vineri, 31 iulie 2009

gaguri printre petale de roze

Poate ca Divinitatea , gandindu-se la om, la cata suferinta isi provoaca , fara sa-si dea seama, din cand in cand ,il face sa rada.
Sa rada din tot sufletul, nu doar , asa, ca noi, romanii, cand alegem hazul, ocolind necazul .
Sa rada , ca sa fie fericit.
Tocmai de asta ne-o fi trimis pe pamant , in ultima zi de cuptor , doi artisti .
Unul international ,regele comediei ,celalalt aici, de-al nostru.

Astazi domnul Nicu Constantin isi serbeaza a saptezecea zi de nastere.
In spital.
Sa-i spunem la multi ani!
Si sa-i multumim pentru ca ne-a alungat ,in multe randuri ,tristetea.
Cu jocul, vocea, privirea, talentul.

La 31 iulie 1914, a vazut lumea , fara sa banuiasca macar , ca o va inveseli atat de tare , incat ea va hohoti, zeci de ani, in fata filmelor sale, cel mai popular artist francez- Louis de Funes.
In copilarie si dupa aceea, i-am vazut filmele , ori de cate ori am avut ocazia. Am ras, laolalta cu toata familia, cu prietenii, cunecunoscutii din sala de cinematograf.
Pentru ca pe toti- copii, tineri, varstnici - ne-a cucerit marele, inepuizabilul magician al ecranului.
Daca este sa ma iau dupa ce am citit, numarul filmelor in care a jucat se ridica la 106, multe fiind comedii de 5 stele.
N-a fost de la inceput actor- a inceput ca pianist, a jucat si teatru, a cantat prin restaurante.
A devenit vedeta cu” Ah! Les belles bacchantes „ si” Le mouton a cinq pattes”- 1954.
Culmea celebritatii a fost atinsa la 49 de ani cu „ Jandarmul din Saint- Tropez".
Se spune ca , pana la aparitia”Titanicului”,1983, „Marea hoinareala” , cu Louis de Funes, a fost filmul cu cel mai mare succes.
In 1982, a jucat ultima comedie” Jandarmul si jandarmeritele”.

In timp ce gagurile sale faceau lumea mai copilaroasa, inima i- a obosit.. a batut din ce in ce mai incet, lasand cortina sa cada, acoperind rasul.
Era 27 ianuarie 1983.
Si-a aflat linistea in gradina palatului sotiei sale.
O specie de trandafiri sfideaza timpul.
Ii poarta numele.

joi, 30 iulie 2009

cum va ( ne) place?

Tocmai m-am intors dintr-o vizita ,la niste rude.
In sudul tarii.
Am vazut de toate- lume buna/lume rea, bogati foarte bogati, saraci mult prea saraci.
Ca sa fiu bine inteleasa. Cand spun bogati bogati, uite cum stau lucrurile. Imaginati-va- eu nu trebuie sa-mi imaginez, chiar am intrat in toate incaperile , o casa mare si frumoasa.
Constructie moderna, cu trepte de marmura alba.Fantana stralucind multicolor sub razele lunii. Arbori , flori , iarba si pietre.
Multe camere, atat de multe, ca n-am retinut nici culorile.
O casa intesata, sa scriu pe silabe? nu, ca se intelege ce vreau sa spun, cu antichitati, da antichitati- mobile multe si rafinate” si „este conjunctie , nu adverb- pietre pretioase si semipretioase, nu siraguri , margele, bratari , ci jumatati de arbori.
Cochilii uriase, in toate culorile/formele si marimile.
Din toate colturile lumii.
Unele puse cu mult bun- gust, altele- cele mai multe- inghesuite de-a valma, in camari, debarale, garaj, printre icoane, tablouri, purtand semnaturi celebre, borcane de gem, gladiole uscate, sticle ciobite.
Culmea este ca intr-o asemenea uluitoare casa, in tot amalgamul asta de grandoare si gunoi, n-am gasit un Eminescu.
Pentru ca asta cautam- Scrisoarea I.
Trebuie sa mai spun ceva- proprietarii sunt sau ,ma rog ,ar trebui sa fie intelectuali- dumneai( care nu stie ca i-am vazut comorile), este medic foarte solicitat, n-am spus medic bun, care vindeca oamenii, si stiu de ce am spus cum am spus, iar dumnealui inginer- fost baiat cu ochi albastri- intre timp ochii s-au micsorat mult de tot si au devenit cenusii.
Chipul, la vederea caruia , spun cunoscutii, tremura oricine , adus sa raspunda la un numar precis de intrebari, iti arata acum un batranel .
Cu ticuri si spaime.
Stie drumurile catre toate bisericile pastorite de facatori de minuni.
Si iertatori de pacate.

Cam asta aveam proaspat in minte, cand am citit pe blogul unui concitadin o intrebare.
Despre 5 lucruri care plac.
Fara sa stau prea mult pe ganduri, ca ,uite ce patesc cei care au gandit prea mult, spun ce-mi place acum, in momentul asta.
Am primit cel mai sensibil si frumos mesaj, citesc o carte frumos scrisa, despre secretele, gloria si tragedia lui Marilyn Monroe, imi place verdele asta crud din spatele perdelei mele cu maci; vad copiii jucanadu-se de-a fluturii, cand or fi vazut ei fluturi si, daca n-au vazut ,este si mai frumos ca si-i imagineaza.
Imi plac darurile , in alb si albastru , pe care fiul meu mi le-a adus din Creta, diferite si totusi armonioase.
Si-mi place ca , in dimineata asta in care s-a descoperit ca pana si incendiatorii din Sardinia sunt tot romani, mi-au venit in minte doua personaje dragi sufletului meu- bunicul patern si intaiul meu profesor de limba romana.
Scuze, daca am depasit cifra.

miercuri, 29 iulie 2009

ce mi-e una, ce mi-e alta..

Peste tot aceeasi poveste- moderatotul intreaba, invitatii raspund.
Cum se pricep.
Sau cum da bine.
Bineinteles, nu lipsesc analistii.
Atat de multe fraze, atat de putine intelesuri.Adevarul , daca o mai fi existand asa ceva, pe care il astepti, de la ganditorii pusi la patru ace, pe la ore mici, se pierde in invelisuri de" a fost", "este", "mai vedem dupa".

La telefon, in dialog cu moderatorul, persoana foarte serioasa.
Nume greu.
Nu mai conteaza intrebarea.
N-am retinut nici raspunsul.
Ce mi-a oprit rasuflarea este cum poate calculatorul sa transforme realitatea.
Sub numele doamnei, am citit- mare, clar-presedinta societatii acadelice romane.
Mai bine de un minut.
Da!
a-ca- de-li-ce.
Apoi a disparut „ reclama” la acadele.
Ma intrebam si eu, asa ca omu’ care se uita intr-o seara tarzie la televizor- daca atat de usor „ academica” devine acadelica( in fond, in loc de" m" a aparut" l"; adica, daca ma gadesc la ordinea alfabetica, doar li s-a schimbat locul), ce mai conteaza cine suntem, de unde venim si incotro ne ducem, cu cine mai votam, daca votam, cine castiga ce castiga..
Acadele sa fie, ca de academii s-a saturat lumea.

duminică, 26 iulie 2009

cartea de invatatura







Cautam ceva

Inghesuita din toate partile,isi arata fata ridata si marginile roase .
A prins vremea intre pagini presarate cu insemnari, unele in creion, altele cu stiloul.
In nume .
semne.
emotii.
Am simtit, venind alene, dorul.
In glasuri.
Imagini.
In zbor de sperante.

Intorc pagina cu pagina, atenta sa nu alung amintirile , sa nu tulbur adolescenta cuibarita printre randuri-texte din capodoperele literaturii universale , alternand cu elemente de gramatica, exercitii buchisite, altele completate in graba, inainte de venirea profesoarei.

Fara sa vreau, ma duce gandul la cata zarva a fost dupa 89, in legatura cu manualele.
Cele vechi ,devenite dintr-odata niste cenusarese, depasite, insuficiente, au ajuns , fara drept de apel, la cosul de gunoi.
Motivul?
Nu sunt interactive. .
Sunt rupte de realitate.
.
Asa au aparut teribilele” alternative”- bani multi, certuri, nepotisme, aranjamente.
O vreme.
Apoi – liniste deplina.
Alte subiecte au intrat in top.

sâmbătă, 25 iulie 2009

prin fereastra


Prima oara am citit-o cand s-a stins Poetul.
Am recitit-o in cateva randuri.
Mi-a revenit de multe ori in minte.

Eu si fratele meu , in ignoranta copiilor fara experienta, intr-un moment caruia nu-i stiu si nu-i inteleg rostul, am instrainat casa parinteasca.

In seri lungi, toropitoare, cand tristetea da ocol, las totul deoparte .
Intru pe furis.
Hoteste.
Deschid poarta amintirilor, ramasa mereu nezavorata.
Gradinita, lipsita de mana harnica a mamei , este napadita de buruieni. Cate un fir de busuioc tasneste printre ierburi.
Ma apropii de fereastra. Nu-mi trebuie lumina. O am in suflet. Stiu locul fiecarui lucrusor- masa mea rotunda, cu trei sertarase, cartile, cuierul, patura alba de pe pat, soba, dulapul in care s-au inghesuit, de-a valma, haine si dorinte.
Simt mirosul.
Ar trebui sa deschid fereastra. Sa intre aer proaspat. Nu, mai bine, nu.
Mangai in gand peretii.
Si umbrele .
Si vocile.
Se aude un caine ragusit.
Sterg lacrima.
Las poetul sa ma certe.

Casa parinteasca
”Ascultati-ma, surori, pe mine,
Si voi, fratii mei, ce va sfaditi:
E pacat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toti avem copii si vremea-i grea.
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-astepta?!

Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
O vom da si vor schimba lacata
Si vor pune si ferestre noi.
Si trecand pe langa ea vreodata,
Va privi ca la straini la noi.
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte.
Ochii mamei inca ne privesc.
Vom pleca si noi candva din viata
Si parintii sus ne-or intreba-

Ce mai face casa lor cea draga,
Cine are grija azi de ea.”

Grigore Vieru

vineri, 24 iulie 2009

pentru mai tarziu

LA MULTI ANI!!!








Doi lei- nepotei;
Unu’mare, unu’pink.
23 si 24 iulie.
La 7 ani distanta unul de altul.
Ca in povestile cu voinici.
Voiam sa le spun ceva special.
M-am tot gandit.
Nimic nu mi se pare cel mai potrivit.

Ar fi ceva-
„Bunatatea infrumuseteaza viata, impacand toate neintelegerile; ea limpezeste ceea ce e intunecat, usureaza ceea ce este greu, inveseleste ceea ce este trist.”
Nicolaevici Tolstoi

„Fii bun, dar fereste-te sa nu creada lumea ca poti fi numai bun”.
Nicolae Iorga
Poate ca este greu de priceput acum; candva , sigur, vor intelege .

joi, 23 iulie 2009

impreuna


De voie , de nevoie, a inlocuit stiloul cu tastele.
In locul scrisorilor stropite cu spaime si intrebari, a trimis, la inceput – mai greu, apoi, din ce in ce mai repede – mailuri.
A suspinat de cate ori telefonul a uitat sa sune saptamanal.
A scris semeseuri.
S-a intrebat.
N-a gasit totdeauna raspunsuri.
Somnul a intarziat de prea multe ori.

Mama.

Asa cum este ea.
Iubitoare si grijulie.
” cum i-o fi printre straini?”, „are timp de toate?”, „mananca la timp?”, doarme suficient?”, „este fericit?”,” iubeste, este iubit?” „i-ar fi mult mai bine in doi”..

Imaginata in fel si chip, clipa a sosit.
Bronzat, dupa o vacanta in Creta, parca mai frumos decat ultima data, nu singur, de mana cu un chip blond numai zambet , ciripind ”buna siara”!
Daruri.
Vorbe fara numar.
Masa ca la noi.
Fetei ii plac mancarurile mele.
Fiul meu ma lauda.
O seara care se incheie in zori.

N-am fost niciodata cea mai tare printre oale si ulcele, dar nici ultima la vreun imaginar concurs.
Deviza- legume proaspete in locul celor fierte pana la epuizare;
micul dejun , cat pentru doua persoane;
pranzul, impartit cu prietenul;
cina, oferita, aproape in intregime, dusmanului;
Reteta este si a fost valabila pentru mine si transmisa fiilor mei, cand au devenit adulti.
La snitele, ciorbite, sarmalute in foi de vita, cu mamaliguta si originale tipuri de salate , toti spun ca nu prea am adversari. Si la inca vreo cateva bunatati.

Confirmarea am primit-o abia acum, fara atestat , ce e drept. Aprecierile imi ajunsesera la ureche inca din iarna.
Cum spuneam, n-am avut o suficienta chemare spre a cocoli.
Am preferat fructele in locul prajiturilor.
Cateva feluri , acolo, ca orice mama, am invatat sa pregatesc- le-am tot repetat , am mai schimbat culoarea, forma, numarul de straturi, aroma.
O prajiturica m-a facut celebra.

Dupa Craciun, la plecare, fiul meu, caruia ii pregatisem dulcele preferat, mi-a cerut sa-i fac o portie pe care s-o ia cu el, la Londra. Am facut-o cum m-am priceput mai bine. Si mai frumos-cu un an in urma, o prezentase unor austrieci.
La petrecerea la care a invitat doi colegi italieni, doi romani, o frantuzoaica, prietena lui, cehoaica si un englez, salamul de biscuiti a facut minuni.
Autoarea, adica subsemnata, a primit toate laudele, prin fiul ei.
Se intampla in ianuarie.
Acum , am primit confirmarea din partea fetei.

Drept care, desi am varsat multe lacrimi de emotie si de –nu mai-stiu-ce.. ,dupa trei zile, in care ne-am plimbat, am povestit, am ras, am plans( eu),am facut poze- sa vad cum si cand le descarc , despartirea, pentru ca - a trebuit sa se intample si asta- a fost mai usoara.

Nu foarte.
Nu se poate.

luni, 20 iulie 2009

sinonime; si nu prea




Hangitele?
Glas dulce. Ca vinul turnat din ulcior.
Sprancene arcuite. Ochi de margele. Sirag.
Inimi fierbinti. In stare sa incalzeasca si piatra.
Rosii in obraji. Zglobii. Ca argintul viu.
In catrinte .
Si in ii.
De borangic.
In adieri de busuioc.

Carciumaresele?
Pline. Grave.
Fuste crete. Colorate.
Priviri scurte.
Ca briciul pe obrazul neras.

Ar trebui sa fie sinonime.
Ca doar hanul a devenit carciuma.
Dar carciuma???

Un strat intreg.
In gradina.
Langa visini.
N-au vrut numele hangitelor.
Li se potriveste celalalt.
In toate culorile.
Inalte, sobre.
Fara zambet.
Privesc doar in sus. Nimic nu conteaza.
Trezite in zori.
Stropite de roua.
In valuri.
In mireasma ierbii.
Mangaiate de vant.

sâmbătă, 18 iulie 2009

oricum

Fierbinti zilele-
fara numar noptile;
multe intrebarile.
absente raspunsurile.
Lumea se scrie in romane.
Oamenii comunica in pamflete,
ghicitori
, spargeri si bani.
Tragediile sunt fabule.
cu strambe masti.
Fara morala.



Ne salveaza Poezia!

" Vino aşa cum eşti - nu zăbovi cu-mpodobirea !
Dacă pletele ţi-s răvăşite,
dacă pieptănătura părului nu-i în cărare dreaptă,
dacă panglicile pieptarului nu-s strâns legate,
nu le purta de grijă, vino aşa cum eşti -
nu zăbovi cu-mpodobirea !
Vino cu paşi repezi peste ierburi !
Dacă picioarele ţi se împleticesc în rouă,
dacă la glezne clinchetele zurgălăilor se sting,
dacă mărgăritarele ţi se deşiră de la gât, nu te mâhni !
Vino cu paşi repezi peste ierburi !
Vezi norii-nvăluind tot cerul...?
Cocorii zboară-n stol din celălalt mal al râului,
şi line adieri de vânt zoresc peste pustiuri.
Cu botu-ntins aleargă vitele în sat spre grajduri.
Vezi norii-nvăluind tot cerul...?
Zadarnic lampa-mpodobirii ţi-o aprinzi,
abia de licăre şi piere-n vânt.
Cine-ar putea să ştie dacă genele talen-au fost atinse de funinge...?
Ţi-s ochii mai întunecaţi decât norii de ploaie.
Zadarnic lampa-mpodobirii ţi-o aprinzi -se stinge pururi...
Vino aşa cum eşti - nu zăbovi cu-mpodobirea !
Dacă din flori cununa nu ţi-i împletită, cui îi pasă?
Dacă brăţara nu ţi-i încheiată, aşa o lasă !
Cerul se-ntunecă de nori.
Este târziu.
Vino aşa cum eşti -nu zăbovi cu-mpodobirea !... "

Rabindranacth Tagore "Vino asa cum esti"

poezie , dimineata


Ce bine că eşti
Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

vineri, 17 iulie 2009

"vezi sa nu arati prea fericita"

Categoria-PA=82 de cuvinte


„Va place Brahms?” „Casablanca”.

Celebra.
Deja.

Dupa lectura cartii Renatei Mohrmann, am descoperit femeia.
„Roma, oras deschis” o daruieste , rapind-o de langa un sot posesiv, irezistibilului Rossellini.
Platoul de filmare intra in intimitatea cuplului vanat, rupand vraja transparenta.
Idolul se prabuseste sub bolovani.
Ea isi apartine.
El este gelos.
Fiecare vrea altceva.
El gaseste alt pat.
Ea vrea o inima.
Si un umar.
Pierde.
Celebritatea nu aduce fericirea.
Iubeste, sufera, construieste, sfideaza boala, arde, ascunde suferinta.
Se stinge.

66 de ani.
Ingrid Bergman a fost ea insasi.

joi, 16 iulie 2009

PA-82 de cuvinte; averi declarate

Angela are fusta. de Socrate. in cirese roz
Anamaria are suflet. de sisif
Andi are aripi. proprii
Anielle are concerte
Cristian are poeme. in ziar
Calin are mirari. de PAuri
Eu am incertitudini. colorate
Flavius are lumea. cu genunchi
Gala are Idei.in forme originale
Gabor are mori. cu Aripi
Gabi are stiri.
Geanina are nopti. inspirate
Lilick are clasa. politica
Lumsa are cataplasme. doua
Manon are neuroni. flexati
Mihai are amintiri. de arhiva
Vasy are spirit. personal

Lumea are Probleme.
Amestecate.
.........................................
lista ramane deschisa.
doritorii pot face completari.

miercuri, 15 iulie 2009

printre randuri









Aflu de la Gabi, prietena mea stirista, ca astazi este ziua marcii postale romanesti.
Undeva , se deschide o fereastra.

Adolescenta fiind, asteptam cu sufletul la gura, sunetul unei mici trompete pe care postasul si-o fixase pe ghidonul bicicletei. Asa afla lumea ca el a sosit.
Eram trei prietene. Toate trimiteam si primeam scrisori. In plicuri albe, roz, bleu.
Nu prea aveam nimic de ascuns una alteia. Nici nu stiam sa ne prefacem. Chiar le citeam cu voce tare, la mine , in gradina, sub nuc- cand nu erau parintii acasa.
Doar scrisorile primite.
Niciodata pe cele expediate.
Intr-un pachetel, legate, bineinteles, cu fundita colorata, ca orice fosta irezestibil indragostita,- poate lipsi participiul-pastrez multe dintre micile mele comori.
De ganduri.
De sentimente.
Si poemele.
Si primul jurnal.

Au un parfum aparte.

Culoarea este alta, mesajul este viu.
Ps.
N-am tinut seama numarului de randuri,
pentru ca amintirile sunt imprastiate.
Nu le puteam obliga sa incapa intr-o cutiuta.

marți, 14 iulie 2009

lauri in roua


categoria PA= 82 de cuvinte


Se intampla de fiecare data.
Il aud, dar nu-l gasesc. Ratacit in geanta mea, mereu neincapatoare.
In brate cateva pachete. Si vantul bate puternic.

„ saru’mana, doamna profesoara, sunt Denisa!”
O rog sa revina.

La bacalaureat 10 fara putin. Admisa la facultatea de limbi straine, Universitatea Bucuresti.
Fara examen.
In fiecare an olimpica.
Nationala.
Cambridge, engleza si spaniola.

Bucuria imi curge pe obraz, lasand dare in inima.

Inceputul a fost acum sase ani.
La romana.
Noi doua - o echipa.
Invingatoare!

duminică, 12 iulie 2009

impreuna

Vorbeste putzin.
In grai prelung.
Ca un sir de lacrimi.
Si ochii i se tanguie.
Chiar si degetele, rasucind un cercel.

A dorit mult un copil.
Al ei.
Pentru totdeauna..

L-a adus acasa.
De undeva.
L-a iubit, cum doar mamele adevarate sunt in stare sa o faca.
Il iubeste si acum.
Fara sa spuna adevarul.
Nu vrea sa-l piarda.
El stie.
Tace.
Tac amandoi.
Ea isi tace spaima.
El isi tace intrebarile.
O mare tacere.
Cat doua vieti laolalta.
………………………..
Calin Hera a initiat abordarea unei specii literare, sa- i spunem doar pentru bloggheri-PA= 82 de cuvinte.
Sper sa nu fi gresit numaratoarea.

sâmbătă, 11 iulie 2009

seara ploioasa


Imi plac lepshele.
Imi amintesc de copilarie.
Asha ca am preluat-o pe cea trimisa de Anielle.


1.Cum te simtzi astazi?
Distrata.
2.Vei ajunge departe in viatza?
Cum va vrea Domnul.
3.Cum te vad prietenii?
Shtiu sa ascult. Nu tradez. Am umor.Plang repede.
4. Te vei casatori vreodata?
Sunt ( mult prea ) casatorita.
5. Care este placa celui mai bun prieten al tau?
„gandeshte pozitiv”; „nu le mai pune si tu pe toate la inima”.
6. Care este povestea vietzii tale?
Shapte ani de acasa( fara gradinitza, dar am avut nishte parintzi iubitori si bunici extraordinari), adolescenta rebela, studenta maritata, mama - doi baietzi, rebeli si ei,profesoara , indragostita de meserie-10 ani navetista, ceilaltzi in orash, bunica-ratacita printre poveshti, bloggheritza mereu debutanta.
7. Cum era in liceu?
Extraordinar; cea mai frumoasa parte a vietzii mele.
8. Cum potzi avansa in viatza?
Vaslind; daca se rupe o vasla- inot.
Care este cel mai fain lucru la prietenii tai?
Umorul.
10. Ce se preconizeaza pentru week-end?
Ploaie.
11. Ce cantec te reprezinta?
„Un copac cu flori”.
12.Dar pe bunicii tai?
„Ce credeau dushmanii mei”?
13.Cum itzi merge in viatza?
Nici prea rau..
14.Ce melodie tzi se va canta la inmormantare?
Vreau linishte.
15. Cum te vede restul lumii?
In functzie de chimii..
16. Vei avea o viatza fericita?
E prea mult spus.
17. Sunt persoane care te doresc in secret?
Nu mi-am dat seama.
18. Ce te face fericit(a)?
Nu shtiu; se intampla pur si simplu.
19. Ce ar trebui sa faci cu viatza ta?
S-o traiesc. Mai intens.

Si pentru ca a fost ziua poetului Pablo Neruda- cateva cugetari :
„ Daca va fi sa te infirbintzi, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa insheli, inshala-tzi stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa mintzi, minte in privintza varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-tzi frica.
Daca va fi sa simtzi foame, simte foamea de iubire.
Daca va fi sa doreshti sa fii fericit, doreshte-tzi asta tot timpul.

Leapsha se da prietenilor.
De aceea, ii poftesc s-o preia.

sange vienez
















Cine nu s-a uitat aseara pe tvcultural are motive sa fie trist.
S-a transmis concertul Filarmonicii din Viena, organizat gratuit, in 4 iunie 2009, in fatza palatului Schonbrunn din capitala austriaca.
Tema” Noaptea „.
Sub bagheta lui Daniel Barenboim, dirijorul concertului de Anul Nou.
Intr-o seara linishtita a anului trecut, am vazut, in Green Park, Londra, transmitzandu-se direct din sala operei, pe un panou uriash, „ Barbierul din Sevilla”. Atunci,acolo, in mijlocul unei multzimi de toate varstele, natziile si religiile, am trait momente de o mare frumusetze .Unice.
Asha gasesc de cuviintza administratziile metropolelor europene sa apropie publicul larg de marea, adevarata muzica.

Nu m-ash fi bucurat de farmecul serii trecute, daca o persoana speciala nu m-ar fi anuntzat.
Ii dedic aceasta postare cu nr. 300, pentru a-i multzumi inca o data .

vineri, 10 iulie 2009

printre picaturi






















Apar pe rand.
Femeile mai tarziu.
Este lesne de intzeles motivul.
Ii recunoshti imediat- salopeta si shapca in aceeashi culore. Roshie. Sa se vada . O casma, o lopata si nelipsitul cablu. Intr-o roaba .
Sheful are un caiet. Si burta. Eventual camasha alba. Cu maneca scurta. Nu sta mult. Pleaca. Are probleme.. Orashul este un vast shantier.
Daca imi aduc bine aminte, operatziile astea- sapat shantzuri, pus cabluri, ploaie, pauza, acoperit cateva portziuni, pauza de vineri si tot asha.. s-au mai facut in urma cu doi ani.
Au uitat ceva . Sigur. Asta trebuie sa fie explicatzia.
Totzi uitam. Unii mai mult. Altzii mai putzin.
Uitam o carte in tren, un pansament intr-un bolnav, achitarea unei facturi , de unde am plecat, ziua de nashtere a cuiva apropiat, promisiunile facute in campanie; nu este vorba de profesori, ca au uitat si ei despre ce era vorba.
Uitam sa traim.
Vegetam.
am inchis paranteza pe care uitasem s-o deschid.

Pauza- tzigari. Si poante. Multe.
Shase..vine cineva. O vorba – doua . Si pleaca.
Pranzul- pe bancutzele dintre blocuri. Cu ziar sau fara. Roshii, branza, cateva feliutze de salam.
Multe tzigari.
Si mai multe poante.
Femeile mananca deoparte. Sunt tinere. Si bune de gluma. Se prind repede. Raspund . Mai cu perdea..
La 4, munca inceteaza.
Si maine este o zi.
Scurta.
Cine vrea o baie poate sa mearga la shtrand.
Sau la Argesh.
Daca n-a fost prevazator. Si nu shi-a pus centrala, de ..
Primaru-cu-nu-shtiu- cate- mandate shi-a cerut scuze in fatza celor ce nu au piscina( inca).
Traim in secolul XXI. Si apa ar mai fi.
De ploaie.

miercuri, 8 iulie 2009

astazi pentru ieri

Rezemat de zidul magazinului, un barbat, in shlapi; nici tanar, nici batran. Cu mana intinsa.
Alaturi, un carucior ajutator.
Lumea il ignora.
In magazin, cunoscuta poveste- vanzatoarea da rest bomboane.
Niciodata nu are marunt.

La raionul de lactate- o fatza cunoscuta. Cat este de schimbata...imi zic in sine.
Tricoul larg are o culoare incerta; in orash apa calda s-a oprit pentru o perioada nelimitata. Vorbeshte tare. Ma jenez , dar nu indraznesc s-o intrerup.
Mesteca guma. Da meditatzii non- stop. Cu pauza de masa..Zece lei shedintza. Acum, pe vara.
Are multe solicitari, pentru politehnica.
Ii spun ca suma este derizorie.
Imi raspunde intr-un mod care ma dezarmeaza-este vaduva, de shapte ani, fiul ei vrea bicicleta, ochelari de soare . Si o tabara.
N-a primit salariul pe iunie. Nu shtie nimic nici de banii pe iulie si august.
Profesoara.
Cu gradul al doilea.

Barbatul cu mana intinsa este tot acolo.
Ii dau cele doua bomboane , fara sa-l privesc.
Trecerea de pietoni. O dacie shtirba, cu caroserie pestritza, langa un audi nou-noutz. Autohtona tusheshte nervos. Pietonii sunt leneshi.

Ma apropii de casa.
Un tanar vorbeshte la telefonul mobil.
Doamna de la parterul blocului vecin, pe jumatate ieshita prin fereastra bucatariei, pare absorbita de conversatzia baiatului.

Sa fie acestea raspunsurile pe care le ashteptam la intrebarea - cine mai suntem?

marți, 7 iulie 2009

in 3 versuri

Am citit si am am auzit atatea in zilelele trecute si in aceste ultime ore, despre regele-star, incat nu- mi dau seama cat a fost magie si cat a fost realitate.

Americanii sunt atat de fireshti.
Ei traiesc.
Nu mimeaza.
Nu plagiaza.
Au vise.
Cred in ele.
Si visele cresc!

Noi modificam sensurile. Interpretam chiar si iubirea. Poate ca nu chiar totzi facem asta.
Dar avem o predispozitzie de a ridiculiza, devenind ridicoli.
M-a impresionat ceva – ceva absolut fascinant! O tanara, pe un ton firesc, a spus:
acum , shtim ca nu shtim nimic…

Ce shtim?
Ce ar trebui sa shtim?

Am gasit cateva versuri , care , poate , s-ar potrivi clipei

„Vorbesc cu voi, ce lumii i-atzi dat prada
si spiritul, si sufletul, si trupul :
cu totzi vetzi sta in asta sumbra lada!”

MICHELANGELO

chiar- cine mai suntem?

"...poporul roman s-a nascut cu griji; la noi, situatzia este peste tragedia greaca, pentru ca tragedia se intampla ca un spasm existentzial, dupa care urmeaza consecintzele. La noi , parca tragedia s-a transformat intr-o doza zilnica, care se numeshte : necazul de zi cu zi. A fi un popor necajit are doua consecintze: unii oameni se imbecilizeaza de suferintza; altzii sunt sarutatzi de Dumnezeu."
Dan Puric" Cine suntem"

luni, 6 iulie 2009

de sus in jos; si pe diagonala

_Posturi tv concurente transmit, la intervale stabilite, shtiri din America, nu numai despre Michael Jackson. Asha am aflat , de la o distinsa prezentatoare , ca s-ar zice parcea, si nu parcela; sa fie chestie de rima sau altceva? Ambele cuvinte sunt corecte, daca se folosesc unde trebuie: parcea=unealta de pescuit, parcela=portziune de teren , delimitata , in cadrul unei suprafetze mari, vezi – Neverland. Cool Graphics at BlingCheese.com

_Mai intai, au aparut ciorapii cu degete; i-am vazut- foarte simpatici. Pentru copii. Picii pot invatza sa numere, mai ushor, daca vor.
Acum sunt la moda pantofii cu degete- se zice ca sunt foarte buni pentru sporturile de apa, creand confort si libertate de mishcare; mai mult, cica ar inlatura durerile de spate. Costa 100 de dolari. Si te fac vedeta. La Londra este bataie pe asemenea conduri..
La noi,cand se purta pantoful de la mama natura, Zaharia Stancu avea o vorba” Sa nu uitzi, Darie!”- sa nu uitzi de unde ai plecat?!
Romanul se numea"Descultz"
 Cool Graphics at BlingCheese.com

_Nici nu-mi bat capul, nici talent nu am in materie de rank, target, dar, vorba poetului, ma incearca o tristetze iremediabila, cand vad ca si aici este o mare goana dupa coronitze; unii au muschi tari- te dau la o parte, daca nu eshti din aceeashi tabara; te declara repetent , fara sa ai dreptul, macar, la o sesiune de corigentze..daca ar fi sa invatz sa fac calcule, ma las pagubasha- am facut atatea medii , la viatza mea, ca accept sa alerg or concurs.

_In ultimele zile, am vazut multzi fani- DOOM2 nu indica forma de feminin- leshinand , la concerte. Poate ca de aia se zice ca suntem un neam de leshinatzi..
 Cool Graphics at BlingCheese.com
_ Daca dragoste nu e, nici divortzul nu mai este ce a fost; se poarta cel in vazul lumii, mediatizat. Altfel devine o treaba casnica. Raman atatzia oameni fara job. Scade ratingul. Se culca lumea devreme.
Si tanara generatzie nu invatza nimic din experientza inaintashilor. Cool Graphics at BlingCheese.com
Ca este vacantza; si nu se mai dau teme;
. nu mai exista lectura suplimentara,
. s-a terminat si cu teza unica,
. s-a incheiat, in mare parte, repartitzia computerizata,
. in scurta vreme, bacul poate fi o amintire,
. s-au spart geamuri, pe ici- pe acolo, cand au aparut listele , cu note.
Nu chiar in toate shcolile.

Ca erau jandarmi.
Sau zabrele.

duminică, 5 iulie 2009

de seara

Leapsha primita de la gala-

1. Luatzi cartea cea mai la indemana, deschidetzi la pagina 18 si scrietzi aici cel de-al patrulea rand.

"Este nevoie sa privim detashat integrarea: ei ne civilizeaza, noi ii spiritualizam.." Dan Puric-"Cine suntem
2. Fara sa verificatzi , cat e ora?
19, 20.
3. Verificatzi:19, 38
4.Cum suntetzi imbracat(a)?
Fusta inflorata, tricou alb.
5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitatzi?
Pe fereastra.
6.Ce zgomot auzitzi in afara de cel al calculatorului?
Jocul copiilor , de afara.
7. Cand atzi ieshit ultima data si pentru ce?
Acum vreo ora. Sa iau ceva din mashina.
8. Ce atzi visat ieri noaptea?
Retzin putzine vise.
9. Cand atzi ras ultima data?
Pe la pranz, cand fiul meu mi-a spus, la telefon, ca a fost la concertul madonnei. Ea a avut un moment despre nishte tzigani ; imaginile erau din Bucureshti. Erau 3 romani la spectacol si prietena fiului meu , cehoaica. Am facut haz de necaz..
10.Ce avetzi pe peretzii incaperii unde suntetzi?
Am fotografiat cate ceva.






















11. Daca atzi deveni multimilionari peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-atzi cumpara?
Nu cred in chestii de astea.
12.Care este ultimul film pe care l-atzi vazut?
Serendipity.
13. Atzi vazut ceva neobisnuit astazi?
In parcare, un caine sta cu botul pe labe, deshi i s-a cerut de multe ori sa se ridice, pentru ca un tip voia sa-shi parcheze mashina, in locul respectiv.
14. Ce parere avetzi despre acest chestionar?
Este simpatic.
15. Spunetzi-ne ceva ce nu shtim inca.
Vacantza mea incepe in 24 august.
16. Care este prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba despre o fetitza?
Daca ash fi avut o fetitza, s-ar fi numit Rebeca( pentru ca voiam sa fie R.R.).
17. Si daca ar fi vorba de un baiat?
Am doi baietzi mari.
18. V-atzi gandit deja sa locuitzi in strainatate?
Candva, da.
19. Ce atzi dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intratzi pe portzile Raiului?
Intalneshte-te cu totzi cei dragi!!!
20. Daca atzi putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce atzi schimba?
Cateva lucuri esentziale pentru mine, dar este imposibil.
21.Va place sa dansatzi?
Fara dans, viatza ar fi fost trista..
22. George Bush?
Nici vorba.
23. Ce atzi vazut la tv. ultima data?
Shtiri despre bac.
24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa primeasca aceasta leapsha?
Geanina, Gabi, Elite, Anielle
Si oricine altcineva este interesat.