in nobletea primaverii

Botanistii spun ca este printre primele  flori pe  care Terra si le-ar fi impletit in cosite. 

Adica de prvremea cand dinozaurii stapaneau  lumea.

Chinezii o numesc orhideea de jad sau floarea cu zambet secret.

Doua state americane- Lousiana si Mississippi -si-au ales-o ca simbol.

In felul ei suav, erotic, aluziv si nevazut , magnolia ii spune primaverii Bine ai venit!
  Frumoasa si nobila, eleganta si discreta, magnolia ne farmeca  ochiul, 
lunecand intr-un cantec nerostit intre vis si realitate!

Mandre si cornute!

Astazi, 30 martie, ~pe l-apus de soare~!

in seninul diminetii

 Iluziile,
de Marin Sorescu

cred in valoarea de schimb a iluziilor
ele se scarpina in ureche cu piciorul
ele functioneaza mereu pe dos
iluziile sunt arma cu care impuscam rasul
iluziile sunt foarte amuzante
la orele de audienta
indruga verzi si uscate
si nici nu-ti vine sa crezi ochilor
cata credinta pun ele in ele insele

dar din dar!!

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=WlNbfI85Xcs

Esentialmente,

ma simt profesor, pentru ca aceasta calitate nu ti-o ia nimeni.Calitatea de senator e temporara, tine de vot, de jocuri politice. Profesoratul este profesorat, si chiar asa ma simt, imi place sa explic.Am o vocatie, in sensul latinesc al cuvantului( chemare). Ma simt chemat. Imi place sa explic.  
George Pruteanu

1. 
   

   
   

   Într-una din zilele trecute, nu mică mi-a fost mirarea, când, preocupată fiind să găsesc o anume instituție a statului, despre care nu aveam suficiente  informații, în mulțimea de trecători grăbiți, am zărit ochii albaștri și părul sârmos al profesoarei mele de limbă română contemporană. 
   Prima oara, dupa atatia ani, de cand am terminat facultatea.
   Dupa delicate pupaturi si amabilitati frumos glasuite de ambele parti- dumneaei și-a păstrat același simpatic rrr franțuzesc- a acceptat invitația mea să intrăm în localul de la colțul străzii.
   Ne-am asezat la o masă retrasă, cu vedere către porumbeii din piață. 
   Pare cam supărată întrucâtva, pentru că a trebuit să se pensioneze, desi la momentul cu pricina a primit o sumă frumușică, reprezentând , retroactiv, recompensele calculate din septembrie până la sfarsitul anului scolar.
   Vorbim de toate, despre colegii mei- risipiti care pe unde- rascolim amintiri dintr-o lume comună.. privind-o imi vine repede in minte alintul  pe care nu știu cine i l-a daruit, i se potrivea - mănușă, ba uite că am s-o spun că nu mă aude - găina, așa îi spunea , cu o anume nota de umor, dar si de tandrete, toată studențimea, care o avea ca profesoară de curs și de seminar..
   -Ce copii buni erați voi- inteligenți, muncitori și ascultători! Era o plăcere să vin la seminar! Cum să nu-mi amintesc?
   Bineînțeles că o aprob, păstrez și acum caietele ticsite de conspecte, nimeni nu îndrăznea să vină la seminar fără să fi parcurs bibliografia obligatorie, indiferent câte ore trebuia să petreacă în bibliotecă sau în sala de lectură.
   N-am uitat gestul leneș, vizibil calculat, cu care își scotea, din poșetă, caiețelul în care consemna cu exactitate plusurile, dar , mai ales, minusurile fiecăruia..
   Și tot așa, din vorbă în vorbă, îmi spune că, în vară, la susținerea tezei de absolvire, o tânără- coafură lipicioasă și fustă scurrrtă, scurrrtă ( superlativ absolut!!), întreruptă de un profesor din comisie , pentru a i se cere sa construiasca un enunt in care predicatul sa fie nominal, viitoarea profesoara de Limba si Literatura romana, clipocindu-și genele, din plin rimelate si cam prea obosite de nesomn , (intelectual) are nemaipomenita inspirație să spună, drept răspuns, o maximă adaptată -Noaptea e un sfeșnic bun!..lăsând onorata asistență ca la dentist..
   N-am întrebat ce notă a primit viitoarea profesoară de limba română..poate că nici nu aș fi amintit momentul , dacă astazi nu as fi vazut la stiri ce se mai intampla in scoala noastra draga, menita parca sa fie mereu cap de afis, la ASA NU.
   Totusi: sfeșnic/sfetnic, nici măcar paronime nu sunt..sau??

   
   

   
   Trăim în România, țara în care profesorii , mai ales cei tineri , au salarii foarrrrte mici..
   
   p.s. S-ar schimba, cumva, lucrurile in bine, daca s-ar majora salariile profesorilor?

de Blagovestenii!

Astazi este sarbatoare!
Bunavestire.
Nu uita sa mananci peste.
Este si Ziua cucului..
canta pentru prima oara, vestind adevarata primavara!!

Viata la tara!

sa uitam de proiecte

Ca oameni ce suntem- mai buni, mai rai, mai ingaduitori, atenti la tot, uneori visatori, alteori rigizi in hotarari, dedicati, ori nesinceri,  statornici sau risipiti, amuzanti, ori groaznic de cinici, conformisti sau nastrusnici- ne strecuram printre lucruri, mereu cautand.

Ce?

Fiecare altceva.

Totusi, in felul nostru, oricat ne-am dori, nu putem fugi dintr-un fel de fraternitate universala.

Cine incaseaza tributul?

Tu stii?

Daca astazi este Ziua internationala a Poeziei- ca adresare profunda  catre  sufletul nostru vulnerabil- acceptam ca ea, doar ea, ne daruieste , adunat in metafore, adevarul, (care adevar?) ..si o realitate, despre care, insa, stim ca nu a existat niciodata...

Stii ce as alege?

Cantare, 
de  Tudor Arghezi

M-am aparat zadarnic si ma strecor din lupta
In umbra lunii albe, cu lancea nalta rupta.
Pusei pamantul si ape, zagane intre noi,
Si suntem, pretutindeni, alaturi, amandoi.
Te intalnesc pe toata poteca-n asteptare,
Necontenita muta a mea insotitoare.
Pe la fantani iei unda-n palme si mi-o dai,
Iscata dintre pietre si timpuri, fara grai.
Ti-ai desfacut camasa si-ntrebi cu sanii-n mana
De vreau s-astampar setea din ei sau din fantana.
Ai dus la turtur gura cu gura mea plecata,
Voind sa bei cu mine scanteia lui deodata.
Amestecat-n totul, ca umbra si cu gandul,
Te poarta-n ea lumina si te-a crescut pamantul.
In fiecare sunet tacerea ta se-aude,
In vijelii, in ruga, in pas si-n alaute.
Ce sufar mi se pare ca-ti este de durere,
De fata-n tot ce naste, de fata-n tot ce piere,
Apropiata mie si totusi departata,
Logodnica de-a pururi, sotie niciodata.

Creierul este o lume

 care consta  dintr-un numar de continente neexplorate si mari intinderi de teritorii necunoscute.
Santiago Ramon Y Cajal
( Laureat al Premiului Nobel pentru Medicina, 1906)

Test pentru pauza de pranz

( daca vrei sa stii  cam cine esti- asta in cazul in care accepti  si parerea propriului creier)
1. Click pe Start.
2. Asteapta numaratoarea inversa: 3, 2, 1
3.Incearca sa retii  pozitia numerelor de  pe ecran si da  click pe cerculete,  in ordinea crescatoare a numerelor .
4. La sfarsit calculatorul  te anunta- ce si cum! 
http://flashfabrica.com/f_learning/brain/brain.html

p.s.  nu te speria!( nici nu te bucura prea tare)
maine poate fi altfel! 

 

avem timp?

din “Primejdia marturisirii”

Nicolae Steinhardt

DESPRE BUNĂTATEA SUFLETEASCĂ

Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supra doctoratele (ca profesorul din Lecţia lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe.
Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviintă.
Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti si totodată un atribut al culturii.
Bunătatea este alt nume al definiţiei date de Aristotel omului: fiinţă socială.
Fără bunătate nu putem convieţui decât în condiţii de groază şi justificând amarnica afirmaţie a lui Sartre: ceilalţi, iată iadul! Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieţii obşteşti.
Berdiaev spunea: pâinea pentru mine este o problemă materială (subînţeles egoistă, vulgară), dar pâinea aproapelui meu, continua Berdiaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea.
Ştim că de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului, de la Gutenberg şi până astăzi, si de am fi tobă de carte si de erudiţie, si de am cunoaste întrebuinţarea tuturor termenilor specifici tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte bădărani şi nişte răi la suflet.
Că ne-o placea sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoştinţe, ci o subţirime a caracterului şi capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute desuetă şi sentimentală.
Să nu săvârşim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simplii făcători de cărţi şi drept oameni de cultură pe simplii memorizatori de informaţii.

Arata-mi un scriitor autentic,

care să nu fi iubit. Niciunul. 
Cei care n-au iubit din prudenţă nu mai sunt scriitori, fiindcă scriitorul,  ca şi eroul,  e prea nebun ca să poată fi prudent. 
Cei care n-au iubit din înţelepciune sunt filozofi, şi încă!
Ionel Teodoreanu 

La o sueta scriitoriceasca, oarecum molatica, unde se intalnisera   Al. Cazaban, creator al unor foarte simpatice povestiri  vanatoresti, dar si  dramaturg~Nevasta mea are talent~, Corneliu Moldovanu, cunoscut , mai ales pentru romanul sau~Purgatoriu-1922, poetul si prozatorul si  Ion Minulescu-  ne amintim, mereu, cu drag  mesajul  romanului sau~Corigent la limba romana~) .
 Dorind să le facă sânge rău interlocutorilor săi,Minulescu  strigă să-l audă toată lumea:
- Mă, voi ştiţi că eu m-am născut  în  anul când a murit  Eminescu?
Replica lui Cazaban a fost promptă:
- Două mari nenorociri în acelaşi an!

Zambeste!
de Ion Minulescu

Cand ti se pare atat de greu,
S-asculti cum lumea te barfeste
Atunci, asculta sfatul meu...Zambeste!

Si cand cel ce-l iubesti curat
Nepasator te paraseste,
Nu te uita ca e-ngamfat...Zambeste!

Pastreaza-ma in ochii tai
Sa fiu mereu cu tine.
Azi te iubesc mai mult ca ieri
Si mai putin ca maine.
Si daca totusi ma iubesti
Pastreaza-mi amintirea.
Si nu uita ca intr-o zi
Ti-am daruït IUBIREA!

m-a cuprins melancolia

gandindu-ma la viitor, asa ca m-am apucat sa fac dulceata de portocale. Este uimitor cum te inveselesti cand rupi feliile de portocale sau freci podeaua..
David  Herbert Lawrence//

 Sta pitulat intre doua blocuri.
 La parterul celui din dreapta.
 Ca si cum s-ar feri de ochii cumparatorilor.

Din cand in cand, trec pragul  buticului ticsit cu de toate,  chiar daca risc sa ma impiedic in sparturile  celor doua placi de gresie din fata usii, in care  se aduna de vreun an tot felul de maruntisuri, de care cumparatorii grabiti se debaraseaza cu nepasare.

Imi place zambetul ei cald.
  Admir sinceritatea rar de gasit la vanzatoare: astazi  nu am nimic din ce vreti dumneavoastra..

Fiica ei mi-a fost eleva.

Brusc,  fara vreo introducere,  mainile incep sa-i tremure, i se aprind obrajii, o lacrima alearga rebela de sub pleoapa fardata in verde stins.

-Doamna diriginta, Lilica este un copil extraordinar!
 Nu stiu ce m-as face fara  ea, fara ajutorul ei.. si cuvintele isi dau drumul rostogolindu-se  in sir de pietricele..
patroana imi da 6 milioane vechi, barbatu aduce si el  8, fiu-meu a vrut la facultate in Bucuresti. M-am rugat de el, l-am implorat ..
Ce sa fac aici, mama? 

 Este la Robotica,  fara taxa, invata de-i sar capacele, stiti s-a dus la admitere cu bani de imprumut..

 Printre sughituri, vorbele ei  au ceva din  plesnetul unui bici.
Peste saptamana ,  mancam ce putem, strang pentru sambata, cand vine el acasa.
Ii gatesc pentru saptamana urmatoare, norocul meu e Lilica..
Credeti ca o sa rezist patru ani??//

)

ce mi-i vremea..

cand de veacuri/Stele-mi scanteie  pe lacuri..
Revedere, M. Eminescu

Noaptea de dinaintea  sambetei- nu pentru ca  se numeste  Ziua femeii- a fost  un fel de  continua  lucida moleseala. 
Am dormit iepureste.

Nu trebuia sa ratez nimic din program: coafor, machiaj( l-am  sters, de indata ce am ajuns acasa, riscand  sa pierd trenul), snururi pentru niste martisoare speciale(aman asta de  ieri),  sa nu uit cateva fotografii de la o alta revedere..

In taxi, tuns proaspat, soferul  ma intreaba ce muzica prefer. Placut surprinsa  chiar ma balbai, alege el Floare-de colt!

Este cald si bine in tren, uit frigul de afara, si  ploaia, care mi-a cam turtit coafura, (nu-mi place fixativul,  parca este facut cu lipici), scot cartea, o pun inapoi in geanta, imi place sa

privesc pe fereastra!
M-am luat cu vorba si  am uitat sa-ti spun incotro merg si de ce am plecat de acasa pe vremea asta..

Am doar vise-n buzunar, vorba cantaretului pe care o sa-l vedem diseara, in spectacolul de la Globus Bucuresti!

Ma intalnesc cu  sapte dintre colegele de clasa din liceu.
 Am ales sa petrecem Ziua femeii in Bucuresti- patru sunt  la ele acasa, alte patru venim din locuri diferite-Titu, Slobozia, Targoviste, Pitesti.

Eu si Olguta ( calatorind , insa,  in zile diferite) suntem privilegiate, trenul trece  prin fata liceului,
  lasa repede  in urma batrana pasarela , castanii, incarcati de amintiri dulcege, obositi  dupa  iarna  greoaie, peronul  zgomotos..//

Suntem, cred, deopotriva,  anticari si colectionari, lucrurile, aparent banale, intra  navalnic  in suflet.. 
Ceea ce pana ieri era doar o intalnire devine, brusc, dor constant.

Un ceai verde in Gara de Nord-mai am  de asteptat  cam o ora, ploua marunt, s-a intetit frigul..//

Gasesc usor restaurantul,~Perla~,  niste tineri  daruiesc lalele, sunt a patra la sosire- imbratisari si  zambete, lacrimi in colturi de ochelari,  ultima vine Steluta, pupaturi, vai, draga, ce frumoase sunteti! 
Suntem, o corecteaza, strengareste,  cineva!//

Ne asezam,  vorbim cam toate in acelasi timp, circula fotografii cu  fii si nepoti,  eu nu pot sa nu povestesc despre Babacu  si despre cologaritmii doamnei Tica, despre unicul, marele, erou al noptilor  noastre de veghe, de dinaintea tezelor  - alb in alb/nimic problema, nota 4, Gh. Balcescu,  Steluta este tare de tot pe feisbuc, Lucia stie  tot felul de chestii despre medicamente si plante, care iau boala cu mana, Lenti aminteste ceva despre o dieta, Olguta spune bancuri, Rodica le incuviinteaza pe toate, Florentina  povesteste  cum le-a salvat gazda lor  de la corigenta la chimie, corupandu-l pe Babacu la o cina  cu fasole batuta,  Reta are cea mai frumoasa gradina cu flori,  cineva o identifica rapid pe internet,  vinul este ..nu stiu cum, placinta cu branza pica prea dulce, spunem  vrute si nevrute, facem poze, timpul fuge, mersul  pe jos pana la Globus face bine!

Redevenim , pentru  cateva zeci de minute,  8 adolescente intr-o lume  care iubeste  muzica lui Stefan Banica, luminile colorate,  tobele, chitara!!/

Cum a fost,  aveam sa aflu a doua zi in tren, catre seara,

intorcandu-ma acasa.

Vine  un anotimp al vietii, cand , dupa ce ai parcurs  de toate, sau, ma rog, multe,  simti o placere vie sa revezi  fiinte  dragi, pe care le-ai cunoscut in copilarie si in adolescenta.
 Este ceva, care seamana  cu  o calatorie intr-un  bazar, unde gasesti  nenumarate   flecustete, imposibil de povestit, delicii , pe care nu trebuie sa le ratezi!

Revederea este precum ploaia- te trezeste la realitate; daca ai norocul  sa  fie zvapaiata,  cu miros de mere verzi, te uda pana la piele, apoi, cu sau fara voia ta, isi ia gazduire, cuibarindu-ti-se  in suflet!//

LA MULTI ANI,

DOAMNELOR si DOMNISOARELOR!

Cantec fara raspuns
Nichita Stanescu

De ce te-oi fi iubind, femeie visatoare,
care mi te-ncolacesti ca un fum, ca o vita-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu frageda, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingasa
ca firul de iraba ce taie în doua
luna varateca, azvârlind-o în ape,
despartita de ea însasi
ca doi îndragostiti dupa îmbratisare?…

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare caprui rasarindu-mi peste umar,
tragând dupa el un cer de miresme
cu nouri subtiri, fara umbra?

De ce te-oi fi iubind, ora de neuitat,
care-n loc de sunete
goneste-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunza cazând.
 Ca o rasuflare-aburita de ger.

 

incotro?

BACALAUREAT 2014. Răspunsul impresionant al unei eleve de clasa a XI-a la simulare BAC 2014. Ce reacţie a avut profesorul corector

aici aleg eu

Loc de monastire
Şi de pomenire.

Deci voi, meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Curând vă siliţi
Lucrul de-l porniţi
Ca să-mi rădicaţi,

Aici să-mi duraţi
Monastire naltă
Cum n-a mai fost altă,
Că v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar în temelii!`~//

  Spalate grijuliu  de neobositele babe,  care vreme de trei  zile si-au tot risipit nestingherite suvoaie de  lacrimi reci , in dimineata zilei de martie, satele argesene  se astern  frumos de o parte si de alta a panglicii serpuitoare.

Dincolo de  varfurile   fumurii ale padurilor tinere, cuminti, norii  s-au aliniat si ei in valatuci de vata umeda.//

 Orasul isi ridica grabit  pleoapele  grele de somn .

Imi place asezarea asta linistita, ivita curat  la poale de munte!

Cand avem timp, eu si prietena mea

tragem o fuga sa gustam  un strop din  seninatatea manastirii mesterului Manole.

 Domneste linistea .

Este prima  oara cand  venim aici inainte ca verdele sa imbrace copacii, gradina, parcul.

Revedem cu piosenie interiorul  sprijinit pe  douăsprezece coloane, răsucite într-o împletitură zveltă de originale ornamente florale, care  îi reprezintă pe cei doisprezece apostoli.

Admiram in tacere  bogatia  dantelariei aurite, ce acopera usile si peretii, Evanghelia , scrisa si pictata  de mana talentata a reginei, Carmen -Sylva, care isi  duce odihna  sub lespezile  de la intrare, alaturi de consortul ei,

monarhul  Carol I.

Daca, inca nu ai reusit  sa admiri impozantul lacas,  a carui legenda ai  aflat-o in primii ani de scoala, nu intarzia, du-te si  vezi falnica zidire, `~manastire nalta/cum n-a mai fost alta,~ in zidul careia, dincolo de timp,  Ana isi tanguie  plansul~ Manole, Manole, zidul rau ma strange/Copilasu-mi plange..~

il contrazic

pe Grigore Lese, care zice ca

~În ziua de azi, lumea se îmbracă în costum popular doar pe bani. Nu se îmbracă pentru că le place portul nostru. Se duc la ansambluri şi se îmbracă în costum popular pentru că sunt plătiţi. Ca la serviciu. Dar mai avem ţărani în România? Nu! Găseşti numai oameni vicleni, linguşitori. 

Găseşti şi oameni de omenie dar rar. Şi aceia nu vin la televizor.~

La intrare, in locul doamnei careia trebuia sa-i prezint biletul, ne astepta un afis-Spectacolul cu ~Act venetian`~, in regia lui George Motoi, s-a anulat.

Nici nu viscoleste,  nu este nici   frig.
Motivul pentru care artistii bucuresteni, atat de asteptati la Pitesti, au refuzat sa  ne faca onoarea de a-i aplauda este  ca  nu au fost vandute toate biletele.
Ca sala mare a C.S.  nu ar fi fost plina.

Ma gandeam la spusele cuiva, care zicea candva ca un actor adevarat joaca si pentru doi spectatori.

Discutabil..

Imi vine in minte o scena din ~Popa Tanda~,nuvela  lui Ion Slavici- preotul isi tine  slujba si predicile  intr-o biserica darapanata, in fata  a doua biete batrane..//

Ploua marunt,

mocaneste.

In statia din fata Teatrului Davila- multa lume-Scoala Populara de Arta argeseana implineste 55 de ani.

 Pe scena impodobita generos cu  flori de primavara, cateva sute de copii entuziasti, indrumati de niste profesori  indragostiti de meseria lor,  din Stolnici, Barla, Corbi, Bradulet, Mihaiesti, Stefan cel Mare, chiar daca vor ajunge acasa  tarziu, in noapte,  au adus in fata celor  care ii iubesc  farmecul si frumusetea portului /dansului/cantecului nostru popular.
In vreme ce, pe la diverse televiziuni,  mai-marii tarii arata ostentativ cu degetul  unii catre altii.
Stii ceva?

 Chiar nu regret deloc absenta  artistilor bucuresteni.
 Asta seara    am  trait niste momente extraordinare!
Am vorbit cu  multi copii. 
Le place dansul popular, le plac cusaturile, canta la fluier, nai si  caval, se simt perfect  in costum popular, folosesc cu mare indemanare  internetul si  telefonul mobil.
 Se intampla in  Arges!
In anul 2014.
Ploua!
 Vine primavara!!

Viata

este frumoasa oricum!!

( bacalaureat 2013, Timisoara)

~~
*Romania  era implicata  in tot felul de  relatii internationale aiurea prin lume cu diversi dubiosi.Asta nu era bine, deoarece  isi batea joc de ea ca si acum.

*Nici nu stiu  care e treaba  cu razboaiele  cu turci si nemti ca ieu tot  aud  ca unguri e obraznici si ne fac probleme.

*Nicolae Ceausescu a construit  cu doar cativa oameni statul roman modern in secolul 19. A facu fabrici, moluri, stranduri.Avem  cele mai frumoase mine din Europa, unde minerii sapau frumos in pamant.

Si a mai ramas tone de aur.

*Daca nu era Mihai Viteazu sa faca el Romania cu manutele lui..i-a taiat capu, si bine la taiat, nu avea astia  ce sa fure astazi.

*Uniunea Sovietica  era un fel de Rusia  de acum, mai maricica.. Ea avea Armata Rosie, care era cata frunza, cata iarba, vorba poetului, iar noi otraveam fantanile , ca sa moara ei de sete inainte  sa ne arunce bombe in cap.

*Ieu cred ca Harapalb ii o comedie ca cine mai crede ca ursu din padure are salati cand sa stie  ca ursii coboara la tomberoane si sa se joace cu turistii.

*Unii scriitori au gen  masculim, altii genul feminim.
 Dar numai  uni au genul epic.

*Arghezii se depresiona cu poezie trista deoarece la moda se purta atunci stilul lui amarat.
  Arghezi e un trist ca lumea gusta din tristeti si le citea pe nemancate.

*Model in viata ii smecheria. Imi eau model care stie  bani repid sa faca, pentru ca viata nare timp.

*Ana pozeaza salbatica  cu buze tuguiate si romantica e din fire.

 Stie sa nebuneasca barbati ca ii lucrata pe forme si stil si in inima ii vagaboanda.

*Na-re Teodor Arghiezii poezie vesela. Iel stie ca totul ai negativ.
Maine poate ii  mai bine poate  nu cine stie..~~

incerc

 sa adaptez situatia la mine, iar nu pe mine la situatie..

http://www.edisproduction.de/2013/11/19/fox-hunting-under-snow-in-an-incredible-way/

un bulgare de huma..

motto:
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!

Cine isi mai aminteste ca in prima zi de martie s-a nascut  cel mai mare povestitor  dintre cati au scris romaneste?
Cine isi mai aminteste ce invatator  iubit si  ce autor exceptional de manuale a fost  hatrul humulestean?

Pana si inscrisurile s-au cam ratacit, in privinta venirii pe lume a lui Nica a(l) lui Stefan a(l) Petrii Ciubotariul din Humelesti si al Smarandei Creanga din Pipirig.. 
Ion Creanga 

1 martie( 10 iunie, 1889) 1837, Humulesti/31 decembrie 1889, Iasi.

~Pe cine sa intereseze taraniile aieste?~

~Sunt oprit pentru totdeauna, pana cand m-oi indrepta~

~Da, poftim, vino la masa/ daca ti-ai adus de-acasa~

~Fiecare pentru  sine, croitor de paine~

Ofera-ti ca  martisor-un film frumos !

http://www.youtube.com/watch?v=PLOdWzdL4ek

scumpe sau modeste martisoare...

Sa ne fie plina de iubire primavara!