in marea si neobosita lui curgere

timpul isi cantareste vesnicia. Trece stergand urmele.
Din cand in cand clipeste.
Sunt si amprente netrecatoare. //


A tasnit in lume, cand s-au revarsat zorile, cautand”Sensul iubirii”. Avea in suflet „Viziunea sentimentelor”; a cucerit, neconditionat ,„Dreptul la timp”, prin ”11 Elegii”, cautand , printre astri, ”Obiecte cosmice”, el , ivitul pe „ Un pamant numit Romania”.
A iubit culorile curcubeului, dar a cules”Rosu vertical” si s-a intrebat despre tot si despre toate, descoperind legatura dintre"Ou si sfera”.
A cules stele si recunoscator, a inaltat „Laus Ptolomei”.
Din cremenea vorbelor strivite a ales „ Necuvintele”, dar deopotriva iubea rostirea „In dulcele stil clasic”.
Traia pentru oameni si a vazut” Belgrad 5 prieteni”. A cunoscut "Maretia frigului” si a oprit timpul , pentru o clipa, intr-o"Epica Magna”. A simtit ca sunt”Opere incomplete". De aceea, facea”Noduri si semne”, intr-o”Ordine a cuvintelor”.
Pentru a se purifica in apa limpede a izvoarelor, a indurat”Spalarea cu pietre”, ascultand”Oase plangand”, vrajit pentru totdeauna de „Leoaica tanara, iubirea”, ca un „Amphion constructor” .



NICHITA STANESCU

31 martie 1933-12 decembrie 1983

TRIST CINTEC DE DRAGOSTE


"Numai viata mea /
va muri pentru mine-ntr-adevar, candva./
Numai iarba stie gustul pamintului. /
Numai singelui meu ii e dor intr-adevar de inima mea, /
cind o paraseste. /
Aerul e-nalt,/
tu esti inalta, /
tristetea mea e inalta. /
Vine o vreme cind mor caii. /
Vine o vreme cind se invechesc masinile. /
Vine o vreme cind ploua rece /
si toate femeile poarta chipul tau /
si rochiile tale. /
Vine si o pasare /
mare /
alba." /

ION PILLAT

31 martie 1891-17 aprilie 1945


Cand martisorul , inchizand ochii, speriat de aleanul soarelui, isi lua zborul, lasand primavara sa se aseze in pridvorul adumbrit de nuci, venea pe lume primul vlastar contemplativ al Bratienilor- Ion Pillat, viitor poet, ca expresie curata a pamantului unei alte Arcadii.
Solemnul conac de la Florica, rasfatat mirific de panza viilor , visand” un dor din vremi straine”, este locul din care poetul isi va castiga rolul binemeritat in literatura, printr-o opera , pe care a implinit-o arhitectonic, adaugand fiecare volum , ca o noua varsta poetica.
Isi va prelucra amintirile, confundandu-se cu infantilitatea avida de Natura, localizand impresiile vechi, pe care le-a cules dintr-o vasta cultura, dar si din plimbarile prin cele mai frumoase locuri ale lumii.
Fara sa inoveze, a pastrat ritualuri scumpe, a prins timpul, inchizandu-l in acea incapere sacra in care” nu s-a clintit nimic”, iar vremea s-a concentrat in iatacul , unde patul simplu al bunicului este si „ azi nedesfacut”.
Peisajul de la Florica traieste sub semnul eternitatii, timpul se scurge ireversibil si soricelul roade trecutul"A scartait o usa..un pas..si-ncet astept nauc/

Sa intre –aici bunicul dus numai pana-n vie”.

„Pe furtuni si-a asezat destinul”si a devenit”o cumpana in zile de durere”, marturie fiindu-i

OPERA

„Casa amintirii”,
„Visari pagane”
Eternitati de-o clipa”
„Amagiri”
‚Gradina intre ziduri”
‚Pe Arges in sus”
‚Poeme intr-un vers”
Tarm pierdut”
„Sub scutul Minervei”
„Balcic”
„Oglinda magica”
”Batranii”
„Biserica de altadata”
„Limpezimi”

Nimic nou -melancolia amintirii, tristetea sfarsitului, ireversibilitatea timpului, mireasma fiecarei clipe, bucolica locurilor dragi, imaginea traita, sufletul sfasiat de intrebari, dar si impacat cu sine- toate laolalta- acesta este Poetul si Omul –ION PILLAT.

„IMAGINILE MELE NU LE POT DARUI DECAT UNUI SUFLET CURAT SI ALB”.
„Jucarii pentru tine”

PRIMAVARA

Primavara! primavara! crapa mugurii la balta,/

Salciile verzi le-ndoaie vantul cu suflare calda,/

Pe poteci sfios se-ntinde umbra noua-a foilor;/

Drumul cel pierdut pe care il mai stiu din sat batranii../

Doru-n mine infrunzeste;/

In zadar ma-nchid in casa casa si m-ascund pe dupa carti,/

Dor de duca ma ajunge, dor hain din zece parti.../

p.s. am rasfoit insemnari mai vechi

procente

Voiam sa povestesc ceva foarte serios. Intre timp, aruncandu-mi ochii pe cateva bloguri , mi-a cam pierit optimismul.
Lumea este prea nervoasa. Necrutatoare chiar. Renunt la povestea mea, despre cum poate influenta o sanctiune atitudinea si chiar convingerile unui preadolescent, pentru ca risc sa trec neluata in seama. Pastrez ideea pentru dupa Sarbatori.

Si pentru ca am vazut cata cerneala, pardon, vorbarie, curge dupa ce se azvarle in ochii presei si ai lumii, din cand in cand , cate o propozitie dezvoltata, de forma 80% dintre romani asculta manele, 40% din totalul diagnosticelor ( acum ma gandesc ca n-am auzit in ce perioada se intampla asa ceva, ca in fiecare clipa se imbolnavesc oameni ) sunt gresite , am gasit si eu o statistica. Tare de tot. Cica 80% dintre barbati insala. Nu se precizeaza domeniul, varsta, ocupatia, perioada. Nimic. Dintre acestia, 60% sunt americani. 20%, ati ghicit, sunt europeni. La adunare, iese procentul. Raman curati si cinstiti , in toata lumea sau in alte parti ale lumii, 20%. Or fi multi, or fi putini, nu-mi dau seama.

Nu asta este problema mea. Altceva nu inteleg. Cati or fi de-ai nostri?

p.s. este corecta forma insala, credeti-ma ; pot sa dau si explicatii( nu vreau sa supar pe nimeni).

in V

Ne invata de fiecare data lectia despre fericire. Dansuri pe cer in puncte miscatoare. In stoluri. Exclud singuratatea. Si mersul in doi. Drumuri lungi, mereu catre zari insorite. Neobosite. Rotiri spre tarmuri albe. Mereu in cautarea soarelui. In cantec soptit.


Se intorc cocorii! Unduitoare unghiuri , vestind speranta.

(prea mult) gri

Ieri, pentru a doua oara intr-o saptamana, am parcurs acelasi drum. Din oras catre casuta de la tara. Cautam . Fara sa stiu sigur ce. Acel ceva care sa ma incredinteze ca, indiferent de vreme, a venit primavara. Nu doar ca anotimp. Ca schimbare a starii de suflet. Pentru ca primavara nu inseamna doar verde. Inseamna mult alb.

Cu nu prea multi ani in urma, inainte de Sarbatori, satul intra in fierbere. In mare curatenie.

Toate erau albe- casa, peretii, pomii, gardul. Cat de sarac de-ar fi fost omul, tot isi innoia ograda, pomii din livada si din dreptul portii. Comunitatea chema, curatindu-se, sarbatoarea. Iar omul primea , in suflet, binecuvantarea.

Am traversat patru sate.
Aceleasi gropi in drum.
Caini vagabonzi.
Of, viata mea! strigata din toti decibelii.
Case colorate strident, cu ferestre deasupra gardurilor de ciment. Altele mici, obosite. Garduri subrede, sprijinite stramb.
Razleti, pomii asteapta baia de Paste.
Sa fie prea devreme? Sau tristetea sa fi ajuns atat de apasatoare, ca lumea a uitat sa se primeneasca?

flori pentru Florii

La multi ani!

Tuturor celor care maine isi serbeaza ziua!

retro

Panza de iedera i-a cucerit fatada dinspre strada. Putin cate putin. Ca barba nerasa a unui barbat. Tulpinile lungi s-au sucit, s-au rasucit deasupra celorlalte ferestre, ocolind usa din lemn masiv , cu impletituri fine, cenusii. Un colt de perdea obosita si cateva ghivece, in care violetele si-au stins culoarea, amintesc de o mana grijulie. In curte, printre pietre stinghere , a dat coltul ierbii. O cotofana isi poarta penajul nou-nout , incolo si incoace, cautand.

Casa pare incremenita. Intr-un timp amutit. Doar iedera isi duce drumul.

Candva, vor fi trecut pe aici niste fete. Doua . Frumoase. Elegante.
Mergeau la bal.
In strada le astepta o trasura. Si ei.
Sau doar un vizitiu.
Cu manusi.


Dincolo de perdele or fi rasunat glasuri. Bunici, nepoti, botezuri, colinde, rochii, sarbatori, jucarii, lectii, ziare, un baston, lacrimi, ochelari, palarii, rasete, zile si nopti..

Cine stie?
Peretii tac.
Poarta este inchisa.

De partea cealalta a strazii, pe un povarnis, alta casa. Ce- a mai ramas din ea. Ziduri groase, cojite. Ploile si zapezile au rupt bucati mari.

Trista, batrana si obosita, priveste , nepasatoare, strada.
Prin orbite intunecate.

Jur-imprejur, maracini si tufisuri.
Doua cuiburi de pasari in salcamii din spate.

Timpul curge.
Mereu lenes.

Doua case. Un car de povesti. Mereu altele.

despre un anume fel de masura

Comunicam. Aici sau in realitate. Avem sau nu avem noroc sa gasim armonie. Sa vibram pe aceleasi coordonate. Suntem diferiti. Nu pana intr-acolo, incat sa nu ne putem opri in fata unor reguli de bun-simt, care, in paranteza fie spus, ne este daruit de mama natura sau de mama proprie. Sau, de ce nu? slefuit de noi ins(e)ine.

O introducere cam mare pentru o problema insignifianta pentru unele/unii- nu prea mult(e)i- suficient(e)i , insa, pentru a tulbura, cu buna- stiinta – echilibrul sufletesc al altora. Se cred buricul pamantului, ascunzandu-se in spatele anonimatului, punandu-si eticheta de pragmatici. De aici , pana la a da cu pietre in geamurile vecinilor nu este decat un mic, foarte mic pas.

Nimeni nu imparateste pamantul. De aceea , trufia ar trebui rupta , de cand este in fasa. Asta , in cazul in care suntem oameni.

Persoane pe care le voi numi unii cred ca nu le-ar sta bine daca nu inteapa, daca nu arunca vreo sulita , otravita, eventual.

In punctele sensibile ale cuiva . De care habar nu au cine este, ce vrea, de unde vine..

O vorba spune ca acela care are pasiune pentru ironie, chiar pentru sarcasm, determinandu-i pe ceilalti sa se teama de ascutimea spiritului sau necrutator, ar trebui sa se teama de memoria celor atinsi.

Cel care pune intrebari suparatoare se vrea a fi examinator. Regula unei bune conversatii cere sa nu te impui , sa nu-ti doresti , ca prin vorbe sa-l acoperi pe celalalt- mai grav- pe ceilalti. Cineva- gazda- trebuie sa gaseasca niste cai de a-l intrerupe pe neobositul vorbitor, dand, astfel, celorlalti posibilitatea sa graiasca. Este, cumva, gestul pe care il face muzicantul, la balul din sat , de a-l opri pe cel care danseaza prea mult, lipsindu-i pe ceilalti de placerea de a se prinde in hora.

Vorbele care ii lezeaza pe altii trebuie folosite cu economie. Conversatia, spune un cunoscator „ trebuie sa fie asemenea unui camp deschis, fara sa duca acasa la cineva”.

As adauga , nu vorbele mele, ci o farama din invatatura dobandita din intelegerea altora- sa-i vorbesti cuvenit cuiva cantareste mai mult decat a construi fraze iscusite ( insirand neologisme ori sintagme englezesti, foarte la moda).

Inchei , cu un dicton , in care cuvantul” baiete” trebuie inlocuit cu femininul ( veninos)" Cruta , baiete, pintenii si trage mai tare de frau”.//

p.s.

comentariile persoanelor despre care am facut vorbire au fost totdeauna respinse.

sub acelasi soare

Se intampla atatea. De unele , afla multa lume: din ziare, de la teve, de la cunoscuti.

Si ce daca?

Vorbele zboara. Lumea ramane. Fiecare cu ale lui.

Parca nu este chiar atat de rau, cata vreme pot sa ma gandesc nu doar la ale mele.

Sa tot aiba 45/50 de ani. Casnica. De ce casnica? Nu stiu. N-am intrebat-o niciodata. Cum n-am inteles cum ajung unele femei in situatia de a depinde total de sotii lor. Fiul ei mi-a fost elev. Nu conteaza cand. A fost parasita. Pentru alta femeie. Poate mai frumoasa- nici ea nu este urata. Mai sanatoasa. Mai tanara. Cine stie? Si-a luat cu el baiatul.

Singura. Intr-un apartament cu doua camere. Din ce sa-si plateasca darile?

Aseara, cineva a zarit-o. Nauca. Nu nimerea intrarea in bloc. Ce poti sa spui in fata durerii?

Ma simt vinovata. Da, poti sa zambesti. Poti sa nu ma crezi. E treaba ta. Stii de ce scriu aici? Sa fiu sigura ca, inainte de a ma duce la concert, trec pe la ea. Sa aflu ce ochelari i se potrivesc.

aparente

Adevaratul pescuit nu are - neaparat- legatura cu pestii.

ce nu se uita

Nu stiu cata carte invatase. Vorbea frumos. Corect si atent. Era o doamna. Doamna Pandele. Cand nu tricota, cosea la masina din camera cea mai luminoasa. Daca nu avea treburi in gradina de zarzavat, o gaseai in bucatarie. Mirosind a busuioc uscat. Tinea fete in gazda. Eleve de liceu. Era cunoscuta in toate satele din preajma oraselului. In anotimpurile reci, cand renuntau la naveta, parintii fetelor sunau la usa doamnei Pandele. Am locuit in casa cu incaperi mari si ferestre umbrite de ciresi, un trimestru. Ultimul din liceu. Din motive serioase- acoperisul caminului se rupsese de tot, ploua ca afara, iar vantul sufla in voie, printre paturi.

In cele cateva luni, in scurte pauze furate, ca un drept castigat, printre poeme, logaritmi, aldehide, teze, extemporale si emotii, multe lucruri, aparent simple, am invatat. Ii sorbeam vorbele , urmarind fascinata degetele iuti trebaluind neobosite.

Pentru tocanita ei de cartofi, din Postul Pastelui, presarata cu verdeata din belsug, lasai deoparte orice alt fel de mancare. Friptura proaspata de-ar fi fost.

Fata de masa alba. Ca si painea. Fustita gospodinei- rosie, verde sau inflorata. Creata. Deasupra genunchiului. In coltul mesei- un fir de ceva, salcie pletoasa, cercelus, intr-un pahar, daca vaza este prea costisitoare.

Mi-a lucrat rochia de banchet. Triple voal creme. Cu manecuta scurta, bufanta. De la coafor, ne-am intors- eu si cateva colege- cu breton pe toata fruntea si coc, pentru o ultima ' inspectie'.

In urma cu vreo doi ani, intr-o seara pripita , am trecut prin dreptul casei. Nalbele, albe si rosii, acoperisera ferestrele. In curte , palcuri de iarba. Mi s-a parut ca vad, dincolo de perdeluta usii de la bucatarie, sortul in caroruri mici, albastre.

inchis pentru inventar

S-au strans in cutii legate cu sfoara toate ornamentele. Cioburile nu aduc noroc. Ramuri uscate, raze fugare, carti cu foi indoite, metafore schioape. Zbor la-ntamplare, soapte nauce, pasi rataciti. O poza cu luna uitata -ntr-un nor, voci de copii cu ochi rotunziti de mirare, bilete de tren, facturi in dosare, strazi fara numar, rani oblojite, muguri plapanzi. Puse de-a valma. Cate anotimpuri are viata?

se zice ca

nimeni nu este de neinlocuit. O demonstreaza realitatea. Zilnic. Doar ca , in unele situatii, mai multi la un loc nu pot face cat unul.

brr!

Cea mai cinica propozitie interogativ-retorica- cunoasteti vreun profesor mort de foame... Cugetatorul , platit din bani publici, carmuieste, vremelnic, scoala romaneasca.
p.s. undeva, candva, o nefasta regina recomanda multimii infometate sa manance cozonac , daca ii lipseste painea. Avea sa- si plateasca scump vanitatea.'Cerul nu ingaduie nimanui sa fie trufas'- Herodot.

pentru ca

„suntem condamnati la optimism”.Unele zile au culoare. Altele inteapa. Ca niste arici. Sunt zile lungi, plicticoase. Multe sunt obositoare. Intunecate si reci.Sunt zile goale. Secate in zori. Sunt zile aspre. Cand uiti sa zambesti. Putine au parfum. Astazi miroase a Toporasi, de Magda Isanos// Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat/
si anul asta zana/
primavara,/
cu toate-acestea noi ne-am bucurat/
de parca-ar fi venit intaia/
oara./

Contrazicându-ma cu mine insumi si-n sfarsit, /
riscând/
sa-mi stric pantofii prin noroi,/
m-am dus sa vad ce flori au/
rasarit/
în parcul vast si gol de langa noi./

De mult nu/
ma-ncercase asa dor/
de viata si calcam nerabdatoare;/
simteam cum/
se-nfioara sub picior/
pamantul umed, fecundat de soare./

Copacii goi mi/
s-au parut incantatori -/
Parca-as fi vrut sa-i strang în brate/
sa-i sarut/
(trecusem pana-atunci de-atatea ori/
pe langa ei si nici/
nu i-am vazut)/

Iar ceru-albastru, vag, nedefinit/
(ca rochiile care/
ies la spalat),/
cu capul dat pe spate l-am privit/
si l-am gasit de-a/
dreptul minunat./

Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar/
erau asa/
de-albastri, delicati -/
ca niste firmituri lasate-n dar/
de primavara,/
printre pomi-ntunecati/

M-am aplecat cu inima batând, /
dar când era/
sa-i rup, nici eu nu stiu/
de ce si cum, dar mi-a venit în gând/
ca/
pentru ei paharu-i un sicriu./

Si m-am întors spre casa mai agale,/
c-o/
oboseala fericita-n pasi, /
iar daca mainile-mi erau la fel de goale, /
în/
schimb aveam în suflet toporasi. /;

ce( si cat) se arata

O persoana respectabila spunea ca exista pe lume lucruri mult mai ofensatoare decat nuditatea purtata in vazul lumii. Care sa fie acelea?

nimic nu se pierde

Isi innoada sub barbie basmaua veche. De sub pletele incalcite ii scapa un zambet stramb. I se vad doi dinti. Rupti pe jumatate. De cand cu covrigul gasit. O doare spatele. Nici picioarele n-o mai asculta. Le taraste agale catre piata. Are locul ei. Intr-un colt. Alaturi, aceleasi chipuri. Degete crapate randuiesc, la mai buna vedere, gramajoare de mere smochinite, ridichi obosite, stranse in legaturi, marar uscat, varza murata. Cu ce va servim?. Cumparatori putini. Un caine isi plimba, nestingherit, cercelul verde , printre mese. Dincolo de usa cu geamul spart intr-un colt, soarele isi arata fata vopsita in portocaliu. A venit primavara. Una dintre ele.p.s. pe la voi cum se arata ?

cine esti

Fiecare dintre noi, marturisit sau nu, are teama de ceva. Am gasit un ghid al fobiilor . L-am parcurs. Mi-am regasit spaime din copilarie. Unele s-au sters de la sine. Altele, prin exercitii. Inca am unele temeri. Incercati lectura. Nu va veti plictisi. //

Frica de întuneric. /
Teama de zgomot./
Teama de spatii deschise sau de a fi în locurile aglomerate./
Frica de pisici./
Teama de pui de găină. /
Frica de usturoi/.
Teama de avize./
Frica de înălţimi./ Teama de lumini puternice. /

Teama de mers pe jos./
Frica de vânt. /
Teama de oameni/.
Frica de Anglia, cultura engleză, etc /
Teama de flori./
Teama de inundaţii/.
Teama de a locui singur./
Teama de infinit./

Frica de albine./
Teama de persoane cu membre amputate./
Frica de păianjeni. /
Frica de unele numere./

Teama de foc./
Frica de tunete si fulgere./
Frica de stele / spaţiu./
Teama de tulburări. /
Teama de imperfecţiune./
Frica de a fi uitat sau ignorat. / Teama de eşec./
Teama de aur. /
Teama de ventriloc, creaturi, statui de ceară /
Frica de a fi corupt./
Frica de a fi singur sau de sine/.
Teama de zbor./

Frica de microbi./
Frica de bacterii./
Teama de scări sau pante abrupte. /
Frica de înălţimi./
Teama de broaste/
Teama de pin şi ace. /
Teama de cărţi./
Teama de plante /
Frica de tunete si fulgere./

Teama de poceală./
- Teama de noutate. /
Frica de femei frumoase/.
Teama de carne. /
Frica de a fi ridiculizat/.
Teama de oglinzi ./Teama de prosti. Si de prostie./
Teama de lucruri sau idei noi. /
Frica de tunete/.
Teama de păr./
Teama de zăpadă./
Frica de a fi atins./
Teama de mâinile cuiva./
Frica de a dansa in public/.
Teama de bani/.
Teama de anumite culori./
Teama de ceasuri /
Teama de unele alimente /
Teama de spaţii închise/
Teama de scări. /
Frica de a merge la culcare/.
Teama de cimitire./
Frica de clovni/.
Teama de computere. /
Teama de biciclete/.
Teama de valuri. /Teama de a lua decizii/
Frica de câini./

Teama de mulţimi/.
Frica de copaci. /
Frica de dentist./
Frica de a merge la şcoală. /
Teama de băut./
Teama de dezechipare în fata cuiva./ Teama de trecere a străzii./
Teama de a fi mama /sau tata/
Teama de oglinzi./
Frica de pisici./

Frica de insecte. /
Frica de adolescenti. /
Teama de sângerări nazale/.
Teama de cai. /
Teama de munca./ Teama de medicamente/




Teama de ridicol. /
Teama de sex./
Teama de trecere a podurilor./
Frica de vechi./
Frica de a vorbi în public sau de a încerca să vorbesti. / Teama de barbati./
Frica de a fi atins/.
Frica de a fi jefuit./
Frica de duminică/
Teama de sânge./
Teama de preoti sau lucruri sacre/.
Teama de oameni./
Teama de paduri. /

Teama de medici./
Teama de peşte. /

Teama de hoti/.
Frica de tunete si fulgere./
-Teama de valuri. /

Teama de legume./
Teama de zgomote tari. /
Teama de lacuri./
Frica de procese/.
Frica de nastere./
Teama de computere./
Teama de cuvinte./
Frica de întuneric. /

Teama de asteptare indelungata./
Teama de gătit/.
Frica de nastere./
Teama de lucruri mari. /
Frica de albine/.
Teama de alcool./
Teama de lucrurile mici./
Frica de a fi contaminat cu murdărie / germeni. /
Frica de singurătate sau de a fi singur. /
Teama de a conduce automobile. /
Teama de şoareci. /

Frica de moarte / de lucruri moarte./
Frica de ceva nou. /
Teama de spitale./
Frica de numere. /

Teama de mulţimi/sau de mafioti. /
Teama de şerpi/.
Frica de a fi privit. /
Teama de păsări./

Teama de copii/.
Teama de chelie./
Teama de fantome. /
Teama de pietre funerare/.
Teama de avere./
Teama de barbi/.
Teama de râuri sau apă curentă/.
Frica de a fi gadilat./
Teama de marionete. /
Teama de foc. /

Frica de a avea riduri./
Teama de murdărie./


Teama de rechini/.
Teama de cuvinte multe. /
Teama de tradare/
Teama de viteză/.
Teama de tehnologie./
Teama de telefoane./
Frica de a da teste./
Teama de zei sau de religie./
Teama de preparate injectabile./

Frica de femei frumoase. /
Frica de inghesuiala/
Teama de a fi respins/
Teama de responsbilitati/.

Teama de casatorie./ Teama de singuratate//

da sau nu

Ma incumet sa abordez tema, pornind de la premisa ca , si daca voi fi considerata 'spargatoare’, n-am sa aud protestele. Sunt impotriva. Da, impotriva grevelor. Impotriva celor din invatamant. Vorbesc pentru mine. Fiecare are libertate de actiune. Nu mai stiu cand- sa tot fie 10/11 ani, a aparut in cancelarie un tabel. Semnezi la da. Sau la nu. Cum toata lumea voia greva, desi nu se stia nimic precis, nici macar revendicarile, am semnat la da. A doua zi, pe la vremea pranzului, toti – multe femei si cativa barbati, am mers pe jos vreo doi km. , pana in fata Inspectoratului Scolar. Doamnele- elegante, ca asa sunt ele mereu, pantofi cu tocuri inalte, unele cu cate o floare in mana- invatatoarele veneau direct de la scoala- nu pareau deloc niste persoane motivate pentru un asemenea eveniment. In fata institutiei de care vorbeam, am stat vreo ora. N-a iesit nimeni. Ca la colindul pe la usile zgarcitilor. Liderii sindicali au negociat cu inspectorul. Nu-mi amintesc ce drepturi se vor fi castigat. Incidente nesemnificative. A lesinat cineva- era caldura mare . Am plecat fiecare spre casa. Copiii fusesera anuntati sa nu vina la scoala. Pentru ca nu s-au tinut, cum era si firesc, orele au fost taiate cu rosu. Nu s-au platit. Unii directori( asta a depins de apartenenta lor politica) le-au recuperat imediat. La urmatoarea greva, n-am vrut nicidecum sa semnez pentru. Ca mine au mai reactionat vreo opt persoane. Din optzeci. Greva s-a prelungit foarte mult. Cateva saptamani. Elevii au venit la scoala doar la orele la care profesorii nu erau in greva. S-a ajuns , din nou, la recuperarea materiei. Orar special. Ore scurte, pauze minime.Certuri. Toata lumea a primit salariile. Perdanti au fost copiii. Multa materie inghesuita intr-un timp scurt. Era in preajma tezelor cu subiect unic.p.s.
Liderul grupului la care eram afiliati atunci este membru al partidului de guvernamant. A fost la un pas de a deveni ministrul invatamantului.

fara virgula

Lumea si-a pierdut randul la zambet. Incremenita in asteptare. Vesti grele ii inteapa obrazul inca umed. Se teme. Asculta. Ia seama. Moartea si-a ratacit rabojul. Se moare de griji. De sperante ucise in fasa. Vreau dimineti cu plete insorite! In albastru si roz de zambile cu ochi somnorosi clipind printre garduri. Mirosind a verde reavan. In ciripit de randunele trebaluind pe intrecute.Vreau rosu-n obraji! Limpezimi in miscare. Vreau primavara cu sufletu-n palma !
p.s//copilul din imagine n-o sa stie niciodata ca i- am ' furat'o clipa de inocenta. Se intampla la Sapanta. In urma cu doua primaveri.

dupa caz

Preşedintele american, Barack Obama, a donat integral suma primita ca Premiul Nobel pentru Pace( 1,4 milioane de dolari) catre zece institutii de caritate- sase dintre ele active in domeniul educatiei- precizand ca acestea au ajutat , atat in tara, cat si strainatate, multi studenti, militari demobilizati si persoane aflate in suferinta.
Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a refuzat initiativa desemnarii ca membru de onoare al AOSR. .p.s. o fi valabila chestia cu obrazul subtire?

simplu

ca bună ziua! 

Să devii miliardar nu mai este nicidecum un secret. Am aflat din presă. 
Presa scrisă. Doar că am ușoare nedumeriri.
 Trebuie :
1. să fii muncitor;( oriunde?)
2. să te afli totdeauna împotriva curentului;( asta nu prea am înțeles cum vine)
3. să nu ai datorii ;( să fie vorba doar despre  bani?)
4. să crezi în tine;( indiferent ce spun alții?) 
5. să ai obiective clare.( cum ar fi îmbogățirea? )
p.s. așteptăm topul.

meseria, bratara

in jurul gatului. Nu stiu sa fi scris Marin Preda in vreuna dintre cartile sale. Scena a fost povestita , intr-o seara, de Mircea Dinescu. O stia de la mon cher. Sora lui- a romancierului -si mai toate- ce, mai toate- toate femeile din sat, muncitoare la CAP, la sfarsitul fiecarei zile de cules si depanusat stiuleti de porumb, ca sa nu fie 'prinse’ ca duc acasa hrana pentru pasari, isi umpleau sanul camasii cu boabe de porumb. Toamna tarzie. Boabele erau reci. Se incalzeau la sanii femeilor. Imaginea asta si inca una , peste care nu pot trece prea in fuga, mi-au revenit in minte ieri, stand de vorba cu stapana unei pisici. Care este legatura? Imediat..doar o mica intamplare sa zic. Mergeam cu elevii la practica agricola. Indiferent de vreme- ploaie , vant, caldura , chiar zapada. Da, zapada. Ne-a prins pe camp, in decembrie, pentru ca nu se terminase, pana atunci , recoltarea. La sfarsitul unei zile de munca, mai multi copii tarau din greu plasele in care avusesera mancare. Pline cu boabe. Sau cu stiuleti frumosi. Am fost curioasa , asa ca i-am intrebat daca au pasari acasa. Daca duc porumbul la tara. Raspunsul m-a lasat fara vreo replica. Nu . Nu aveau pasari. Nici animale. Isi luau’ dreptu;’ cuvenit , dupa o zi de munca. Poate asa li se spusese de acasa. Sau poate ca asa au simtit ca trebuie sa faca. Ieri la o cafea, vorbeam despre pisici. Da, despre pisici. Doamna, partenera mea de conversatie, a lucrat in uzina de autoturisme. Dacia! Nu se poate sa nu fi auzit de ea, chiar daca acum suntem capitalisti. Chiar daca si-a schimbat numele. Poate ca si obiceiurile sunt altele. Patronii sunt francezi, din cate stiu. Zice doamna ca, in urma cu vreo douazeci si ceva de ani- trei/patru/ , pisica devenise om de casa. De uzina. Pe atunci, cainii nu umblau vagabonzi. Locuiau pe langa oameni. Pazeau gospodariile. Inventivi , ca nimeni altii, mai multi lucratori le - au ademenit pe cele mai zdravene feline, atrase de mirosul raspandit de resturile de mancare, aruncate intr-un colt al curtii. . Au insirat pe sarma subtire rulmenti de dacie. Cat poate duce o pisica. Zorzonata cu salba, pisica era atrasa la gard de cineva. Tot cu mancare.Cand se apropia, era prinsa, cu mare smecherie si i se lua marfa . Operatia se repeta pana la oboseala. Sau plictiseala. Dresorii de pisici au ajuns , ceva mai tarzior, capitalisti. Unii dintre miliardarii de astazi .

nu este spovedanie

Lialia nu merge cu jumatati de masura. Ea face, nu spune. Intr-un fel , o inteleg. Pentru ca nu sunt chiar departe de a zice lucrurilor care sunt , ca sunt. Si, pentru ca , vorba filozofului, suntem masura celor ce sunt, pentru ca sunt, dar si a celor ce nu sunt, pentru ca nu sunt. 10 principii de viata. Daca este sa ma iau la intrebari, am, ca tot omul, principii. N-as vorbi de o anume ordine. Nici de o anume prioritate. Asta, pentru ca , sunt zile ..si zile. Sau , mai mult, perioade si perioade. Bun. Asadar( ca sa nu spun 'deci', ar fi un principiu, dar nu este).1. nu las nimic de azi pe maine si nu intarzii.. Pot sa nu dorm, sa nu mananc..daca am ceva de facut, termin. Tot ce am inceput - scoala, examene, casa, masa, lectura, ceva promis cuiva. Renunt la masa, plec pe ploaie, ninsoare, ma scol cu noaptea in cap, dar fac ce am promis. N-am ajuns niciodata la epuizare. 2.Postesc doua zile pe saptamana. O saptamana la inceputul postului si alta la sfarsit. Daca ma intrebi de ce fac asta, raspunsul este- asa am hotarat. 3. Nu ma culc, inainte de a ma ruga pentru toti cei dragi mie. Totdeauna sunt ultima. Pentru parinti , am alt mod de a-i tine aproape de suflet. 4. Ma imbrac frumos. Nu pot iesi nicaieri, absolut nicaieri, fara sa fiu multumita de cum arat. Nu o fac pentru cineva. O fac pentru mine. De cand ma stiu. Mai precis, o stiu de prin scoala generala. 5. Nu suport lucrul de mantuiala. Nicaieri. Ca diriginta, mama, sotie, profesoara, colega, vecina si ce altceva mai sunt sau am fost , poate ca sunt socotita o scorpie, dar n-o sa ma schimb niciodata. Nu pot dormi intr-o camera decat dupa ce totul a fost asezat , incat sa-mi placa. Nu pot face lectii intr-o sala de clasa plina de hartii. Refuz marfa , daca vanzatoarea nu are manusi, se stramba sau tranteste pe cantar. Fratelui meu ii rupeam foile din caiet, dupa ce se culca. Ii scriam temele, incercand sa-l determin sa faca la fel. Ce sa mai spun despre copiii mei.. De asta nu mi-am dorit niciodata sa fiu sefa mare. Desi, fie vorba intre noi, n-ar fi fost chiar cea mai mare greseala.O sefa , asa mai mica , am fost.Suficient cat sa primesc multe injuraturi( in spate). 6. Cu buna stiinta, jignesc rar. Ma ia gura de dinainte. Sar la gatul celui care ii jigneste pe copii. Pe ai mei. Sau pe elevi. Ii detest pe profesorii care fac asemenea enormitati( unii dintre ei stiu!!). Nu suport sa fiu jignita. Poate ca sunt cam exagerata.7.Recunosc cand gresesc. Imi cer scuze. Chiar de la copii. Am facut-o totdeauna.8. Nu pot sa ma lafai ‚ daca altuia ii este greu. Sunt dispusa sa impart. Pana la un punct. Nu sunt chiar altruista. Mai degraba, nu accept sa fiu considerata ca as face-o din slabiciune. O fac. Pur si simplu. Imi place sa daruiesc.Daca vreau, asta fac. Din tot sufletul. Mor de placere sa vad o fata fericita, daca am reusit sa ' schimb un surubel'. Cat de mic. 9. Nu tradez, dar am fost tradata . Nu de putine ori) 10. Spun ' verde- fatis’.Adesea. . Ee, uite ca nici aici nu sunt’ perfecta’. Sunt unele lucruri , pe care atat le-am ocolit , ca au ajuns sa para firesti. Si nu sunt. Nu le-am 'descoperit’ , dintr-un fel de pudoare. Ca doar fiecare are secrete, nu? Dar si sa traiesti ca o ‚ reduta’ , parca nu este chiar ideal.. Nu invat din greseli. Imi doresc. Nu stiu cum se face, dar , de fiecare data, parca este altceva..Si viata fuge.Doamne, cum fuge..p.s. Era cat pe ce sa ' pierd' ceva foarte important. Parintii mei aveau o vorba- capul plecat de sabie nu e taiat.Era valabil pentru ei. Nu si pentru mine. Si, am invatat, de multa vreme , sa-mi pastrez si sa respect independenta. De orice tip. //

Poate ca n-am fost prea’ limpede’. Dar, daca exercitiul asta de sinceritate le permite urmatoarelor persoane sa raspunda, este ok. Daca nu, nu. Asta e. Intr-o ordine absolut intamplatoare- Ela- portocala, Angi, Gabi- supravietuitoarea, Shanti, cand o sa vrea, Angela, cand va fi libera, Manon, daca trece pe aici, Anielle, daca vrea, Ruxi, daca trece, din intamplare. O uitasem pe Orry.Vreun domn? Nu indraznesc..poate, cumva, gemenii.

fara lentila

Li s-a adunat in priviri, parca, lumea toata. Cu mult prea multele ei nelinisti. Prea mici pentru necazuri mari. Mult prea devreme luati de valtoare. Diferiti. Si, totusi, la fel. 12 si 9 ani. La varsta lor, cei mai multi copii, seara, inainte de culcare, vad chipul mamei. In blandetea de pe gene. Sau doua perechi de ochi, imbratisate in chip de noapte buna. Ei isi inchipuie. Stiu atatea. Din carti. Sunt avizi de informatii. In ochii lor , uitati, cateodata prea larg deschisi, le vezi sufletele. Bine tainuite. Vorbesc altfel. Ca din carti vechi. Fireste! Ca un tic. De unde atata siguranta? De ce fireste? Stim sa pastram un secret! Spuneti-ne, va rugam! Si nu rezisti. Le spui. Pentru o clipa, crezi ca uita cine sunt si ce li se intampla. Asa sunt copiii. Redevin repede ce sunt. Se joaca, alearga, canta, intreaba, viseaza . Dincolo de duminica , viata isi croieste matca. Da un ocol, se zvarcolerste , adulmeca si pleaca. Fara tinta. Incape fireste? Cine schimba lucrurile? Maine le va fi altfel. Mai bine. Sau, cine stie?

probabil ca

Multi barbati, cu un oarecare efort, astazi vor reusi sa fie mai afectuosi, mai atenti si, de ce nu, chiar mai generosi , cu femeile de langa ei- sotii, mame, iubite, sefe, subalterne, colaboratoare, colege. Altii vor uita. Sau se vor preface ca au uitat. Fara sa fie convingatori. Pentru ei si pentru noi, cateva vorbe. De duh.’Daca iei de pe strada un caine infometat si ii oferi o viata imbelsugata, poti fi sigura ca nu te va musca; aceasta este principala diferenta dintre un caine si un barbat’ Mark Twain. //

Daca femeile ar fi la fel de pretentioase ca barbatii, din punct de vedere moral si fizic, rasa umana ar fi pe cale de disparitie.’ Bernard Shaw. //
Uneori ma intreb daca femeile si barbatii se potrivesc cu adevarat unii altora.Poate ca ar trebui sa fie doar vecini si sa se viziteze din cand in cand’. Kathrine Hepburn.//Barbatii vor sa fie prima dragoste pentru femei, in timp ce femeile vor sa fie ultima dragoste pentru barbati’. Oscar Wilde. //Un barbat care stie totul despre femei nu stie nimic despre una singura’ John Ernst Steinbech//’Atentie, barbati! Femeia poate supravietui fara oxigen. Fara tandrete- nu.’ Vasile Ghica.

astazi

Maurice Ravel 7 martie 1875- 28 decembrie 1937 //





Veronica Porumbacu
Vor trece ani/

Nici cupele de-argint nu-mi plac,/
nici auritele pocale,/
ci dintre toate cel mai drag/
imi e causul palmei tale./
Vor trece ani. Si-nnoitoare,/
cu-aceeasi dragoste de fata,/
voi bea din palma ta, de care/
n-am sa ma satur niciodata./
Pe-acelasi drum, ca la-nceput/
vom dogori mereu la fata./
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut/
pe-obrazul insemnat de viata !/
Dar daca, in aceeasi zi,/
mi-ai da sa beau din mari pocale,/
eu, dintre toate, m-as opri/
tot la causul palmei tale./

trend

Daca ma intrebi de ce imi aleg’baba’, n-o sa am raspuns. Se intampla. Pur si simplu. In trei faze. Ieri a fost trecutul. Maine, viitorul. Ninge. Retinut. In varful degetelor. Bradul din fata ferestrei mele isi leagana crengile pline. Discret. Cat sa deduci. Si-a pus cercei . In conuri. De anul trecut. Se poarta culori sterse. Mixt intre vechi si nou. Conteaza imprimeul.
p.s. Angi mi-a trimis o floare. De soare.

poetul clapelor

Frederic Chopin! Cetateanul rus de origine poloneza. Sau compozitorul european de origine poloneza. 200 de ani, de la nastere. In 200 de minute! de muzica. Patru seri muzicale intr-un festival romantic. Trei dintre ele, de marti pana astazi. Seri schimbatoare ca si primavara- mazurci, fantezii, grandoare, gratie, blandete, puritate, ritm , melodicitate, stralucire. Nume sonore, arcusuri vrajite, voci calde , vibratie , cor, orchestra, solisti. Un public captivat, indragostit . Si daca tot a venit vorba de dragoste, festivalul numindu-se’ Saruta-ma de Dragobete”, doamnelor si , de ce nu, domnisoarelor , nu ratati, daca aveti posibilitatea, nu doar sa-l ascultati, ci sa-l si vedeti pe marele, uluitorul , vrajitorul pianist Viniciu Moroianu. In cele patru seri, au concertat, cum spuneam , nume ilustre. Fiecare in felul sau. El este unic. Atinge clapele nu doar cu degetele- zambeste, se mira, se incrunta, devine vijelios, mangaie, surade, se aprinde, murmura, se induioseaza, alinta . Ca un magician. Am , inca, in auz, dulci adieri melodice .

un (alt)fel de

alfabet. A crescut 13 copii. Da, 13. Cativa , titrati. Ceilalti, pe la casele lor. Toti, oameni seriosi. Cu familii. In tara . Sau in alte colturi ale lumii. Un reporter, dornic de 'senzatii tari'- astia nu-si mai curata noroiul de pe bocanci, de cand si-i cumpara pana se rup- o intreaba cate martisoare a primit. De la copiii ei. N-a plans, nu s-a vaitat, n-a invinuit pe nimeni. Fiecaruia i-a gasit scuze.Ii iubeste? vine intrebarea tanarului. Sigur ca-i iubeste. Cu sufletul ei de mama. Ca doar de asta le-a dat viata. A primit un telefon. Cu aroma de capsuni. Din Spania. Ascultand-o pe femeia asta, m-am linistit. Nu conteaza distantele. Nici cat de libere sau de asaltate sunt liniile telefonice. Altceva conteaza. Care nu se invata. Nici acasa, nici la cea mai inalta scoala. Se simte. Este . Daca nu , s-a ratacit pe undeva.

p.s. Daca aveti putin timp, recititi' MAMA' , de Vasile Militaru//A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,/Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!/A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag;/Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag;/Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,/Şi-ntreband-o câte toate, am intrat apoi în casă./Înăuntrul casei mele, -câtă brumă-am adunat,/Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:/Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,/Şi cu multă grijă calcă doar pe-alături de covoare./Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege,/Că doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege,/Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţa nouă…/-”Mi-era dor de tine, maică…Ţi-am adus vreo zece ouă,/Niţel unt, iar colea-n traistă nişte nuci, vreo două sute…”/Şi, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute:/-”Poate mor, că sunt batrână şi-a prins dorul să mă-ndrume/Să mai văd o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!/Caierul mi-i pe sfârşite…mâine poate-şi curmă firul/Şi-ntre patru blăni de scânduri să mă cheme cimitirul…/Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar şi deşteaptă,/
Cum, pe-o margine de groapă, /bietul taică-tu m-aşteaptă…/Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu fraţii-acasă/Şi să-mparţi agoniseala de pe urma lui rămasă:/Lui Codin să-i dai pământul de la moară şi cu via;/Vaca şi-un pogon de luncă, maică, să le ia Maria;/Lui Mitruş să-i dai zăvoiul de răchiţi dintre pâraie;/Carul, boii şi cu plugul să le dai lui Nicolae,/Iară tu, ca mai cu stare decât fraţii zişi pe nume,/Să iei casa-n care ţie ţi-a fost dat să vii pe lume…/Când şi când, în miezul verii sau de Paşti, să vadă satul/Cum îmi vine ca-n toţii anii, la căsuţa mea baiatul/Şi-având tihnă şi odihnă, la venire sau plecare,/S-aprinzi şi la groapa maichii câte-un pai de lumânare!…/A tăcut apoi bătrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,/Ce curgându-i lin în poală, se-ntâlneau cu ale mele... /

ce ti-e ( cu)

omu'.Sa fi fost prin..ce mai conteaza anul? Familii tinere. Copii . Cei mai multi de gradinita. Blocurile fata-n fata. Destul de aproape. Cat sa tragi cu ochiul prin perdea. Daca alta treaba n-ai. Putini isi permiteau jaluzele. Chinezesti. In vargute. Rosii, gri, albe. Curios. Pana la obsesie. Mai varstnic. Copii mari. El, spaima picilor. Si a mamelor mereu ocupate. Vara, sare mingea in iarba din fata ferestrei lui. Iarna, de ce sunt cazematele atat de inalte? De ce se bat copiii cu bulgari? De ce vin, de ce trec? Picii au ajuns liceeni. De ce intarzie noptile cu luna tocmai pe banca de sub fereastra lui, de la etajul III? De ce se rataceste cate o chitara ? Noroc mare ca directorii de licee au fost candva tineri. Altfel, la cate reclamatii au primit, s-ar fi facut detectivi. Cum fug anii .. A ramas singur. Intai s-a stins sotia. Apoi cainele. De dorul ei. Cu sapca neagra de piele, trasa pana langa ochi, isi aduna greu picioarele. Plange. Daca te recunoaste. Isi ridica ochelarii , iti cauta privirea . Nu-l inteleg vecinii. De varsta lui. Ii plac porumbeii. Singurii lui musafiri. De doua ori pe zi, le pune masa. In jardiniera de la bucatarie. Inghesuiala mare. Boabele dispar intr-o clipa. In spatele perdelei, fata lui rade. Porumbeii lasa mizerie. La ferestrele vecine. In falfait de sageata, stolul dispare. Spre alta adresa. Cu numar impar.

exista ' mereu'?

Cat din ce ( ti) se intampla poti cuprinde? Tot ce povestesti se intampla chiar asa? Cat din ce credem ca suntem ne reprezinta cu adevarat?Clipa inseamna , deja, trecut. Cat traieste prezentul?' Adevarul poate, dupa cat se pare, sa ajunga la pretul perlei, care se arata mai minunata la lumina zilei; el nu se va ridica insa la pretul diamantului sau al rubinului, care se arata mai atragator la lumini schimbatoare'. Francis Bacon

intai

Ganduri impletite. In snur de sperante. Clopotei de alb. Soapte in frunze ratacite. Firicel cu privire albastra. In murmur de primavara!>