Nici filmul, cu Gregory Peck,în regia lui Robert Mulligan, nu l-am văzut..
„Să ucizi o pasăre cântătoare„!
Scrisă de o femeie, Lee Harper, ( de ce o fi renunțat ea la cariera de scriitoare, nimeni nu știe) romanul își desfășoară acțiunea pe o durată relativ scurtă, trei ani.
O carte pentru ( despre) copii, părinți, școală, profesori ( oarecum),. O carte pentru toate vârstele. Pentru copii, pentru că îi învață demnitatea, curajul, respectul, iubirea pentru semeni, pentru că îi aruncă în iureșul vieții , așa cum este ea:dură, dar și frumoasă, plină de neprevăzut, incitantă , mereu la pândă, ca o fiară. Deloc plictisitoare.
Mă întreb de ce din în programa școlară de Limba și Literatura Română, la capitolul ” Joacă și jocuri„, tocmai o asemenea extraordinară carte nu este consemnată.
Nu ar trebui să lipsească, nicicum, din lectura obligatorie pentru clasa a VIII-a.
”Taică-tău are dreptate. Păsările călătoare nu fac altceva decât să cânte, spre desfătarea noastră. Ele nu strică grădinile oamenilor, nu-și fac cuibul în lanurile de porumb, în schimb, își pun tot sufletul cântând pentru noi.
De asta este păcat să ucizi o pasăre cântătoare„.
Din cauza răutății necontrolate a adulților, universul copilăriei se poate prăbuși. Inima lui, a copilului, se simte apăsată, între zidurile unei închisori ”Am simțit cum mă apasă zidurile unui adevărat penitenciar tapetat cu stambă roz scrobită și, pentru a doua oară, m-am gândit să fug de acasă. Neîntârziat”(179)( Scout Finch, fetița fără mamă, crescută de tatăl ei, un avocat cu înalte repere morale , ajutat de o negresă devotată, Calpurnia)
O carte pentru părinții aflați în dificultate, mai ales dacă doar pe umerii unuia dintre ei apasă problemele educării copiilor, despre adulți, cu pregătire, religie, situații familiale diferite” Gloata e compusă întotdeauna din oameni, oricum ar fi ei.Iar azi-noapte, domnul Cunningham făcea parte și el dintr-o gloată, totuși mai era încă om. În orice orășel din Sud, orice gloată este întotdeauna formată din oameni cunoscuți, ceea ce nu pledează în favoarea lor, nu-i așa? ( 207)- dialog între tată și fiul său, de 13 ani, Jem.
O carte despre legi scrise și nescrise, despre neobosita luptă dintre bine și rău„„când am să mă fac eu mai mare, reluă Dill ideea, cred că am să mă fac clovn..
Jem și cu mine ne-am privit înmărmuriți.
_ Da, da, ce vă uitați așa? Clovn. Nimic nu-i oprit pe lumea asta. afară de un singur lucru: să râzi de ceilalți. Așa că am să intru la circ și am să râd de ei de am să mă stric.”
Trei copii, Scouth , fratele ei, Jem,mai mare decât ea cu patru ani, și prietenul lor, Dill, asistă, pe ascuns, în orășelul lor Maycomb , din Alabama, la un proces intentat unui bărbat de culoare, acuzat, pe nedrept, că ar fi violat o tânără albă. Apărătorul este Atticus Finch, tatăl lui Jem și al lui Scouth . Se pierde procesul, pentru că jurații votează ”vinovat”, nevinovatul se sinucide, orașul decade moral, cel mai rău om al comunității, încercând să-l pedepsească pe avocat, ucigându-i copiii, în întunericul nopții, sfârșește tragic,
„-N-oi fi eu eu cine știe cine, domnule Finch, dar șeriful ținutului Maycomb tot sunt deocamdată, și spun că Bob Ewell a căzut singur în propriul său cuțit”.
„-N-oi fi eu eu cine știe cine, domnule Finch, dar șeriful ținutului Maycomb tot sunt deocamdată, și spun că Bob Ewell a căzut singur în propriul său cuțit”.
Copiii cresc, dispar spaimele cu Bau/ Bau, în vreme ce tatăl devine un model adevărat pentru copiii lui, cărora puține au fost dificultățile pe care el le-a ascuns.
Impresionată de privirea pierdută a tatălui , care avea nevoie de îmbărbătare, Scout îl îmbrățișează cât poate ea de tare.
” -Păi, ar fi ca și cum ai vrea să ucizi o pasăre cântătoare, nu-i așa?”
O carte rotundă, în cuprinsul căreia fiecare pagină cultivă sumedenie de trăiri, că poți fi, în același timp, copil și adult, uimit și iarăși uimit, de miracolul vieții.
„ Bine zicea Atticus:nu-l poți înțelege pe altul dacă nu-ți pui papucii lui și nu umbli cu ei”(366)
O prietenie deosebit de frumoasă îi unește pe cei trei, tatăl , Scouth și Jem, copiii fiind convinși că familia lor este înrudită prin legături de sânge sau de alianță cu aproape toate familiile din bătrânul oraș.
O carte care, ca și ”http://incertitudini2008. blogspot.ro/2010/01/de-veghe- in-lanul-de-sec„, îmi place atât de mult , de parcă ar face parte din sufletul meu.