miercuri, 29 februarie 2012

Școala altfel!

Dacă ar fi să fiu  în locul nepotului meu-școlarul- aș vrea ca profesorilor mei să le placă să fie profesori. Să  le fie drag să mă învețe,  să mă strige pe nume, nu  așa cum scrie în catalog, să mă privească în ochi, atunci când, nedumerit, întreb ceva,  să fie politicoși tot timpul, nu doar când asistă directorul sau inspectorul,  să mă corecteze, ca și cum  n-aș fi un  fraier,  să fie fermi, dar nu răzbunători,   să mă încurajeze, lăsându-mă să cred în mine, în gândurile mele, în speranțele mele.
 Și să nu-mi taie aripile!//
 Eu –buni- am avut parte de asemenea profesori. Și când eu însămi  am primit în mână catalogul și  am ocupat scaunul de la catedră- rareori  m-am folosit de el- știam ce așteaptă zecile de perechi de ochi ațintiți asupra mea.
Prinsesem câte ceva de la  multele ore de practică pedagogică- un profesor nu este cel care umple tabla cu mâna dreaptă și abia prididește să șteargă cu mâna  stângă, fără să-i pese dacă  în spatele lui un ochi plânge,  că nu înțelege nimic, altul râde că nu-i pasă,  o mână copiază ca un robot, știind că doar profesorul meditator îi va lămuri neînțelesurile. Multe ar fi de spus..//
 Schimbarea este în firea omului și  a  vremurilor, de când se știu  toate pe pământ.
Marele Iorga spunea - îmi place vorba lui și cred în esența ei Schimbați școala, veți schimba sufletele!
 Îmi place să văd partea plină a paharului!
 Este ceva tonic, răcoritor și bun, și plin de speranță!
Ajunge cu atâția gică-contra!
Uite că se propune  ceva -Școala altfel.
Nu mult- o săptămână/ 2-8 aprilie, înainte de vacanța de Paște. Intrările la muzee și la grădinile zoologice sunt deschise pentru toți copiii!
Cu mâna pe inimă, orice profesor poate să recunoască- dacă este cinstit cu el- că,  înainte de vacanțe,  copiii nu prea mai au chef de ascultat prelegeri, de rezolvat exerciții și probleme, iar  adulților le este dor de odihnă..
O săptămână fără catalog, fără note,  fără programă, fără uniformă—că și așa se ține mai mult în ghiozdan-prezență obligatorie.
Ieri, o tânără și entuziastă moderatoare de la GiGa TV- doamna Lavinia Ștefan- fiică de profesori de limba română a deschis  cutiuța cu întrebări. Emisiunea se numește- 
Românii au Prezent
 Conceptul Școala altfel provoacă deopotrivă mulți factori- elevi, profesori, părinți, comunitate, ong-uri. Poți citi aici.
Ce aș face eu? Doamne , câte aș face!
M-aș duce cu toți copiii la teatru, aș alerga cu ei în drumeții, am culege flori, am învăța să ascultăm cum crește firul ierbii, cum freamătă  frunza, cum se mișcă norii, am reînvăța  să vorbim cu sufletele, aș înfrăți școli din oraș cu școli  de pe coclauri, i-aș duce pe copii la aziluri, am curăța pădurea și parcurile, laolaltă cu adulții, am planta pomișori, ne-am descoperi alături-  copii și oameni mari.
De Paște, am schimba rețete noi de mâncăruri și de prăjituri, fetele ar învăța ceea ce nu au vreme mamele să le învețe-  cum se asortează culorile, cum  se tricotează,  cum se dansează vals, cum se așază masa de sărbători.
Totul - organizat, pe grupe de copii, indiferent de vârstă.
 Este puțin vor spune unii. 
Nu-i contrazic. Orice lucru are un început. 
Dacă este bine și interesant, ajustările vin de la sine!
 Cred într-o  frumoasă schimbare!
 Tu ce zici?

marți, 28 februarie 2012

își umplu ochii de senin

În satele de câmpie, casele se țin de mână. În horă mare,  tăcută... Curțile se revarsă în grădini .Vișini, zarzări  și nuci,  frasini, pruni și salcâmi , aliniați ca soldații, delimitează proprietățile. 
Răzorul se supune unor reguli  bine învățate. Nicio brazdă mai la stânga, niciuna mai la dreapta. Fiecare palmă de  de pământ contează.// 
 Soarele își rostogolea discul fierbinte printre frunze  vioaie. În pacea amurgului, am deslușit un susur. Se revărsa nestingherit, în gâlgâiri  rupte,  iuți, sfioase, mai clare, tot mai clare.
Tril, șopot, urcușuri, coborâșuri, rostogoliri în cascade de sunete.
  În cornul înalt din mijlocul grădinii.
Privighetoarea.
Am ascultat-o în câteva rânduri. 
De fiecare dată la fel . 
De fiecare dată, altfel.//
Cartea spune că doar tatăl- de -privighetoare cântă. Zi și noapte. Fără oprire.
 Un specialist a vrut să afle de ce cântă tatăl- de- privighetoare zi și noapte.
A luat trei pui -masculi, imediat ce au apărut de sub coaja oului, cât un degetar.  I-a dus în casa lui și i-a ocrotit cu mare grijă. 
După trei săptămâni, reîntorși în familia lor de privighetori, flăcăii au început să cânte.
 Frații lor cântau frumos, în cascade și clipociri.
 Cei trei hârâiau  ca niște fierăstraie stricate.  Fetele- privighetori s-au ascuns care pe unde.
Tinerii au rămas singuri. Fără familie, fără urmași, fără triluri mângâietoare,  în zile lungi și nopți înstelate.

Vietatea asta cu trup puțintel și cap cât o nucă știe că are doar trei săptămâni pentru a-și învăța puii să fie ei înșiși. 
Să cânte cum doar privighetorile știu.
Pentru ca specia lor  să supraviețuiască.
 Pentru ca omul să se bucure de harul fermecat, tatăl- de- privighetoare cântă până la epuizare. 
Trei săptămâni. Clipă de clipă.
Apoi  îi lasă liberi.
 În perechi noi, trilul își primește clipa de veșnicie.
 În felul lor, micuțele  soprane  oferă , gratuit,  o mare lecție despre sacrificiu, despre  tainele  vieții.
 Are vreme omul să înțeleagă ceva?

luni, 27 februarie 2012

într-o casă fără număr

Textul de mai jos este rezultatul unei provocări-o casă, zidită  dintr-o duzină de cuvinte: formă,  mănunchi, însângerate, lucruri, arcade, contur, făurari, memorie, neliniște, flacără,  cenușă, străina.
 Am numit-o  Casa fără număr.
 Cuiva i-a plăcut. I-a dat un nume de alint- Floare de mină!

 Tu ce spui?// 

Solzișori mărunți  de pietre albe sclipesc  în bătaia    asfințitului .
Aleea îngustă se oprește brusc, în pragul ușii cu  inserții  ciobite,  în formă de conuri.
Cu mers de felină  leneșă, seara împrăștie , în mănunchi, raze lungi, însângerate. Lacomă, pune stăpânire peste lucruri, copaci, ierburi, arcade.  
Ferestre fără contur scârțâie în tresăriri  neînțelese. 
Singură,  într-un timp  , doar al ei,  cioplit de  neștiuți  făurari,  în splendoarea  nopții  de toamnă argintată,   casa își tăinuiește în memorie, sub  pleoape grele  de  neliniște, flacăra  pierdutei identități..
Din când în când, un fior străbate cenușa amintirilor.
Nimeni nu-i cunoaște istoria.
 În mantia ei incertă,  rămâne , mereu,  o  străină.

duminică, 26 februarie 2012

tu ce spui?

 Tot ce urmează  am primit de la o fostă colegă de liceu, stabilită undeva, departe. Atât. Poate că și ea a primit   textul de la altcineva . Citește și ascultă. Apoi, mai vorbim.//
Am primit de la un prieten, din Canada lui frantuzeasca,  un cantec al lui Johnny Holliday, din 1970, de care n-am auzit niciodata. E atat de romanesc…Cred are la baza un cantec popular din Nord (Maramure, Oas). 
In textura orchestrala,  sunt folosite instrumente romanesti. Ce face naiul in introducere…doina sfasietoare. 
M-a impresionat, in masura in care m-a stupefiat. Cum o fi aparut cantecul asta? De ce n-am auzit de el niciodata? Sunt 41 de ani de cand se pare ca l-a cantat Johnny Holliday…
Era la moda pe atunci  folclorul romanesc, mai ales in Franta. Marile noastre ansambluri folclorice din Vrancea, Maramures, Oas, Bistrita, Teleornman, Craiova, Constanta, Suceava si Bucuresti  cuceriresa toate Festivalurile  folclorice  din Europa si din alte lumi mai departate.  Ia romaneasca se purta pe tot globul ( miscarea power-flower). Vezi si Marie Laforet la Cerbul de aur…si alte vedete…Mariei  Tănase
i s-a decernat, post-mortem, în 1965, „Grand prix du disque” de către Academia „Charles Cros”  din Paris, 
, cu un disc bilingv- cantece populare romanesti. In Olanda se declansase o adevarata nebunie, ca si in Elvetia: cluburi cu dansuri si cantece  în costume populare romanesti, cum sunt cele de dansuri latino la noi, acum. Cooperatia mestesugareasca inregistra castiguri enorme exportand costume populare: ilice, ii din borangic, traistute…Pamantenii Nordului sau Alpilor alcatuiau ansambluri folclorice cu profil muzical coregrafic, dupa model romanesc.
Mi-aduc aminte ca in Albumul duminical a aparut o asemenea formatie din Elvetia. Se numea “Frunza verde” si  umbla in turneu prin lume cu un program de cantece si dansuri populare romanesti, fara niciun picior de roman in distributie.
 Ridicau salile in picioare pretutindeni. Si in Romania . La TVR au fost fantastici. Ne-au luat graiul.  Naiul nostru se invata la o scoala speciala la Amsterdam . Zamfir zapacise lumea intelectuala si cinematografica a Apusului. Chinezii cantau in limba romana de te cruceai…
Ce s-o fi-ntamplat cu noi intre timp? 
 http://www.youtube.com/watch?v=JkDNS9AZBX0  
LA CHANSON DU ROUMAIN
Johnny Hallyday (France) - 1970
 
 
Quand j'étais enfant   / Cand eram copil
Je vivais très loin       / Traiam foarte departe
Au pays roumain        / In tara romanesca
Bleu et blanc              / Alba si albastra
 
Lorsque je rêvait             / Atunci cand visam
Toujours je voyais           / Vedeam intotdeauna
Une fille aux yeux            / O fata cu ochii
Gris et bleus                     / Gri-blastri
 
Mais la vie c'est chargé  / Dar viata s-a pus            
De pulvériser                   / Sa pulverizeze
Sous son corps brute       / Sub corpul sau brut                    
Mes rêves d'enfants       / Visurile-mi de copil.
J'ai perdu la lutte            / Am pierdut lupta
Jusqu'au point de chute  / Pana la cadere
 
Je me suis enfui               / Am fugit atunci
Vers d'autres pays          / Catre alte tari
J'ai pris des chemins      / Am apucat pe cai
Interdits                          / Interzise
 
Je suis le roumain          / Eu sunt românul
J'ai vient de très lo        / Vin de tare departe
J'ai cherché partout       / Am cautat peste tot
Comme un fou                / Ca un nebun
 
Mais la vie c'est chargé / Dar viata s-a pus
De pulvériser                  /Sa pulverizese
Sous son corps bru         / Sub corpul sau brut
Mes rêves d'enfants      / Visurile-mi de copil
J'ai perdu la lutte           / Am pierdut lupta
Jusqu'au point de chute / Pana in pragul caderii
 
Te voilà enfin                  / Iata-te, in sfarsit
Je te tends les mains      / Iti intind mainile mele
Mais il est trop tard        / Dar, e prea tarziu
Bien trop tard                  / Mult prea tarziu
 
Je t'ai tant cherché          / Te-am căutat atata                 
Depuis mon enfance        / Inca din  copilarie
Mais mon heure de chance / Dar ora de noroc 
Est passée                         a mea / a trecut...
 ............................................................................................................
Așa să fie?

dansul timpului etern

vibrează în fiecare atom al universului. Rabindranah Tagore.

 Îmi  sunt total necunoscuți.
Nici prietena care mi-a trimis filmulețul nu-i cunoaște.
Ceva contează cu adevărat- cu ei , lumea este mereu frumoasă!
http://biertijd.com/mediaplayer/?itemid=29437



sâmbătă, 25 februarie 2012

i-a sărit un dinte

Nu pentru că era firesc, chiar dacă  are zece ani. //
 Mai știi?-o întreagă istorie- se leagă  dintele  cu o ață de clanța ușii,  frică, emoții, un pic de curaj, mama, tata, frații  râd pe ascuns... 
 Unii copii își adună dințișorii în casetă. Apoi uită.
 Povestea  are alt curs.
 I-a sărit dintele, pentru că a bătut-o învățătorul. O ținea cineva.
 Doar am auzit știrea, în rest, am fugit, pur și simplu, n-am rezistat să ascult alte  informații. Ba da, ceva am auzit-întrebat ce părere are despre cele întâmplate, inspectorul, pe fața căruia nu se mișca  niciun mușchi, cu o voce absolut egală-ca de polițist, aflat  în intersecție, zice”se vor analiza faptele și împrejurările  în care s-a petrecut fapta și pe urmă  discutăm”.
Niciun regret, nicio vorbă pentru copilul strivit de comportamentul animalic al adultului,educator dezlănțuit.//
 Domnu P era cel mai respectat învățător din cele câteva sate, care compuneau o comună mare:școlit, exigent,statură perfect verticală,  îmbrăcat impecabil . 
Venea la școală cu bicicleta.
Când îl zăream la intersecție, toți alergam în clase.
Îl știam de frică, deși nu era învățătorul nostru.
 Când vorbea, i se vedeau doi dinți de aur strălucind puternic.
 Ceva de lup hămesit. 
Își ducea mâna dreaptă către buzunarul de sus al sacoului și scotea creionul colorat,îl mai ții mine? jumătate roșu, jumătate albastru.
Nu se mai auzea nici musca.
 Într-o zi, doamna Ana s-a îmbolnăvit.A lipsit vreo câteva săptămâni.
A înlocuit-o domnu P.
În prima bancă, era o colegă cam molatică, fată bună, dar, de, nu toți copiii înțeleg regula de trei simplă,  unii se mai poticnesc la tabla înmulțirii.
Eram în clasa a III-a.
 O asculta zilnic. Biata fată era disperată, poate că  nu spunea nimic acasă, ce să spună? Părinții îl știau și ei de frică pe domnu învățător.
 A scos creionul bine ascuțit și a început să bată un tic-tac nebun în capul fetei,curgea sângele, noi, toți cu capetele în carte, ea  se legăna, până a căzut.
 Nu mai știu ce a urmat.
Învățătorul nu mai este de mult.
Pe Maria B.  am văzut-o în vară, mi s-a părut că, brusc, părul  cărunt i se năclăiește. Am schimbat o vorbă/două...
Aseară, ascultând știrea, mi-a revenit în minte imaginea învățătorului cu doi dinți de aur.
O jumătate de secol.
Ce s-a schimbat?

vineri, 24 februarie 2012

nevoia de Păcală

Zilele trec. Mai iuți, mai greoaie, niciodată la fel. 
Deloc spectaculoase.//

Invitat la Vorbe grele, actorul Sebastian Papaiani. 
Am prins doar finalul emisiunii.

Întrebat despre prietenul , mai mult decât prieten- Ștefan Iordache,  Păcală povestește, printre lacrimi, o scenă petrecută , într-o toamnă.
 Cineva îl întreabă pe Boier- așa îi spuneau localnicii- cum este vinul.
-   Este așa de bun, că mie îmi vine să-i spus dumneavoastră!
Și povestea continuă..
Nu folosesc nimănui dacă sunt mort, zice, cu  surâsul lui inconfundabil,  maestrul Papaiani.

 Și timpul fuge
- Ce ziceți când vă uitați dimineața în oglindă? îl întreabă moderatorul

- Nu m-am iubit niciodată. Am iubit tot ce este în jurul meu. 
   Vorbe! 
Vorbe rare! 




semne de primăvară


24 februarie- Dragobetele sărută fetele!

Lună în câmp, de Nichita Stănescu

Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiților gutui
și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că deslușesc, prin crenge,
zvelți vânători, în arcuiții lei
din goana calului, cum își subție arcul.
0, tinde-ți mâna stânga către ei

și stinge tu conturul lor de lemn subțire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi și-n jur să șterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... și ai putea, uitând, să ne strivești în gene
dar chipul ți-l întorn, pe brațul stâng.

crezi în Dragobete?

joi, 23 februarie 2012

iarnă grea .. și pentru ardeleni

Nu mă țin de bancuri..da tare -mi place să le aud.
  Am două, noi- nouțe.
Sper să se bucure prietenii mei ,  ardelenii, vreau să zic- doamnele și domnii  care   mă vizitează. De ce nu , și alții?

 
  Doi secui tăiau lemne, iarnă, frig năprasnic.
  - D-apoi vere, cum de nu  ț-ai luat șapca aia cu urechi?
  - De când am avut accidentul, nu o mai port!
 
- Ce accident?
  - Mi s-o oferit o palincă și nu am auzit ...

  Frig la Miercurea Ciuc

  Un tip află îngrozit,  de la televizor,   ce temperaturi scăzute se anunță la
Miercurea Ciuc ..își amintește ca avea o prietenă bună în facultate,
care locuia  taman  aco
lo.
 Mai știi ... poate o avea nevoie de ceva și pot sa o ajut ?!
  - Alo !  Ildiko ? 
Sunt eu, Doru, colegul tău de facultate ...
  - Ooo!  Ce bine-mi pare să te aud!
 
- Cum e vremea, temperatura, pe la voi ?
  - Cum să fie ?!
 -  Ca de obicei ...  -10 grade Celsius ...
  - Bine, măi Ildiko, dar ăștia anunță la televizor că-i prăpăd și că-s -40 de grade C ?! ...
 
- Hmmm ...   Poate afară !!?? ...

pe la voi cum îi?

miercuri, 22 februarie 2012

noua metaforă

Când primesc un dar frumos,  vreau să  împart bucuria  cu prietenii-


http://www.ted.com/talks/lang/ro/jane_fonda_life_s_third_act.html
p.s.citiți și aici

polemica

este cel mai bun mijloc de clarificare a ideilor. F.M. Dostoievski

Cineva, după ce a citit  părerea mea despre Căsătoria, zice că n-ar fi rău să aflăm cum gândesc rușii. //
*Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunţarea divorţului.
*Dacă vrei să ai o nevastă deșteaptă, frumoasă și bogată, trebuie să te însori de trei ori.

*Cei mai buni zece ani din viața unei femei sunt între 28 și 30.
*Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.
*Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie..
*Dacă munceşti din greu  opt ore zilnic şi te remarci , ajungi şef şi munceşti şaisprezece ore.
*Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întotdeauna. Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.
*În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el.
*Computerele rezolvă toate problemele pe care nu le-am avea dacă n-ar exista computerele.
*Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate.
*Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.
*Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.

*Dacă n-ar pune întrebări, co­piii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.
*O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zi de muncă o scurtează cu opt.

*De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajun­ge până la sfârşitul vieţii.
*Posibi­li­tăţile medicinei sunt nelimitate, li­mi­tate sunt doar posibilităţile pa­cienţilor.
*Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.//

îți amintești  filmul?

marți, 21 februarie 2012

la urma urmei

 căsătoria  trebuie doar încheiată- este dictonul personajului principal din piesa văzută aseară.
Căsătoria
 Iarna a rămas afară. Sub gluga ei de gheață topită.
Parfumuri delicate, haine călduroase, căciuli  de vulpe șireată, pupici în vârful degetelor, brusc,  sala devine  o mulțime de figuri vesele.

 Pe scena atât de cunoscută- joi de joi, aici  filarmonica își instalează , pe aceeași tocită mochetă, instrumentele, decor simplu- câteva încăperi- casă rusească- icoane, patru/cinci scaune vechi,  o fereastră îngustă, deschisă către stradă. Sankt Petersburg, acum 150 de ani.
Vremea trece, omul și  Problemele  lui  rămân, mereu altele, doar actorii sunt alții.
Căsătoria, de Nikolai  Vasilievici Gogol.
ANDREEA BIBIRI (fata de măritat Agafia Tihonovna),
 IRINA PETRESCU (mătușa Arina Panteleimonovna),
 MARIANA MIHUT ( pețitoare Fiokla Ivanovna),
CORNEL SCRIPCARU (funcționar, expeditor Podkolesin ),
 RĂZVAN VASILESCU (prietenul lui Kocikariov ),
 DORU ANA (șef de departament Ivan Pavlovici Omleta),
 IONEL MIHAILESCU ( ofițer de infanterie în rezervă Anucikin ),
VICTOR REBENGIUC (marinar Jevakin ),
MARIUS CHIVU ( furier Panteleiev),
ANA IOANA MACARIA (fata în casă, Duniaska),
  ȘERBAN PAVLU (servitorul lui Podkolesin, Stepan )
Trei ore într-o comedie spumoasă, trei ore de întrebări, jocuri de-a căsătoria/viața/șansa/pețitul/
prietenia-adevărată sau falsă/ șansa/teama/ dorința/ frica de singurătate/ frica de responsabilitate.
 Toate aduse la timpul prezent.
O tânără  de condiție socială modestă -Agafia Tihonovna-

 Andreea Bibiri, 26 de ani- mai mult săracă decât bogată- într-o listă  valabilă pentru pretendenți- ar avea o casă de piatră, două acareturi, două pături, una mare, una mică- aș! zice omul= pătura mică este o bucată din cea mare, 10 rochițe de bumbăcel, tot atâtea de mătase,  mai mulți chiloței, niște perne,  ceva  franceză, ceva nemțească .
 Rămasă nemăritată, mătușa- Irina Petrescu- prezență discretă, mers cuminte, învăluit într-un șal generos, cozi împletite în jurul capului, tristețe resemnată-  trimite pețitoarea  să-i găsească nepoatei un posibil soț.
 Vestită pentru  șmecheria ei- pețitoarea- Mariana Mihuț, într-o formă excepțională, vioiciune în mers, acțiune, umor fin, sarcasm,  câte o vorbă mai deșucheată scăpată intenționat, cochetărie, dar și  blesteme, sudalme fără perdea, sfaturi, spuse cu ochii la icoană, o dușcă de votcă, un pumn în masă, toate- mulate ca o mănușă de piele fină, cusută cu ață de bună calitate!
Găsește nu unul, cinci pretandanți.

  Toți sunt aduși în casa tinerei , la interval de câteva minute- primul- Omletă- a chiulit de la slujbă, om pragmatic, mare, spătos, abia intră pe ușă,  evaluează pe rând averea miresei.
 Pentru că este un  domn, i-a adus în dar o casetă muzicală.  
Al doilea- finuț , cam subțirele piciorușe, amabil- flori, ciocolată la  pachet cu pompon, altfel  fără vreo meserie  bănoasă. Ce îl interesează pe el este ca viitoarea soție să vorbească franțuzește, chiar dacă el nu pricepe o boabă.
Marinarul-  fost ofițer viteaz, 34 de zile a stat în Sicilia, unde toată lumea vorbea franțuzește, a înfruntat vijelii și  furtuni,trupul s-a mai șubrezit, sufletul- tot tânăr, de, femeile  sunt  ca niște bobocei, care așteaptă să fie culeși.
 Victor Rebengiuc- ce mai contează vârsta? - între comedie și dramă , granița  este  străvezie-17 cereri în căsătorie, toate ratate-el, bărbatul trist fugind de singurătate. Regretul că și această șansă de a se însura îi este spulberată îi  stârnește un comportament fragil, de copil fără apărare.
Alt pretendent construcție  masivă-  tip emotiv, grav-se bâlbâie în fața doamnelor, nu prea știe bine cum este să nu fii acceptat, nu are noroc în dragoste..
Există între cei pețiți și cineva special-consilierul-Podkolesin , holtei costeliv, rămas neînsurat, pentru că se teme de responsabilitate, de copii, de gălăgia lor obositoare, de capriciile femeii , pe care nimeni și nimic nu i le poate risipi.
 Prietenul lui- actorul Răzvan Vasilescu- prins și el  într-o căsătorie nereușită, grația  învârtelilor aceleași pețitoare, care cunoaște toate coclaurile, toți bărbații, toate casele și toate ulicioarele, își pune în joc toate abilitățile lui de uns cu toate alifiile ,  ca să-ți însoare camaradul.
Muncă grea! încercări, reușite până aproape de final, cedări, un cerc spumos de comic de situație și de caracter, construit  absolut  de neînchipuit.

Nimeni nu are voie să scape de căsătorie!
Rând pe rând, cei patru candidați la fericire sunt excluși.
Mireasa nu este o prostuță cum s-ar crede- are și ea visele ei, îi place să danseze, ar clădi un  bărbat perfect, luând de la fiecare câte ceva- buzele unuia, ochii de la altul, felul  de a  vorbi al  marinarului, atitudinea  bâlbâitului.

 Cum să te măriți cu cinci bărbați deodată?
  Demersul  teribilist al prietenului său, jocul grațios , voit infantil al tinerei de măritat îl scot pe cusurgiul și nehotărâtul domn din apatie. Îndrăgostit, nu mai poate rezista, se îmbracă frumos, vine la oră stabilită, este în stare să aranjeze totul, dar când  nunta era aproape gata, fuge pe fereastră.
Rămâi ușor derutat- ceremonia riscă să aibă loc fără ginere- descoperit dormind   într-un colț al casei, tomnaticul bărbat este adus la cununia religioasă în halat de baie!
 Mentalități de clase sociale diferite,  confruntări, șuete, obiceiuri vechi, mereu actuale, scene  savuroase, replici  cu multă spumă, comedie și dramă- toate într-o piesă , mereu actuală.
Actorii de la  teatrul Bulandra  și publicul piteștean  în armonie perfectă,   într-un februarie alb!
 Căsătoria lasă multe întrebări fără răspuns.
 Ca în viață!
Ce zici? de instituția căsătoriei, nu de piesa lui Gogol..

luni, 20 februarie 2012

când

                                                                 
                                         suntem fericiți,
                                                       suntem întotdeauna buni, 

                                    dar când  suntem buni,
                                                       nu suntem întotdeauna fericiți.
OscarWilde,  Portretul lui Dorian Gray, pg. 96
o fi așa? o fi altfel?

azi citești, mâine citești...

Poate  că  ziua de luni ar părea ceva mai ușoară, dacă ar începe cu o lectură rapidă- maxime și aforisme-rostite de câțiva  cugetători autohtoni. (cei mai mulți, în viață)
Ei, cugetătorii, apar foarte des pe sticlă- cântăreți, politicieni, oameni de afaceri, monahi, realizatori  de emisiuni tv. 
Nu contează numele lor, deși s-ar putea să  nu fie dificil de recunoscut.

Nu-mi mulțumiți  după lectură-  m-am gândit că dar din dar se face dar!//
*Sunt oameni care nu poți să le bagi lucrurile în cap nici cu forcepsul.
*Nu trebuie să fim mândri că  avem creier.
*Dubaiul e o nație care are o poziție care o merită în lume.
*Pe la voi prin Chișinău trece Volga, nu? Cum? Nu mai trece?
*B. este un brand. Eu la Avicola Iași pot face și pui B, dacă vreau.
*Fiecare are gusturile lui în muzică. N-are cum să asculte toată lumea Schopenhauer.
*Nevastă-mea este o femeie care, oricâte greșeli a-ș face, tot o iubesc.
*Isus  s-a născut într-o peșteră  foarte modestă.
*O să mă dea în judecată francofonia ca am făcut-o vacă. Dar vacile sunt frumoase.
*N-am citit Karma Sutra, dar m-ar tenta s-o rescriu.
*De două zile, în județele Giurgiu și Ialomița, plouă cu lopata.
*Sigur l-am auzit pe El Nino. E numele unui cântăreț de muzică latină, nu?
*Este strigător la cer  ca pe lista  votanților să fie nouă- zece  morți care nu mai există, da?
*Sunt o persoană care contează și până la urmă asta este ceea ce importă.
*Grecia este o țară săracă, pentru că este plină de pietre.
În Brazilia, se vorbește  braziliana.
*Mai încolo, vreau  să fiu inteligentă. Foarte inteligentă.
*Foarță este un cuvânt  românesc care vine de la forță.
*În ziua de azi, nu mai bag mâna în foc nici pentru mine.
*Și preoții, ca și fotbaliștii, intră în joc cu un vestmânt, ceea ce înseamnă că sunt multe asemănări între noi.
*Am dăruit unei doamne  bătrâne, cu dizabilități, un scaun electric.
*Noi, maghiarii, suntem apreciați de femeile din România , pentru că  suntem cel puțin bilingvi.
 *Azi citești, mâine citești, , poimâine citești..te apucă pandaliile.//
p.s. recunoști autorii?

sâmbătă, 18 februarie 2012

micile amănunte

 alcătuiesc , ca să zicem așa, frunzișul marilor evenimente, și ele  se pierd în depărtarea  răscoalelor istoriei. Victor Hugo.

Că va fi fost o glumă simpatică pentru niște zile geroase, că a vrut să ne dea un picuț de lucru, întorcându-ne cu gândul către logică, testul de ieri a stârnit discuții interesante, plăcute, chiar amuzante.
Am promis că aduc rezultatele.

Nu prea reușesc să stabilesc un clasament al rezolvitorilor, așa că îi felicit pe toți, cu aceeași mare plăcere!
Doamna profesoară de fizică, Elise, unicul sponsor al  acțiunii,  va face oficiile de gazdă generoasă!




vineri, 17 februarie 2012

matematică presupune logică?

Cum este organizată școala noastră , știe fiecare posesor de televizor. 
Despre școala irlandeză se poate citi aici-
Despre cum se promovează profesorii din Irlanda, iată un test.
Chiar dacă nu ești profesor, încerci?  în pauza de masă..
Succes!
p.s. dacă l-ai mai rezolvat, nu spune, te rog, ce și cum, dă-mi doar de știre!


joi, 16 februarie 2012

talentul tău

este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu. Leo Buscaglia
  Fericirea..ce semn de punctuație să i se potrivească? Probabil  toate!
Cum definesc eu fericirea?

 Nu știu. 
Cât durează fericirea?  cred că  nu se poate măsura- este ceva , o scânteiere de-o clipă. Reluată, reconstruită în gând,   ar dura o eternitate!
Fericirea mea, așa cum mi-o amintesc, în detalii, reluate cu încetinitorul, îi are ca eroi pe copiii mei.
 În vară, mi s-a întâmplat ceea ce se numește   o dată în viață!
Pentru a doua oară la Royal Opera Covent Garden- Faust, cu Angela Gheorghiu!

 Nu doar că am  văzut-o și am ascultat-o!!!(aici)
Târziu, în noapte,  am avut privilegiul să schimb câteva cuvinte cu DIVA.
  Să primesc un autograf și să facem   o fotografie!

 Astă seară,  Soprana Angela Gheorghiu va deschide  cea de-a 56-a ediție a celebrului Bal caritabil al Operei din Viena,
acompaniată de Orchestra Operei din Viena, sub bagheta dirijorului Georges Prêtre.
  Habanera din opera Carmen a lui Georges Bizet și I Could Have Danced All Night din musicalul My fair Lady.
Ce legătură am eu cu acest eveniment?
Una extraordinară!
Cum se măsoară fericirea?

miercuri, 15 februarie 2012

tăcerea

este strigătul cel mai puternic. Schopenhauer.

Îmi place să scriu. Cu toate astea, de vreo lună și mai bine, nu reușesc să duc la capăt un proiect.
Ador mersul pe jos, vreau să văd copacii, oamenii, cerul. De când cu zăpada asta, m-am cam lenevit.
Nu-mi place deloc politica, totuși, mă revolt, întreb, ascult, caut explicații pentru tot ce fac  cei care sunt plătiți pentru asta.

Într-un sat-Horea- au ajuns ajutoare pentru sinistrați- o bătrână a primit o pungă de mălai , un kg de zahăr, o conservă-alții au primit cu sacii..
Ne-a acoperit zăpada, parcă nu se mai termină..undeva, în adâncuri, iarba așteaptă să țâșnească.
 Cineva mi-a trimis niște imagini din Valea Nerei, le știai? Adevărat colț de rai!( citește aici)
Sunt sau nu sunt paradoxuri?
Mințile unora  au găsit  multe altele..
Ceea ce este important nu se vede cu ochii. Se vede doar cu inima.
Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le are.
Tehnica ne apropie de cei mai îndepărtați și ne îndepărtează de cei mai apropiați. 
Cea mai bună improvizație este cea care a fost cel mai bine pregătită.
Dacă vrei  să fii ajutat , cere-o  cuiva care este ocupat, cel care nu face  nimic îți va spune că este ocupat.
Este și  o mică parabolă- într-o grămadă sunt   două milioane de  fire de nisip. Dacă îndepărtăm un fir, rămâne tot o grămadă ? Dacă luăm fir cu fir și mutăm alături, până la ultimul, când rămâne doar un singur fir de nisip, mai este o grămadă?//
tu ce  zici?


marți, 14 februarie 2012

pânza vieții noastre

 este țesută din bine și din rău, laolaltă: virtuțile s-ar preschimba în trufie de nu le-ar biciui erorile, iar viciile , în disperare, de n-ar fi măgulite  de virtuți.William Shakespeare.


Astăzi, americanii și alți romano-catolici europeni îl serbează  pe Sfântul Valentin, protectorul iubirii-  flori, ciocolată, inimioare, căsătorii, logodne, cadouri, baluri, petreceri, declarații de iubire, viața este frumoasă!
Într-un sat din Hotin, în dimineața  de 14 februarie 1935 , se ivea pe lume  poetul
 Grigore Vieru-
(citește aici)
Un secol grăbit
Prieteni, mirați-vă-n grabă
Cât încă zăpada e albă.
Mircea Dinescu
Ploua
Și umbrela mea
E în alt troleibuz.
Unul își uita umbrela,
Altul mănușile. Celălalt
Ușa deschisă. Celălalt
Crivățul deschis.
Unuia, de la etajul de sus,
Îi curge uncropul pe cap.
Altuia necurățenia.
În magazinul de mărfuri
O domnișoara își uită norocul
Învelit în hârtie de staniol.
Un chirurg uită foarfecul
În abdomenul meu.
Niște constructori
Uită neterminat drumul.
Un vânzător
Uită să-mi  întoarcă restul.
Ecoul uită cum să răspundă,
Spune: hau-hau! in loc de: hei-hei!
O minciună uită de unde vine
Și zice că vine din rai.
Ghicitoarea uită răspunsul,
Nebunul ce-a întrebat.
.................................................//
continuare  aici
Pe la noi, belșug- curge epopeic, din abis,  vopsea albă, lăptoasă,  cât să nu se mai plângă nimeni.
Profiluri tulburătoare, copacii își potrivesc măsura după înălțimea nămeților.
Dispar nostalgiile în căutarea autenticului- orașul este un sat mai mare.
 Nestingherit ziditor, iarna strănută în fular de cristale. .
Ce și cât poți învăța din graba vremurilor?

luni, 13 februarie 2012

mare ignorant trebuie să fie

 omul care dă răspuns la toate întrebările.Voltaire

Jurnaliști, cameramani, militari, jandarmi,  ambulanțe, peripeții, împotmoliri, blocaje în zonele pierdute printre nămeți..unii mai au putere să zâmbească.
 -camioane militare și particulare  pline,  în luptă cu viscolul , încercând să ajungă la timp în satele acoperite de  zăpadă-
pâine, ulei, mălai, zahăr,  salam, chibrituri, apă, conserve, detergenți,  lumânări, prosoape, paste, haine, apă, mănuși,  făină, pături,
biscuiți, săpun.
-astăzi a venit pâinea , a fost omor, omor, omor..
-unii spun că ajutoarele  nu vor ajunge la sinistrați, așa că, deși sunt bogați, nu dau o pâine.

-într-un sat înzăpezit, o pâine  costă cât zece.
-în unele  sate,  primul drum săpat în zăpadă se oprește la crâșmă.

- un  prefect  spune că la ei n-au fost deloc probleme cu deszăpezirea, a nins puțin, totuși i se cere demisia..
- cimitirele s-au rătăcit în alb.
-Axinte, Pribeagu, Galbenu, Rubla, Râmnicelu,  Adâncata, Boldu, Horia - până ieri, banale  semne convenționale pe hartă,  astăzi nume de referință.

- peste 6 km pe jos, prin viscol, cu saci  de alimente în spate, pentru a le duce celor din satul vecin. 
- în orașe, se circulă bară la bară.
-pentru încărcat două linii pe telefon mobil, într-o localitate din Vrancea,  te costă 5 lei( posesorul are generator)

-dacă mai stai, din puțin se face mare, spune un bătrân, dând la zăpadă.
 -stare de alertă?!
 -ca să-i sape un tunel prin zăpadă, de la poară până în casă, un vecin  i-a cerut unui bătrân 100 de lei.
-mare panică pe aeroportul din Craiova, în momentul decolării unui avion , lipsesc detaliile, lumea a sărit la timp( în zăpadă).
-mâine,  copiii din cele mai multe județe și din capitală nu vor merge la școală.( de ce vor fi mers astăzi??)
- multe drumuri închise. 
- coduri colorate intens.
-munți de zăpadă, ninge apăsat.
-20 de grade//
- într-un alt colț de lume, o VOCE, după ce a mângâiat  milioane de suflete, Tace.//
în realitate, cine  ești tu, omule?

duminică, 12 februarie 2012

viața, o mare aventură

 O mie de povești într-o singură viață.
O seară excepțională la Profesioniștii-invitatul doamnei Eugenia Vodă-Vladimir Cosma
 Primul concert la opt ani, acompaniat la pian  de tatăl său,Teodor Cosma. 
Nu te implica sentimental!Nu trebuie să ai emoții,  trebuie să transmiți emoții prin arcuș- așa i se adresa exigenta  profesoară Cecilia Nițulescu   tânărului violonist! Să plângă cine te ascultă, să vibreze, să   se emoționeze sala, să uite de el,  spectatorul. Atunci a înțeles că muzica este arta generozității.
La 22 de ani, părăsea România, plecând cu părinții la  Paris!
Două caiete și o vioară.
O cameră modestă într-un hotel  pentru emigranți.
Singura sursa de existență- arcușul.
Absolvent al Conservatorului Național Superior de Muzică din Paris.
O iubire lăsată în țară-Ileana- lumea lui, în lumea ei. 
Am pus ban pe ban, ca să o pot aduce lângă mine.
Și când , după ani, s-au văzut- a venit ea, n-a adus-o el- cei doi, față în față , erau alții. 
Iubirea? o amintire.
Doar prieteni. Toate se schimbă..//
Inovator al unui gen de muzică inimitabilă, prin inserție de muzică populară și cultă.
Într-o seară, mama lui a avut o revelație- tu vei fi milionar
Și este! un castel medieval , la 100 km. de capitală, o casă splendidă  în Paris. 
300 de coloane sonore de  film.
Două premii Cesar și un premiu la Cannes.
Primul succes internațional-Marele blond cu pantof negru-inspirat de muzica sufletului!
A colaborat cu celebrități din lumea filmului universal- Juliette Greco, Tino Rossi, Michel Legrand, Yves Robert, Louis de Funes, George Delerue, Sophie Marceau, Angela Gheorghiu, Roberto Alagna..
O iubire de-o viață, alta decât prima soție, alta decât Ileana- iubirea  lui de tinerețe.
 La 14 decembrie 2010, marele compozitor, Vladimir Cosma, a susținut un spectacol-concert de gală,  organizat de Institutul Cultural Român din Paris la Ambasada României, la care au colaborat muzicieni și interpreți celebri.
La cei  100 de ani,  tatăl  său, pianistul  Teodor Cosma,  l-a acompaniat pe scenă , interpretând cele mai frumoase compoziții ale fiului său.
 A compus cel mai ciudat testament-aș vrea să  mor după tine, să te pot ocroti.
A trăit 102 ani, n-a reușit să-și revadă țara.//
Cel mai cunoscut compozitor de film- Vladimir Cosma, născut  în  aprilie 1940,  s-a întors pe scena Ateneului român , emoționat să-și regăsească țara natală, să cânte pentru prima oară după 50 de ani.
De la sosirea mea la București, am impresia că visez, că am plonjat într-o altă viață, a declarat, în româna, muzicianul, care a primit titlul de doctor honoris causa al Universității de Muzică din București.
Acest titlu este pentru mine un cadou personal care mi-a mers direct la inima, dar și un semnal trimis de România către Franța, două țări legate de o prietenie puternică și aceeași sensibilitate culturală.//
(citește aici)