi luam cu ei ,"dincolo", comorile , regele din Costesti , probabil mare iubitor si cunoscator al tehnicii moderne , cica a fost inmormantat- termenul este deja depasit- intr-un cavou urias , cu instalatie de aer conditionat; printre altele , adica multe bijuterii, sabie , coroana, televizor , o considerabila suma in euro si in dolari -bani de buzunar , exclus mita - in somptuoasa incapere , i-au fost puse -un calculator cu imprimanta , coli necesare pentru activitatea pe o perioada nedeterminata si un fax .
Am ras cu lacrimi , auzind intamplarea.
Acum ma incearca un sentiment confuz , un fel de tristete inexplicabila. Lumea asta chiar s-a intors pe dos?
sâmbătă, 30 august 2008
sâmbătă, 23 august 2008
pentru o clipa
Sarbatorim, petrecem-cu diverse prilejuri: zile de nastere, de nume, botezuri , logodne, nunti, succese, avansari,veniri , intoarceri, mutari in case noi.
Familia se reuneste, se vad fotografii vechi, se fac altele, se schimba carti de vizita, numere de telefon, se fac promisiuni, se spun amabilitati-de multe ori, de circumstanta :ce bine arati, inca nu porti ochelari, ai ramas neschimbat(a), te prinde bine culoarea asta, ne revedem peste o luna, veniti pe la noi, te sun, abia astept sa ne intalnim, il aduc si pe cel mic, stii unde ma gasesti..
Si, deodata, tocmai cand nu te astepti , se intampla sa vezi si sa simti , cu toata fiinta ta , ca flacara , asa cum are un inceput, pana la urma , se stinge.
Suferi , sufera si altii , plangi , plang toti , te intrebi , se mai intreaba cate unul , vrei sa intelegi cum? de ce ? ; poate ca si altii ar vrea sa inteleaga.
Pentru o clipa , speram ca ar putea fi ca altadata..
Timpul se asterne, uitam ce-a fost ; uitam chiar ca a fost . Si trecem . Mai departe . Toti . Singuri.
luni, 18 august 2008
Sfarsit de gustar
Pentru prima zi a saptamanii , este multa lume pe aleea principala a parcului "Trivale".
Ploaia puternica de noaptea trecuta a spalat frunzele , iarba si asfaltul.
Este atata pace in jur-vara nu vrea sa plece, toamna nu poate veni-verdele si galbenul se privesc pe furis, ca si cum s-ar pandi; zbaterea frunzei se topeste intr-un murmur calm.
O vraja vine de nicaieri si pune stapanire, pentru o clipa, pe tot: locuri , oameni , copaci , poteci...
Linistea odihnitoare , frunzele vestede de pe alei si razele ca de miere , strecurandu-se printre ramurile batranilor tei, sunt semne ca vara este pe sfarsite-pare o surpriza dupa caldurile coplesitoare din saptamanile trecute.
Ploaia puternica de noaptea trecuta a spalat frunzele , iarba si asfaltul.
Este atata pace in jur-vara nu vrea sa plece, toamna nu poate veni-verdele si galbenul se privesc pe furis, ca si cum s-ar pandi; zbaterea frunzei se topeste intr-un murmur calm.
O vraja vine de nicaieri si pune stapanire, pentru o clipa, pe tot: locuri , oameni , copaci , poteci...
Linistea odihnitoare , frunzele vestede de pe alei si razele ca de miere , strecurandu-se printre ramurile batranilor tei, sunt semne ca vara este pe sfarsite-pare o surpriza dupa caldurile coplesitoare din saptamanile trecute.
joi, 14 august 2008
Dar maine?
Mi se intampla cateodata sa ezit a iesi in cartier, din teama de a nu revedea cateva figuri cunoscute. Chiar mie mi se pare absurd sa procedez asa , dar ma incearca sentimente contradictorii. Mai intai ca acei oameni imi sunt foarte cunoscuti- in anii 70/80 am facut naveta impreuna. Formam un grup de profesori , medici , ingineri , asistente medicale , contabili . Aveam locuri de munca la 20/30 km de casa.Unii chiar mai departe.
Eram tineri , frumosi , deschisi . Toti citeam foarte mult. Povesteam . De toate . Si , slava Domnului! erau destule teme placute.
Nu stiu cand ne-au imprastiat, poate ca nu chiar dintr-odata , ci , asa, pe rand.Din cand in cand, ne mai zaream, incetineam pasul , timpul a devenit un stapan..."scuza-ma, te rog, ma grabesc, ne mai vedem/ce faci?vin de la medic, ma duc intr-o statiune/caut un loc de munca pentru fata mea , a terminat mecanica fina, stam toti in acelasi apartament /am zugravi, mi-au mancat sufletul, as vrea sa pun si termopane , sunt prea scumpe/m-am pensionat pe caz de boala, nu mai gaseam nimic , cu agronomia mea"/
In vreo cativa ani , totul s-a schimbat. Numarul navetistilor de odinioara a scazut , iar unii dintre cei ramasi sunt de nerecunoscut. Acum , cand scriu , am un sentiment de compasiune, dar si de revolta . Compasiune pentru noi, oamenii, si revolta impotriva cui? nici eu nu stiu.
El era director de liceu- inalt, frumos , exigent, doamna - medic pediatru-miniona , guraliva , cocheta. Acum sunt doi batranei, dumneaei poarta baston, duce greu un picior.Ii salut, imi raspund fara a ma recunoste.
Sau domnisoara doctor in medicina-scunda, posomorata, nimic din zambetul de odinioara, o mana de om-duce greu bidonul cu apa de izvor si plasa in care se vad iaurturile, painea si cateva pachetele.
Candva , dimineata, starnea pofta celor din jur muscand , cu sete, din nelipsitul mar mare, rosu.
Nu este loc de prea multa filozofie-timpul nu iarta..
Eram tineri , frumosi , deschisi . Toti citeam foarte mult. Povesteam . De toate . Si , slava Domnului! erau destule teme placute.
Nu stiu cand ne-au imprastiat, poate ca nu chiar dintr-odata , ci , asa, pe rand.Din cand in cand, ne mai zaream, incetineam pasul , timpul a devenit un stapan..."scuza-ma, te rog, ma grabesc, ne mai vedem/ce faci?vin de la medic, ma duc intr-o statiune/caut un loc de munca pentru fata mea , a terminat mecanica fina, stam toti in acelasi apartament /am zugravi, mi-au mancat sufletul, as vrea sa pun si termopane , sunt prea scumpe/m-am pensionat pe caz de boala, nu mai gaseam nimic , cu agronomia mea"/
In vreo cativa ani , totul s-a schimbat. Numarul navetistilor de odinioara a scazut , iar unii dintre cei ramasi sunt de nerecunoscut. Acum , cand scriu , am un sentiment de compasiune, dar si de revolta . Compasiune pentru noi, oamenii, si revolta impotriva cui? nici eu nu stiu.
El era director de liceu- inalt, frumos , exigent, doamna - medic pediatru-miniona , guraliva , cocheta. Acum sunt doi batranei, dumneaei poarta baston, duce greu un picior.Ii salut, imi raspund fara a ma recunoste.
Sau domnisoara doctor in medicina-scunda, posomorata, nimic din zambetul de odinioara, o mana de om-duce greu bidonul cu apa de izvor si plasa in care se vad iaurturile, painea si cateva pachetele.
Candva , dimineata, starnea pofta celor din jur muscand , cu sete, din nelipsitul mar mare, rosu.
Nu este loc de prea multa filozofie-timpul nu iarta..
marți, 12 august 2008
Din viata unui presedinte
Construit cu vedere catre marele parc natural al orasului , blocul are 3 scari , cu cate 4 etaje . Nu-si arata varsta , desi ploile si zapezile l-au biciuit vreme de 38 de ani . Copacii inalti , floricelele potrivite cu anotimpurile , iarba si jocul copiilor ii dau o alura cuminte.
De-a lungul anilor , comitetele de bloc s-au tot schimbat.
Tocmai a fost ales un nou presedinte , in aplauzele vecinilor de pe scara unde locuieste si spre surprinderea proprietarilor de pe celelalte doua scari.
Spre seara , purtatoarea de vesti contradictorii , o doamna respectabila de la parter , a soptit cuiva , cum ca domnul presedinte ar fi zis ca programul lui ar avea o deviza speciala..." pre multi am sa popesc...". Unii s-au mirat, altii n-au inteles cum o fi asta , cineva a spus ca nu crede , pana nu vede.
Prima careia i s-a servit "un leac de frica" a fost o doamna cu parul alb , mare iubitoare de flori , ingradite cu sarma , pazite cu toporul si cam sloboda la gura.
Meciul intre predintele-ales/aplaudat si doamna cu gradinita ( cativa spectatori-arbitri , din cauza caldurii!!! , stateau in spatele draperiilor ) s-a terminat cu scor egal. Zice tot purtatoarea de vesti ca presedintele ar fi primit niste bolovani prin diverse parti ale trupului , iar femeia ar avea bratele invinetite si ca si-ar fi scos certificat medical, sa-l dea in judecata , in toamna , cand vin avocatii din vacanta..
Pe usile blocului au aparut mai apoi niste anunturi , prin care celor care si-au depus la subsol diverse materiale iesite din uz , li se cerea - era fixat si un anume termen- sa -si duca obiectele unde vor voi . Nimeni n-a luat in seama invitatia.
Cine s-a sculat a doua zi de dimineata a trecut cu mare dificultate spre strada. Spatiul din fata scarii pe unde se intra in subsolul blocului era ocupat cu o gramada de "antichitati" : lustre, usi, ferestre, surubelnite , cauciucuri , bidoane, cutii de viteza, tevi, lavoare, arcuri , perne , un aragaz, rame , oglinzi , caramizi , ghivece , bucati de faianta, de gresie , butoaie , scanduri , jaluzele , jardiniere, carucioare , umbrele .
Vreme de vreo cateva ore, gramada pestrita aproape a blocat intrarea si iesirea din imobil , sub privirile uluite ale catorva persoane , care, de obicei , stau la taifas , pe cele doua banci , asezate fata in fata.
Au urmat negocieri intre domnul presedinte -ales/ aplaudat si persoanele afectate de situatie. Doua doamne si doi domni , de varste apropiate , infruntand arsita verii , au debarasat spatiul , carand din greu.
La sfarsit, obositi , s-au asezat pe bancute- domnul fuma tot timpul -unul abandonase deja , in timpul muncii- doamnele au primit apa minerala si prune.
Taraboiul a pornit spre seara , cand un tanar-sportiv dupa infatisare- a descoperit ca i-au fost duse la gunoi niste piese importante de la masina. In schimbul pretioaselor obiecte , zadarnic cautate de toata familia lui si de alte ajutoare, in cele doua containere, pagubasul voia"capul lui Motoc".
Rezultatul "dialogului ", stropit din belsug cu interjectii sonore, imperative zdrobitore si promisiuni , deloc atragatoare, a aparut in timpul stirilor de la ora 5.
In afise mari , lipite pe usile de la intrari , cu pixul , domnul presedinte-ales/aplaudat , printre altele , scria: CAUTATIVA ALT PRESEDINTE .( nu se stie cine - poate chiar dumnealui- a pus , unde trebuia , dupa aceea , linioara necesara) . Peste semnatura se vedea STAMPILA.
De-a lungul anilor , comitetele de bloc s-au tot schimbat.
Tocmai a fost ales un nou presedinte , in aplauzele vecinilor de pe scara unde locuieste si spre surprinderea proprietarilor de pe celelalte doua scari.
Spre seara , purtatoarea de vesti contradictorii , o doamna respectabila de la parter , a soptit cuiva , cum ca domnul presedinte ar fi zis ca programul lui ar avea o deviza speciala..." pre multi am sa popesc...". Unii s-au mirat, altii n-au inteles cum o fi asta , cineva a spus ca nu crede , pana nu vede.
Prima careia i s-a servit "un leac de frica" a fost o doamna cu parul alb , mare iubitoare de flori , ingradite cu sarma , pazite cu toporul si cam sloboda la gura.
Meciul intre predintele-ales/aplaudat si doamna cu gradinita ( cativa spectatori-arbitri , din cauza caldurii!!! , stateau in spatele draperiilor ) s-a terminat cu scor egal. Zice tot purtatoarea de vesti ca presedintele ar fi primit niste bolovani prin diverse parti ale trupului , iar femeia ar avea bratele invinetite si ca si-ar fi scos certificat medical, sa-l dea in judecata , in toamna , cand vin avocatii din vacanta..
Pe usile blocului au aparut mai apoi niste anunturi , prin care celor care si-au depus la subsol diverse materiale iesite din uz , li se cerea - era fixat si un anume termen- sa -si duca obiectele unde vor voi . Nimeni n-a luat in seama invitatia.
Cine s-a sculat a doua zi de dimineata a trecut cu mare dificultate spre strada. Spatiul din fata scarii pe unde se intra in subsolul blocului era ocupat cu o gramada de "antichitati" : lustre, usi, ferestre, surubelnite , cauciucuri , bidoane, cutii de viteza, tevi, lavoare, arcuri , perne , un aragaz, rame , oglinzi , caramizi , ghivece , bucati de faianta, de gresie , butoaie , scanduri , jaluzele , jardiniere, carucioare , umbrele .
Vreme de vreo cateva ore, gramada pestrita aproape a blocat intrarea si iesirea din imobil , sub privirile uluite ale catorva persoane , care, de obicei , stau la taifas , pe cele doua banci , asezate fata in fata.
Au urmat negocieri intre domnul presedinte -ales/ aplaudat si persoanele afectate de situatie. Doua doamne si doi domni , de varste apropiate , infruntand arsita verii , au debarasat spatiul , carand din greu.
La sfarsit, obositi , s-au asezat pe bancute- domnul fuma tot timpul -unul abandonase deja , in timpul muncii- doamnele au primit apa minerala si prune.
Taraboiul a pornit spre seara , cand un tanar-sportiv dupa infatisare- a descoperit ca i-au fost duse la gunoi niste piese importante de la masina. In schimbul pretioaselor obiecte , zadarnic cautate de toata familia lui si de alte ajutoare, in cele doua containere, pagubasul voia"capul lui Motoc".
Rezultatul "dialogului ", stropit din belsug cu interjectii sonore, imperative zdrobitore si promisiuni , deloc atragatoare, a aparut in timpul stirilor de la ora 5.
In afise mari , lipite pe usile de la intrari , cu pixul , domnul presedinte-ales/aplaudat , printre altele , scria: CAUTATIVA ALT PRESEDINTE .( nu se stie cine - poate chiar dumnealui- a pus , unde trebuia , dupa aceea , linioara necesara) . Peste semnatura se vedea STAMPILA.
sâmbătă, 2 august 2008
Lumea vazuta prin ochi de copil
Aseara, pe un post de televiziune , erau invitate cateva reprezentante ale presei scrise , participante la transmiterea imaginilor si informatiilor din zonele nordice ale tarii , atat de greu incercate saptamana trecuta..Imaginile transmise sunt zguduitoare.
Cred ca, indiferent pe ce treapta sociala s-ar afla fiecare, cat de sanatos sau de bolnav ar fi, cat de bine sau de rau i-ar merge afacerile, daca a promovat sau nu , daca i-au intrat sau nu copiii la gradinita ori la facultate , daca are sau nu are suficienti bani sa-si plateasca facturile si medicamentele, daca a reusit sau nu sa-si cumpere lemne pentru iarna , daca este nemultumit de serviciile din statiunea in care isi petrece vacanta, daca a pierdut sau a castigat un proces pentru vreo mostenire , daca i s-au furat doua gaini sau o bicicleta , daca a pierdut cine stie ce suma la loterie, daca a fost inselat in dragoste, daca s-a mai ingrasat , tocmai dupa ce a tinut o dieta severa, daca i se pare ca a ratat marea sansa vietii, vazand fetele oamenilor acelora,pe care suferinta a sapat santuri care nu se vor mai acoperi niciodata- a spus , totusi , cu smerenie, :" DOAMNE, FERESTE!
Am ramas fara cuvinte, vazand cum niste oameni , care intr-o clipa , au pierdut TOTUL , inca mai au acea neintinata bunatate pe care extrem de putine fiinte o au , de a imparti napolitanele si patura cu reporterii infometati si obositi.
Au aparut apoi cateva imagini cu niste copii.Inventivitatea micutilor in realitatea aceea pentru denumirea careia cuvintele sunt neputincioase si ideea reporterilor de a-i filma mi s-au parut formidabile . Mi-au venit atunci in minte cuvintele nemuritorului humulestean ,Ion Creanga , :" Ce-i pasa copilului , cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii , la ce poate sa le aduca ziua de maine sau ca-i framanta alte ganduri pline de ingrijire ; copilul , incalecat pe batul sau , gandeste ca se afla calare pe un cal de cei mai strasnici , pe care alearga , cu voie buna..."
Am vazut in primavara asta , in zona Sighetului Marmatiei, de altfel si ea greu afectata de inundatii , un astfel de copil .Nu stiu ce face el acum, nu-i stiu nici macar numele , nu stiu daca apele i-au tulburat linistea, daca parintilor lui le merge bine sau rau; nu stiu daca va putea vreodata sa vada fotografia pe care i-am facut-o. Atat stiu : ca prin ochii lui inocenti , lumea se vede buna , curata si frumoasa.
Cred ca, indiferent pe ce treapta sociala s-ar afla fiecare, cat de sanatos sau de bolnav ar fi, cat de bine sau de rau i-ar merge afacerile, daca a promovat sau nu , daca i-au intrat sau nu copiii la gradinita ori la facultate , daca are sau nu are suficienti bani sa-si plateasca facturile si medicamentele, daca a reusit sau nu sa-si cumpere lemne pentru iarna , daca este nemultumit de serviciile din statiunea in care isi petrece vacanta, daca a pierdut sau a castigat un proces pentru vreo mostenire , daca i s-au furat doua gaini sau o bicicleta , daca a pierdut cine stie ce suma la loterie, daca a fost inselat in dragoste, daca s-a mai ingrasat , tocmai dupa ce a tinut o dieta severa, daca i se pare ca a ratat marea sansa vietii, vazand fetele oamenilor acelora,pe care suferinta a sapat santuri care nu se vor mai acoperi niciodata- a spus , totusi , cu smerenie, :" DOAMNE, FERESTE!
Am ramas fara cuvinte, vazand cum niste oameni , care intr-o clipa , au pierdut TOTUL , inca mai au acea neintinata bunatate pe care extrem de putine fiinte o au , de a imparti napolitanele si patura cu reporterii infometati si obositi.
Au aparut apoi cateva imagini cu niste copii.Inventivitatea micutilor in realitatea aceea pentru denumirea careia cuvintele sunt neputincioase si ideea reporterilor de a-i filma mi s-au parut formidabile . Mi-au venit atunci in minte cuvintele nemuritorului humulestean ,Ion Creanga , :" Ce-i pasa copilului , cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii , la ce poate sa le aduca ziua de maine sau ca-i framanta alte ganduri pline de ingrijire ; copilul , incalecat pe batul sau , gandeste ca se afla calare pe un cal de cei mai strasnici , pe care alearga , cu voie buna..."
Am vazut in primavara asta , in zona Sighetului Marmatiei, de altfel si ea greu afectata de inundatii , un astfel de copil .Nu stiu ce face el acum, nu-i stiu nici macar numele , nu stiu daca apele i-au tulburat linistea, daca parintilor lui le merge bine sau rau; nu stiu daca va putea vreodata sa vada fotografia pe care i-am facut-o. Atat stiu : ca prin ochii lui inocenti , lumea se vede buna , curata si frumoasa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)