duminică, 31 ianuarie 2010

nopti albe




Motto:„Avem timp sa citim si sa scriem,/
Sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,/
Avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,/
Avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu…/.

Nu e timp si pentru putina tandrete. ..."


OCTAVIAN PALER/

Fiul ei? Sau mama lui? Conteaza? Cred ca da. Sau nu. Cine mai stie. Suntem mult mai complicati decat parem. Nimic sau mai nimic din ce suntem nu putem prinde in cuvinte. Sa fie mai potrivit singularul? Te poate obliga ceva sau cineva sa simti ceea ce simti? Ce si cat din ce ti se intampla poti lasa sa se vada? Cat se prinde in cuvinte?

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

BLOG DE BLOG- CEL MAI BUN BLOG IN 2009


In primii ani de scoala este mare bataie de cap cu premiile. Si mai mare cu premiantii. Ca sa nu aiba necazuri, doamnele invatatoare cheama toata clasa pe scena. Coronitele, in toate culorile, se aduc de acasa. Ca si darurile. Se respecta, totusi, o ordine. Pe care nu trebuie s-o inteleaga decat cei interesati. Trec anii..Apar altfel de premieri. Lumea are un mare si nerostit interes pentru ierarhie. Recunosc ca nu sunt straina de tema. Nu-mi explic de ce. Poate ca nu ordinea conteaza. Ci faptul ca se gandeste cineva, cu grija si , de ce nu, cu un fel de afectiune , la ceea ce faci. Zilele capata nuante. Ii multumesc Oriandei ca m-a observat La randul meu, privesc- cu atentie- in jur. Cred ca : Marele premiuSa decida juriul !
Cel mai bun blogger dintre scriitori ;
Cel mai bun scriitor dintre bloggeri: Imi plac mai multi:Ioan Bistriteanul , Paul Gabor, Lisandru Cristian, Maria Postu' s Blog ( in ordine alfabetica); Blogul cu cel mai mult umor:LiaLia( rebel-yell ) ;
Cel mai bun critic literar: -
Cel mai bun cititor:Destinatia intamplatoare ;
Cel mai bun blogger dintre politicieni-;
Cel mai bun politician dintre bloggeri: Mircea Suman; Cel mai informat blogger: Vasile Andreica (Privitor la jocul vietii), Anamaria Deleanu, Blog de supravietuitor, Pescarusul argintiu; Serginiu( fiecare in alt mod);
Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă: Alocutiuni; Cel mai gustos blog -;
Cel mai bun blog al unui ziarist: Calin Hera; Cel mai bun blog anti-băsist: Roxana Iordache; Cel mai fericit blogger: tivadar-emanuel- tanar si (de multe ori ) fericit ;
Blog de criză sau blogger crizat - ;
Cel mai artistic blog :AndiBob's Blog, Nimeni; Cel mai bizar blog - ;
Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu);-
Cel mai bun comentator politic: Flavius Obeada - Genunchiul lumii;
Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri - nu neapărat despre politică: Daurel's Blog! ;
Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) :elisagradinameadevis; Cel mai cunoscut dintre bloggeri: Lisandru Cristian, Flavius Obeada ;
Cel mai bun blogroll;
Cel mai bun blog de sport :Privitor la jocul vietii-Vasile Andreica; Cel mai schimbător blog -stiu pe cineva, dar ma abtin..- asa sunt gemenii;
Cel mai luptător dintre bloguri: Zam Fir Pop, cu ale sale alte pseudonime;
Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage: -
Cel mai activ blogger: daca a spus Orianda- eu, cu Incertitudinile mele!!; Cel mai prost blog -;
Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri- ;
Premiul "Pixelul albastru şi flacăra violetă"- ;
Premiul de popularitate -Urma alege! p.s. Vorba mereu contemporanului Caragiale, sarbatoritul ’…sa se revizuiasca primesc,..’; p.s. nu raspund de chestiunile tehnice ale problemei !!! /'pe pamant si sub soare este loc pentru toti'.

vineri, 29 ianuarie 2010

hobby

Obosite de povara iernii, stresinile torc din fuioare lungi, in lacrimi, suvoaie de ganduri. Plang poetii. In catrene. In vers alb. Neintelesi. Si singuri. Isi plang (ne)fericirea indragostitii. Cu si fara lacrimi. Cel mai mult (se) plang fetele. Si baietii plang. Cateodata . Chiar si cei destepti. Din alte motive . Plang mai- marii zilei. Pe sticla. in direct. Da bine. Par sentimentali. Si implicati. Amaratii au uitat sa planga. Nu au lacrimi. S-au uscat. Nici timp.. pentru ca zboara. Ei mor. Nu-i plange nimeni. Lacrimile costa. E criza. Totala.

joi, 28 ianuarie 2010

grota și arcușul

 Oricât de ascuțite i-au fost ghearele, gerul n-a reușit să mă țină în casa. Nu puteam rata concertul, știam că va fi o seară specială: George Enescu, Mihail Jora, apoi Bela Bartok și  Dan Mizrahy.  Citisem în ziarul  local că va concerta o violonistă născută în Argeș.
Așa a fost.
Este vorba despre doamna conferențiar doctor Ioana Raluca Voicu- Arnăuțoiu, născută în grota de pe înălțimea Râpele cu Brazi, din Făgăraș. Nici nu-ți vine să crezi că ar fi cu putință.
 O urmăream în timpul concertului, femeie înaltă, genul de munteancă hotărâtă, blondă, foarte sobră, arcuindu-se în ritmul unor piese pline de sensibilitate și de duioșie. Și m-am gândit atunci  la ea, cea de odinioară, copilul de numai  doi ani, suspinând în  miezul de cremene al muntelui ocrotitor, un  suflețel în mijlocul  
Grupului Nucșoara, hăituit pe coclauri.
Și am văzut cu ochii sufletului copilul de-o șchioapă, silit să trăiască alți doi ani într-un orfelinat, pentru că tatăl fusese executat, iar mama murise în închisoarea de la Miercurea Ciuc.
Priveam  uimită degetele femeii strunind blând  arcușul,le ascultam  tânguirea, urmăream privirea încordată,lacrimi  șir mi se adunau în barbă. 
Toate pe lume au parcă un rost: înfiată de o familie din București, fetița a fost ajutată să-și descopere talentul.
Este aici.
 La doi pași de mine. 
Pe scenă. În fața unui public care vede în ea nu doar o artista.
Redescoperă o lume, o lume a tenebrelor.
Muzica, un triumf!
 A absolvit Liceul de Muzică Dinu Lipatti din București și Conservatorul Ciprian Porumbescu. Este doctor în muzică, teza „Sonata de vioara de la Debusy la Enescu".
 O artistă deosebit de sensibilă.
 Este, n-ai crede ascultându-i arcușul, o luptătoare, pe care pălmuirile vieții  n-au  îngenuncheat-o, i-au dăruit parcă ceva din tenacitatea muntelui. Nu  și-a oprit nicio clipă căutările părinților naturali. Rodul strădaniei ei, plătit cu  zbucium și  neobosire, este o carte:” Luptătorii din munți.Toma Arnăuțoiu.Grupul de la Nucșoara". 
 Astă seară, au acompaniat-o foștii ei studenți,pianiștii Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu,ambii absolvenți ai Universității Naționale de Muzică din București, interpretând la patru mâini ”Sonatina și Dansuri românești, de Bela Bartok ", „Suita mică pentru vioara și pian", de Mihail Jora și, absolut extraordinar, "Rapsodia Romana "op.11, de George Enescu.
 Caldă și sensibilă -soprana Cristina Radu. 

 O seară, ca un drum, în care muzica  a fost înțelesul modestei condiții a omului care vrea și poate să vindece lumea. 
 Ceva care mă duce cu gândul la ideea de victorie a  luminii în fața întunericului!

casa (ne)maturata

Stiu de multa vreme ca, pentru a-ti fi bine intr-o convietuire, este mult mai potrivit, nu si usor, sa intretii curatenia/ordinea/linistea, decat sa faci lucrurile astea foarte des. Cu o conditie simpla- sa nu-ti lasi musafirii sa-si faca de cap. Repetate, inseamna prea mare risipa de energie, detergenti, mana de lucru, oboseala, nervi, bani. Nu in ultimul rand. Devii un fel de robot- supus- al miscarii lucrurilor. Si-apoi, de fiecare data, se schimba ceva- ordinea/ locul/echilibrul , in ansamblul sau. Nu vorbesc de curatenia generala. Care este altceva. Se impune. O cer multi factori. Intai frica de contaminare cu cine stie ce virusi. Daca , intr-o gospodarie- mica, mare, cum o fi ea- ar fi valabil, de ce n-ar fi la fel si intr-o comunitate mai extinsa? sat, oras, judet, partid. Chiar mai departe. Gresesc?

miercuri, 27 ianuarie 2010

din una-n alta

Spun unii ca anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut. Bun! Asta o simte fiecare. Pe pielea lui. Chestiunea este cum afli care sunt lucrurile astea? Ca sa stii daca nu cumva ai trecut pe langa ele. Fara sa fi incercat sa le cunoasti. Ca daca ti-ar fi spus cineva care sunt, macar incercai sa le dai de capat , nu? Bunaoara in povestea cuiva. A unui tip, amarat, ca nevasta tocmai plecase in Spania, fara sa-l anunte, dupa 16 ani petrecuti impreuna. Cu acte in regula. Omu' avea o vorba-' dom'le, mananci un sac de sare cu ea, si te trezesti intr-o buna zi , ca habar nu ai cu cine ai stat atata vreme la masa.. asa sa fie?
p.s. la mine in familie nu prea se mananca sarat.din motive de tensiune( arteriala).

oameni- minune











Daca ieri a fost ziua faptelor uluitoare, 27 ianuarie este ziua precocitatii.Ce zi! Ce minunata intelegere a astrelor! S-au nascut: W. A. Mozart,marele compozitor austriac 1756-1791. A purtat pseudonimul Amadeus, - iubitorul de Dumnezeu La 5 ani, inainte de a sti sa citeasca, compusese cateva piese pentru pian. Devenit ' un miracol al lumii', copilul, insotit de tatal sau, va face un turneu de 9 ani, in marile orase ale Europei.In cei 35 de ani, cat a trait, a compus: 41 de simfonii, 27 de concerte pentru pian si orchestra, 7 concerte pentru vioara si orchestra, ,3 simfonii concertante, 6 cvartete, 17 opere, 19 mise. Mottoul vietii sale a fost-Ma simt cuprins de muzica. Muzica este in mine. Genialitatea i-a fost recunoscuta de mari oameni ai tuturor timpurilor. Richard Wagner spunea despre Mozart ca a fost mai presus de oricare maestru, in toate domeniile artei si in toate timpurile. 2006 a fost Anul muzical Mozart. F. W. Joseph von Schelling-filozof german, reprezentant al idealismului- la 15 ani era coleg cu Hegel si Holderlin. Lewis Carroll, matematician, logician, autorul povestirii” Alice in tara minunilor”. Actorul roman de film si teatru- Florin Piersic. Intre copiii precoce ai lumii, poeta Iulia Hasdeu, fiica savantului B. P. Hasdeu, a fost o fiinta speciala, tulburatoare prin evolutie. Dar si prin destin. La 8 ani promovase 4 clase, la 11 ani absolvise Colegiul National „ Sfantul Sava”, in paralel cu Conservatorul de muzica Bucuresti, uimindu-si profesorii. La 16 ani era studenta la Sorbona. Se rfrange tragic , la 19 ani, bolnava de tuberculoza. Spre disperarea ilustrului ei tata. Retras in castelul de la Campina, construit in memoria Iuliei, pana la sfarsitul vietii, se va dedica spiritismului, intr-o disperata incercare de a pastra legatura cu ea. Istoria il aminteste pe Publius Cornelius Scipio, care , la 24 de ani, a devenit succesorul tatalui si unchiului sau, morti in lupta impotriva cartaginezilor. Pentru ca Scipio sa preia o asemenea demnitate, Senatul Roman a votat o lege speciala.
Shirley Temple- copilul minune al filmului american.La 2 ani, exigenta ei mama o inscrie la o scoala de dans. La 3 ani si jumatate copilul- minune isi incepe cariera de actrita , astfel ca, pana la 7 ani, cand a primit mult ravnitul Oscar, jucase in 19 filme. I s-a oferit , pentru ca" a adus mai multa fericire milioanelor de copii si milioanelor de adulti, decat orice copil din istoria lumii". Avand in brate premiul , adorabila fetita intrebat cu candoare" N-aveti alta papusa mai mica?" Pentru ca nu se putea juca cu statueta prea grea. Akrit Jaswel, indian- coeficient de inteligenta 146 – cel mai tanar student in medicina si chirurg al lumii. La 7 ani a refacut mana unei fetite indiene , care suferise arsuri grave. Gregory Smith, nascut in 1990,citea la 2 ani, nominalizat de 4 ori pentru Premiul Nobel pentru Pace- prima oara , la 10 ani, cand a fost admis la Universitate. Este militant pentru drepturile copilului.
Kim Ung-Yong, nascut in 1962- cel mai inteligent om din lume. La 4 ani citea in: coreana, japoneza, engleza, germana; la 5 ani rezolva probleme complicate de matematica. Intre 4 si 6 ani a urmat facultatea de fizica a Universitatii din Hanyang. La 7 ani a fost invitat sa lucreze la NASA. A obtinut primul doctorat la 15 ani.Acum locuieste in tara sa, Coreea, dupa ce a mai obtinut un doctorat in inginerie civila. Este cel mai inteligent om de pe planeta.Coeficient 210.



Pentru precocitate, in viata, se cere, mai devreme sau mai tarziu, un pret mare „- Sarah Margaret Fuller

marți, 26 ianuarie 2010

evadari (im)posibile

Ninsoare nesfarsita. Apasatoare.Ger usturator. Lume fara forma. Acoperisuri fara case. Voci fara sunete. Mi-e dor de ceva normal. In culori,gesturi, mirari. Ce-ar fi, in miez de noapte, sa rasara soarele, in zbor de cocori, risipind ghiocei in buchete, sub razele lunii atipite printre ciorchini albi de salcam, intr-o baie de nori pufosi, deasupra plajei ,ce mangaie muntele , in mladieri de poteci , serpuite printre tufe de fragi, sub trilul ciocarliei, culegand maci dintr-un nesfarsit lan de secara?

p.s. Cum v-ar placea? Pe rand ? Sau laolalta?

luni, 25 ianuarie 2010

D






Ar trebui sa fie o postare speciala. Pentru ca are un numar special- 500.Se cuvine sa scriu ceva special. Voi scrie ceva sincer. Le multumesc tuturor celor care isi fac timp si zabovesc ascultand incertitudinile mele.Le citesc si merg mai departe. Sau, le citesc si comenteaza. Pentru ca asa simt. Nu pentru ca asa este politicos.

duminică, 24 ianuarie 2010

sa fie noaptea sfetnic bun?

Cum o mai duci? Chiar conteaza raspunsul? Ii pasa daca ii spui ce te doare? Sau , dimpotriva, daca ii spui ca ti-ai cumparat bilet pentru un concediu la Paris, se va oferi sa-ti plateasca facturile, cata vreme lipsesti de acasa? In seara asta am o vaga senzatie, ca multe intrebari n-ar fi trebuit inventate. Nu stiu ce voi spune maine..

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

nuante

A inghetat chiar totul? Prea apasatoare tacere pentru o sambata seara. Incerc un banc. . Nu stiu prea multe. A fost o vreme, pe atunci faceam naveta, cand , obligatoriu, trebuia sa stii. In fiecare dimineata iti venea randul. Si nu se admiteau reluari. Mai tarziu, cand am venit in oras, era o colega. De limba rusa. Stia o multime. Le zicea dupa sedinte. Ca prea ieseam morcoviti. Mi-am amintit unul..Cica un roman mergea la un congres. Undeva , intr-o capitala europeana. Era pe vremea…. Ajunge in Bucuresti seara. Cam tarziu. La un hotel. Cere o camera. I se spune ca nu sunt locuri. El insista. Ce sa faca toata noaptea? Avionul era la 5 dimineata. I se ofera un pat, intr-o camera cu un african. Face mofturi, dar..vrand , nevrand, accepta. Ajunge in dreptul usii. Deschide cu piciorul . Intra. Lumina stinsa. Aprinde. Congolezul se trezeste buimacit. Romanul nu scoate o vorba. Face doar zgomot. La baie. La fereastra. In geamantan. Rastoarna scaunul. Sparge un pahar. Negrul tace. Se intoarce pe cealalta parte. Cand ' al nostru’ adoarme, colegul de camera se apropie tiptil si-l vopseste pe toata fata cu crema neagra . De ghete. Dimineata, in taxi, spre aeroport, romanul isi arunca, din intamplare, privirea in oglinda soferului. Intoarce , dom'le , repede! Soferul , nervos, il intreaba care este motivul. Pai nu vezi?..in loc sa ma trezeasca pe mine, l-au sculat pe african...

vineri, 22 ianuarie 2010

sat vaduvit

Ruta ocolitoare. Paralela cu autostrada. Ideea a fost ca, traversand multe sate, s-or fi gasind si primari gospodari, care sa fi inlaturat zapada. Am ales bine. N-am fost singurii care si-au facut socoteala asta.Ninge. Viscolit. De la’ nationala’, drumul o taie , la dreapta, peste camp. Cat vezi cu ochii. Il stiu de pe vremea cand, liceana internista fiind, sambata de sambata, veneam acasa. Indiferent de vreme.Masina aluneca. De parca ar fi sanie. Drumul este o amagitoare oglinda. Teama. Prudenta.Emotii. Primul sat. Fara probleme. Alt camp.Ceva mai mic. Ninge. Bogat. Incotosmanat pana-n dinti, zavoiul isi arata spatele. In haina groasa . Alba. La marginea satului, cartierul de rudari. Si-au pastrat obiceiul. Covoare , presuri, spanzurate pe garduri.Sa le albeasca zapada. Fasii colorate pe tenul candid al decorului. Argesul serpuieste ingandurat in vechea lui ograda. Cam agitat. Imi era dor de bolboroseala lui. As vrea sa-i fac o poza. Nu am timp. Se apropie, taras, ca un gandac, un tir.Il asteptam sa treaca.Altfel, riscul ar fi prea mare. Primele case. Simt emotia cunoscuta- batai repezi in piept, si caldura dulce- amara..N-am mai trecut din toamna. A fost primul Craciun in care n-am dus flori si crengute de brad la capataiul parintilor.Un soare palid isi arata obrazul neras, printre bulgari de nori. Ulitele sunt pustii.Prin curti, casele mari si frumoase par intepenite. Dormiteaza . In miezul zilei. Scoala este zavorata. Stiam. Se invata intr- un singur schimb. Copii din ce in ce mai putini. Doua invatatoare.Una este si directoare. Pe vremea mea erau patru invatatori. Si un director. In cimitir nu se poate intra. Zapada este aproape de inaltimea gardului. Intoarcem. Am anuntat-o acum cateva zile. O fi uitat? Nu cred. Stie ca maine avem problema aia grea. Apasatoare. Care nu se mai termina. Din cauza ei ne-am incumentat sa pornim pe o vreme ca asta. N-a pus zavorul la poarta. Intram cu greu in curte. Zapada se asterne intr-o clipa. In usa bucatariei de iarna, lacatul este doar aninat. Semn ca n-a uitat de vizita noastra . Din custile lor, cainii ne privesc miopi. Pe o vreme ca asta, nu le vine sa latre. E cald si bine in camera alba, cu scoarte vechi. Le stiu de cand eram copil . N-a strans pomul de Craciun. Ii simte apropierea .In noptile albe si lungi. A pastrat si cativa covrigi. Pe plita, nelipsitul ceai de tei. Masina de cusut a imbatranit. Dupa ce a imbracat tot satul. Sute de fete si femei i-au calcat pragul. Era si inca este o croitoreasa recunoscuta. Prin fereastra scunda , vad acoperisul si o parte din casa mea parinteasca. Straina de multi ani. Cu obrazul plans. Si ochii mereu intorsi in alta parte. Lacrimez de fiecare data. Mai ales astazi. Platesc greselile unor ani grabiti.Cand am instrainat-o .
A sosit. Intr-un suflet. La cei 73 de ani, matusa mea, verisoara primara a tatei, este chiar vioaie.Ma lamureste de ce sunt ulitele amortite:in tot satul, 103 vaduve. Una dintre ele este ea . De 10 ani. Pe toata linia , nu gasesti pe cineva sa-ti taie un pui. Depanam povesti.Fara sa ne pese de timp. Este la zi cu tot ce se intampla in tara. Si mai departe.Televizorul prinde sase posturi. Are preferinte. Ii pare rau de Catalin Crisan. Trebuia sa stea la casa lui. Pacat de Dinica. Ala barbat! Nu le are la inima pe cateva dintre vedete. Astea nu stiu ce este munca. N-o intreb de ce tine toporisca, ascunsa sub covor, in dreptul patului. Intuiesc.Cu groaza. Nu vorbim despre maine. Refuz sa ma gandesc. Ea stie. Asteptam zorii. Fara s-o spunem.

joi, 21 ianuarie 2010

ce se( mai )poarta..

Seara. Ger de crapa toate pietrele. Ca multi altii ,am dat caldura din casa pe un loc in sala de concert. Piese atent alese! Minunat interpretate!Verdi, Dvorak, Sejourne, Mendelssohn. Fratii Luculescu, pasionati, surazatori, si-au asortat ,dirijorul-papionul, vibrafonul- camasa stralucitoare, in ton cu orchestra. Parea o seara muzicala obisnuita. A venit surpriza.Urmata de surasul murmurator al publicului. Soprana Roxana –Mihaela Nite , interpreta ariei Elenei din 'Vecerniile Siciliene'si a 'Cantecului lunii', din' Rusalka' - imbracata intr-o eleganta rochie fosnitoare. Mov. La sfarsit , i s-a oferit un superb buchet de crizantene violet . Invelit intr-o hartie lucioasa. In aceeasi nuanta.

nu chiar de-a valma

S-ar putea scrie o carte. Sau mai multe. Ei, si? Auzi asta de nu-stiu- cate-ori. Mai in gluma, mai in serios. Cu zambet ironic . In ochi. Sau in coltul gurii.Carti se scriu tot timpul . De ordinul…cine le stie numarul? Citim. Si citim.. Mult/ putin, vorba cuiva, dupa buget. De timp, de bani, de stare, de placere. Adunam. (Mai ) adunam /pierdem/ daruim/ primim./ pastram/ ratacim( cate ceva). Ramanem. Un amestec de fire. . Tesute. In uriase panze. De păianjen. O vreme, tesem in spatiul propriu. In jurul nostru. Panza rezista. Vine o mana, a nu stiu cui, si rupe toate firele. Le zdrobeste. Timpul curge. Sau fuge. Loveste. Cu capul. Copitele. Si coada. Bland. Cuminte. Ca un suras. Cum vrea. Tesem. Impreuna. Pentru o alta vreme. Se strang firele. Sau dimpotriva. Slabesc. Se amesteca. Lumea isi pierde culoarea. O vezi deodata asa cum este. Figuri, mirosuri, pasi, inchideri, intrebari naucitoare, ironii, tristeti, insulte, flecareli, aroganta, vrajba, inghesuiala. Care pe care? Cine minte mai iscusit este mai tare. Cine este mai jmecher primeste .Apuca. Se impune. Nu vorbeste. Striga. 'Or' fi chiar toti surzi?Dreptatea , care dreptate, poarta haina mitoasa, ca paznic este lupul. Face morala. La portile adevarului. Care adevar? O banala incapere este lumea toata. Linistea a devenit zgomot. Albul este gri. Cu pete. Inegale. Labartate. Lovituri din toate partile.Palme. Ei, da..Trezeste-te! Invinge-ti spaima.
Deschide ochii. Cauta! Uite , chiar ai noroc! De prin unghere stramte, departate se aduna , in mers nesigur, alte fire. Subtiri. Caldute. Sunt raze!

miercuri, 20 ianuarie 2010

deocamdata , intrebari

Cum o fi cu problemele noastre? Le cream cu buna stiinta? Apar , mai ales, cand suntem vulnerabili? Asa trebuie sa fie? Ni le creeaza altii? Daca (ma) intreb este pentru ca sunt in mijlocul unor intamplari , pe care, incercand sa le rezolv, le simt tot mai incalcite. Pentru ca am nevoie de solutii. Nu le pot gasi . Depind de multi . De multe. As putea spune despre ce este vorba. Dar stiu ca fiecare le are pe ale sale. Si daca nu gaseste solutii pentru sine, cum as spera ca are timp sa caute pentru mine? Dupa doua zile in care am infruntat viscolul, ca sa ajung intr-un loc anume, simt ca nu oboseala , frigul si stresul aduc dezamagire. O provoaca oamenii .Cu tot ce le apartine. Locul lor, stilul, felul in care te asculta , ori simuleaza ca te-ar asculta Nu pentru ca le cazi pe cap. Ci pentru ca asta le este meseria. Cine mai are timp ? Pentru cine?
p.s. ma gandeam sa caut o muzica potrivita. n-am gasit. Adica nu stiu care ar fi potrivita.

luni, 18 ianuarie 2010

inca










Pamantul are loc pentru toti. Spune poetul.

O caprioara, urmarita in munti, se simte fara scapare. Jos, prapastia. Alaturi, omul . Cu arc si sageata.
Atunci se aude duhul muntilor care-l opreste pe vanator:

De ce aduci moarte si jale pana aici la mine? Schiller , Vanatorul din Alpi

duminică, 17 ianuarie 2010

un OM pentru omenire

I-am auzit numele, prima oara, in clasa a VI-a . La fizica. Pentru ca a inventat paratrasnetul. Au trecut ani multi de atunci.Timp in care am aflat , voit sau intamplator , multe lucruri , extrem de interesante despre
inventatorul, omul de stiinta, profesorul, filozoful, omul politic, Benjamin Franklin. Astazi , o stire scurta , dintr-un ziar , mi-a amintit ca unul dintre parintii Constitutiei SUA, s-a nascut la 17 ianuarie 1706. La Boston. A fost mezinul dintre cei 17 frati. A muncit din greu, ca ucenic in lumanaria tatalui sau, inca de mic. Mergea si la scoala, citea si inota.Pe cand lucra in tipografia unuia dintre frati, studia gramatica, aritmetica, navigatia, dar ii citea pe clasici. Relatia cu fratele lui a fost deseori incrancenata. De aceea , tanarul Franklin a fugit la New-York. Negasind de lucru, a plecat in Philadelphia, unde a lucrat intr-o tipografie. La 18 ani , era singur si sarac in Londra.A reusit , ca tipograf, sa stranga bani, asa ca , 4 ani mai tarziu, intors in Philadelphia, si-a infiintat primul atelier de tipografie. Cu un asociat. La 24 de ani era tipograful oficial a trei state. In tot acest timp, a studiat. Citea carti de stiinta in trei limbi importante si a intemeiat, cu ajutorul unui club de dezbateri, pe care l-a infiintat, prima biblioteca publica din America. Era generos si patriot. Fara sa vorbeasca despre asta. A pavat strazile Philadelphiei, le-a iluminat, a constituit o divizie de pompieri, a strans bani, prin contributie publica, pentru a construi primul spital american. Mai tarziu a infiintat Universitatea Pennsylvania. Ajunsese destul de bogat. De aceea, a renuntat la afacere si s-a stabilit intr-o ferma proprie , pentru a putea studia. Si pentru a –si servi natiunea. Ca sef al postei tuturor coloniilor, a schimbat modalitatea de plata a timbrului postal. In acei ani, a inventat modalitati simple de a masura distanta intre doua orase- este fascinanta metoda lui, de a marca fiecare mila cu cate o piatra, din caruta plina, care ii insotea pe cei care faceau masuratorile.A inventat soba Franklin, pe care a refuzat sa o breveteze.A studiat fenomenul producerii electricitatii intr-un laborator propriu, a scris un tratat de fizica, reusind sa-i impresioneze pe membrii Royal Society, devenind, impreuna cu alti 8 asociati europeni, membru al Academiei Regale pariziene. Era un mare teoretician, dar si un tip practic. Avea 44 de ani, cand , el si fiul sau , in timpul unei furtuni, inaltand un zmeu, in campie, au descoperit scanteia , atragand sarcina electrica cu ajutorul unei chei. Asa a demonstrat ca fulgerul este o descarcare electrica a norilor.Tot atunci a inventat paratrasnetul, pentru a proteja casele de puterea fulgerului. Contributia lui , pentru a construi o lume buna , s-a manifestat si in politica. Si in relatiile Americii cu Europa. A fost cea mai importanta personalitate americana la Londra., cerand drepturi egale pentru americani cu englezii, fara sa fie, insa, ascultat atunci.La 70 de ani, a fost numit membru in Congresul Continental. A contribuit la redactarea Declaratiei de independenta.La prima constitutie a Statelor Unite. Inteligenta, daruirea si marea forta de a lupta pentru binele american i-au conferit dreptul de a deveni primul ambasador al nou- createi entitati-Statele Unite ale Americii pe „ batranul continent”.Ca amsador la Paris, a reusit sa semneze tratatul de pace cu Marea Britanie, obtinand recunoasterea SUA. Inainte de a parasi Europa, a participat la zborul primului balon cu aer cald. La 79 de ani, Franklin a fost ales preşedintele Consiliului Local din Pennsylvania. A echilibrat toate discutiile din conventie timp de 3 ani. In ultimii ani de viata, petrecuti la Philadelphia, a inventat un dispozitiv, cu care isi cobora cartile din partea de sus a bibliotecii. A conceput un memoriu pentru abolirea sclaviei si a a avut corespondenta cu mari personalitati ale timpului sau- James Madison, George Washington, John Adams. S-a stins la 84 de ani, dupa ce a dat lumii toata inteligenta si intelepciunea cu care a fost inzestrat. Am revazut tot ce-au scris altii despre acest OM uluitor. Pentru ca , macar o data pe an, sa ne aratam recunostinta fata de mintile si sufletele cele mai luminate care ne-au facut posibila o viata normala. "Trei lucruri sunt extrem de dure: otelul, diamantul si cunoasterea de sine" ."Tine ochii deschisi inainte de casatorie si pe jumatate inchisi dupa". "Creditorii au o memorie mai buna decat debitorii". "Cei care pot renunta la libertate pentru a obtine o siguranta temporara nu merita, nici libertate, nici siguranta". Tragedia vietii este ca imbatranim prea devreme si devenim intelepti prea tarziu". Benjamin Franklin.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

cat mai valoreaza o viata

Vecine. De-o viata. Cam aceeasi varsta. Peste 70. Pe stapana pisicilor o recunosti usor. Bentita verde peste claia de par negru- mai mult ca sigur ca -l vopseste.Cat este vreme buna, isi hraneste animalele afara. In spatele blocului. Pe un colt de zid. Seara, felinele dorm langa usa ei.10 la numar. Nu mai ies pana dimineata. N-au cheie de la interfon. Naravase cum sunt, isi cauta loc si in dreptul celeilalte usi .Le tine de cald presuletul.. Dimineata , mirosul este intepator.O enerveaza rau chestia asta. S-a adresat asociatiei de proprietari. Adica presedintelui . Cum hotararile trebuie sa fie colective, pe geam a aparut un anunt. Daca nu dispar pisicile, stapana presuletului isi da foc. In scara blocului.

vineri, 15 ianuarie 2010

' de veghe in lanul de secara'

Stii cum e?- nu vreau sa folosesc’ a fost’, pur si simplu , simt ca asa trebuie sa fie; ca si cum, te visezi copil, stii ca visezi, dar tii ochii inchisi, sperand ca mirajul poate continua. Asa am vazut eu cartea asta, si, mai ales, scena finala, in care el, eroul , Holden Caulfield, intelege ce i se intampla cu adevarat. Ca este bolnav. Si ca trebuie sa se trateze. Abia dupa aceea poate s-o ia de la capat. De ce face asta ? Ce il determina sa-si schimbe planurile nebunesti? Dragostea. Pentru surioara lui, Phoebe. Din dragostea ei , pentru el, fratele mai mare, neiubit de altii. Cine este el? Un adolescent american, bizar, lipsit de dragostea parintilor- niste egoisti mult prea ocupati de ei insisi, de cariera si de bogatia lor- neluat in seama de colegi, decat cand le place cate o haina de-ale lui, inadaptabil ,intimidat de fete, speriat de masculii ciudati, expediat fara succes , ca un geamantan pe care sunt lipite etichete scumpe , in cateva scoli severe, care” modeleaza baietii in tineri barbati, impliniti si cu judecata limpede”( "asta pentru fraierii care-i asculta”).Nu stiu cum vor fi fost traducerile anterioare , ca, hai sa fim seriosi, o carte straina, oricat de bine ar fi scrisa, traducerea ei este, la fel de importanta, ca si originalul. Traducerea lui Cristian Ionescu- nu stiu cine este dumnealui- a reusit sa ‚ prinda’ tot vocabularul asta teribilist, in care se exprima adolescentii de pretutindeni, in paranteza fie spus, imi place de mor, pentru ca te duce in zona aceea in care scriitorul nu este cineva , la care nici nu indraznesti sa te uiti, este si el un om , ca toti oamenii, cu bucurii, necazuri, tentatii, care nu se spun in gura mare. Ma intorc la roman, la scena care mi-a placut cel mai mult- tanarul, exmatriculat de la treia scoala , pentru ca a promovat doar examenul de engleza, constient ca nu rost sa astepte vacanta, porneste, mult mai devreme de ziua anuntata acasa, asa, fara tinta. Dupa multe si ciudate experiente, ajuns in apropierea casei, intra prin efractie - pentru ca vrea s-o vada pe surioara lui. De fapt, se cauta pe sine. Isi cauta copilaria, legaturile cu casa, cu familia, chiar cu fratele mort prea tanar. Din acest moment viata lui chiar scapa de sub control. Paradoxal, se aduna, tocmai cand totul parea pierdut. Daca vreti, pot sa va povestec romanul cu lux de amanunte. Nici nu exista , ai putea crede, ceva extraordinar, un conflict care sa-ti taie rasuflarea. Cateva zile, in care se insira experiente, vieti, constatari, povesti, ironii, amintiri, cele mai multe triste, toate voit intamplatoare. Nu! Nu trebuie sa v-o povestesc. Cititi-o! Merita! As fi putut povesti ' Supleantul’, despre care multi spun ca este extraordinara, este treaba lor, eu vorbesc de carticica asta de 277 de pagini. Daca sunteti parinti, va veti iubi mai mult copiii, va veti intelege greselile, daca vreti sa aveti copii, veti afla cate trebuie sa stii si sa intelegi de la copii. Daca sunteti niste cititori, pur si simplu, va veti simti niste copii , napaditi de nelinistile adolescentei. Fiecare dintre noi , chiar daca nu stie, are un lan de secara in suflet. In care a prins, in joaca,intr-o vara, un alt copil.

cu Sfiala


Il avem in suflet. Fiecare altfel.


GLOSSA, MIHAI EMINESCU

"Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi si noua toate; /Ce e rau si ce e bine /Tu te-ntreaba si socoate;/ Nu spera si nu ai teama,/ Ce e val ca valul trece;/De te-ndeamna, de te cheama, /Tu ramâi la toate rece. /
Multe trec pe dinainte,/ In auz ne suna multe,/ Cine tine toate minte ?/Si ar sta sa le asculte?... /Tu asaza-te deoparte,/ Regasindu-te pe tine, /Când cu zgomote desarte/ Vreme trece, vreme vine./
Nici încline a ei limba /Recea cumpana-a gândirii/ Inspre clipa ce se schimba /Purtând masca fericirii,/ Ce din moartea ei se naste /Si o clipa tine poate;/ Pentru cine o cunoaste /Toate-s vechi si noua toate./
Privitor ca la teatru /Tu în lume sa te-nchipui: /Joace unul si pe patru, /Totusi tu ghici-vei chipu-i,/ Si de plânge, de se cearta, /Tu în colt petreci în tine /Si-ntelegi din a lor arta/ Ce e rau si ce e bine./
Viitorul si trecutul /Sunt a filei doua fete, /Vede-n capat începutul/ Cine stie sa le-nvete;/Tot ce-a fost ori o sa fie/ In prezent le-avem pe toate, /Dar de-a lor zadarnicie /Te întreaba si socoate./
Caci acelorasi mijloace/ Se supun câte exista,/ Si de mii de ani încoace /Lumea-i vesela si trista; /Alte masti, aceeasi piesa, /Alte guri, aceeasi gama,/ Amagit atât de-adese /Nu spera si nu ai teama./
Nu spera când vezi miseii/La izbânda facând punte, /Te-or întrece nataraii, /De ai fi cu stea în frunte;/ Teama n-ai, cata-vor iarasi/ Intre dânsii sa se plece,/ Nu te prinde lor tovaras:/ Ce e val, ca valul trece./
Cu un cântec de sirena, /Lumea-ntinde lucii mreje; /Ca sa schimbe-actorii-n scena, /Te momeste în vârteje;/ Tu pe-alaturi te strecoara, /Nu baga nici chiar de seama,/ Din cararea ta afara/ De te-ndeamna, de te cheama./
De te-ating, sa feri în laturi,/ De hulesc, sa taci din gura; /Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,/Daca stii a lor masura;/ Zica toti ce vor sa zica,/ Treaca-n lume cine-o trece; /Ca sa nu-ndragesti nimica, /Tu ramâi la toate rece./
Tu ramâi la toate rece, /De te-ndeamna, de te cheama: /Ce e val, ca valul trece,/ Nu spera si nu ai teama; /Te întreaba si socoate /Ce e rau si ce e bine; /Toate-s vechi si noua toate:/ Vreme trece, vreme vine./"
(1883, decembrie)
" Cine voieste sa invete mult trebuie sa invete multe".Mihai Eminescu, "Educatie si invatamant"-Opere III, Publicistica-

joi, 14 ianuarie 2010

chestie de logica. matematica

As vrea sa mi se para.Sau ca n-am inteles..o fi fost vorba de altceva. Dar daca este adevarat? Intrebat de isteria asta cu banii, adica de bugetul diverselor sectoare, un demnitar, cat de puternic suna cuvantul asta, asa cat o istorie intreaga, a spus, printre altele- era vorba de pensionarii simbolici, adica cei care , nici carte n-au invatat, nici inspirati n-au fost; au muncit pe camp, de cum se lumina de ziua, pana incepeau sa taraie greierii- ca tot ies din sistem. Sa fie vreun concept filozofic modern? Ca pana acum cateva luni se numea simplu- moarte. Esenta ar fi urmatoarea- si daca li s-ar mai da cativa lei la amarata lor de pensie, tot ar disparea..Intr-o zi. Sau pe intuneric. Ori asa, ori altfel, tot acolo ajung. Pe lumea cealalta.

miercuri, 13 ianuarie 2010

nu doar de tinut minte

Spune-o vorba veche- omu’cat traieste invata.Slavici n-ar fi intru totul de acod, desi el se referea la cealalta invatatura. Invatatura de carte. Il citez , din minte, nu cred ca am uitat prea mult din ce zicea- omul sa adune invatatura , cata vreme e tanar, ca , mai tarziu, cand are nevasta si copii, ar mai dori sa invete, dar nu are timp si nu are tihna. Cam pe aici ar trebui sa se termine vorba lui. Cealalta , de care spuneam, mi-a venit in minte, ascultand-o pe o doamna- intr-un film i se spunea isoscel, pentru ca era profesoara de matematica. Stie sa canta, are o voce minunata, continua sa incante , de pe scena, spectatorii, are acelasi inimitabil sarm, este basarabeanca si a implinit 80 de ani. Da , chiar atat. Pare de cu totul alta varsta. Sau, mai degraba, fara varsta. Acum deschid o paranteza- unele femei, rareori barbatii, se opresc ,fizic vorbind, la o anume varsta. Si nu mai imbatranesc. Adica nu se mai schimba. Nu este totdeauna de bine. Ca unele , daca au fost smochinite in tinerete , tot asa raman. Am inchis paranteza, pentru ca tocmai voiam sa spun ce am auzit eu de la doamna Tamara Buciuceanu, invitata Eugeniei Voda, ghiciserati sigur ca la dumneai ma refer. Intrebata care este secretul pastrarii nu doar a tineretii fizice si a celei sufletesti , a raspus- acum chiar ca am retinut intocmai, dar esenta este urmatoarea- cand faci ceva, sa stii daca trebuie sa faci , de ce faci, pentru ce faci . Si mai ales, pentru cine faci. Ce ziceti, stiati asta?

marți, 12 ianuarie 2010

relativ. aplicat

Sufera. De cativa ani. Nu din dragoste- o cred pe cuvant. De boli.Si-a facut tot felul de analize. Au lamurit-o copiii- amandoi sunt in Spania, fata lenjereasa, baiatul sofer. Un cos de cutiute.O palarie de bani, cum zice ea.. O mie de inghitituri. De la o vreme, se simte rau. Din ce in ce mai rau. Sora ei a dus-o la Bucuresti. Nimeni n-a luat in seama hartiile cu stampile , de forme si marimi diferite, pe care sunt trecute rezultatele analizelor. Cat despre medicamente..arunca-le, doamna, le inghiti, pe riscul dumitale. Alte zile. Alte analize. Alti bani. Alte sperante. Totul este relativ, spune un tanar..
Am o problema. Juridica. Judiciara. Tot aia, ai fi tentat sa crezi.Simpla. Iesire din indiviziune. Asa credeam si eu. In urma cu doi ani si jumatate. Floare la ureche, asa speram sa fie- am niste emotii pentru urmatoarea sedinta, de nu va spun.. Nu glumesc, ca nu am motive. Ce inseamna o sedinta? Astepti 4-5 ore pana vin cei doi avocati, adica ai partilor adverse( de cele mai multe ori, desi nu -ti vine sa crezi, se cunosc foarte bine, indiferent din ce orase sunt.-traiasca internetul! ) citesc dosarul si cate altele, te striga, sobru, doamna grefiera- esti un numar, intre altele- te apuca spaima, mai ales la primele audieri, ca dupa aceea te obisnuiesti, se spun cateva vorbe si se da alt termen. Peste 3 , 4 ,5 saptamani. Asta depinde de mai multi factori. Am fost reprezentata- pana acum -de 3(trei) avocati, a nu se crede ca sunt vreo scorpie, dar asa a fost sa fie..nu mai povestesc , ca deja , mie insami mi se pare ca joc intr-o telenovela . Fiecare i-a reprosat anterioarei( doua sunt doamne) ca n-au formulat corect capatul de cerere. Adica hartia initiala . Ca , intre timp, s-au schimbat locurile- reclamantul, adica subsemnata , a devenit recurent, nu mai intru in detalii, ca ma apuca , din nou, emotiile. O prima concluzie ar fi ca data trecuta eram cam ca la inceput. Asta insemnand octombrie 2007.Daca eram inspirata si ma inscriam la drept intre timp , la sedinta urmatoare ma puteam reprezenta singura. Toate sunt relative, asa-i?
p.s. gradul superlativ relativ este de doua feluri: de superioritate . Si de inferioritate.

luni, 11 ianuarie 2010

nimic nou sub soare

Inginerul american al Air-Force, Eduard Aloysuis Murphy, nascut la 11 ianuarie 1918, in zona Canalului de Panama, a fost intemeietorul conceptului potrivit caruia” orice poate sa mearga prost, daca exista cea mai mica posibilitate ca lucrurile sa mearga asa”. Inseamna ca omul nu este ghinionist. Asa este viata..Legile lui Murphy
· Cand lucrurile merg prost undeva, au tendinta sa mearga prost oriunde.
· Cand sefii vorbesc despre cresterea productivitatii, niciodata nu se refera la ei insisi.
· Nu esti de neinlocuit. Daca nu poti fi inlocuit, inseamna ca nu poti fi nici promovat.
· Accidentele au loc atunci cand doi oameni incearca sa fie destepti simultan.
· Un birou curat este semnul unui sertar de birou indesat.
· Un elefant este un soarece construit conform indicatiilor guvernului.
· Doar pentru ca esti paranoic nu inseamna ca ceilalti nu sunt hotarati sa-ti faca felul.
· Este mai usor sa lupti pentru principiile tale decat sa te ridici la inaltimea lor.
· Teoria este sprijinita atat timp cat sunt asigurate fondurile.
· Daca nu reusesti de prima oara, distruge orice dovezi ca ai incercat.
· A gresi este uman, dar pentru a incurca lucrurile complet, iti trebuie un computer.
p.s. sa fie motivul pentru care unele dintre ele sunt afisate in birourile sefilor?

dilema e altfel

Imi da si mie cineva un raspuns? Asa mai pe intelesul meu.. E de plans? Sau de ras?
p.s. Nici ianuarie nu mai e ce-a fost.

duminică, 10 ianuarie 2010

intre







Risipite in stoluri, razele au dat buzna. Au surprins-o . Da, chiar s-a minunat. Atata lumina! In snopi aurii! Isi duce degetele la frunte. Nu, nu are febra.. zambeste. In coltul gurii. Si-ar scoate bucuroasa degetele in clopotei de ghiocei. In petale moi de micsunele, stranutand gratios in batiste de frunze umede, la radacina ierbii amortite. Bratele –i sunt uscate. Lungi si obosite. Noaptea o mai trezesc junghiuri razlete. Pe sub coaste, intr-un genunchi. Nu s-a tratat cand inca nu-si pierduse verdele pictat in stropi de rosu- aramiu. E prea devreme sa imbrace haine sport. Ghidusii astia de copii sunt neobositi . Pe role. Cu bicicletele. Dar si pe luciul patinoarului. Veveritele? Lasa-le sa topaie. Cat vor. Uite si niste caini. Cam blegi. Nu-i ia nimeni in seama. Perechi de toate varstele bat alene aleile. De asta ii plac ei duminicile. O tin treaza. Ii mai trece tristetea.Isi intoarce obrazul galbui din calea unei masini grabite. Copacii dormiteaza. Clipesc pe rand, in adieri tacute de vant. Viseaza la mantoul de frunze. Captusit cu mugurasi. In joc de ciupercute.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

de la fata locului

Ceva nu e in regula. Sau prea este in regula.Parca a fost ieri Buna ziua, transmitem , in direct din piata.. tovarasu, tovarasa si altii – surazatori . Si iubitori. stegulete, flori, urale.Lume, cata frunza, cata iarba. Alta piata, aceiasi crainici- stimati telespectatori, urmariti in direct- procesul, moartea dictatorilor, cimitirul, revolutia, eroii revolutiei. Alte figuri, alte timpuri, transmitem din parlament,/de la guvern, /de la cotroceni. Nu se stie cine a furat mai mult. Inca. Vremea trece, vreme vine, buna ziua, Lucian, buna ziua tuturor, transmitem chiar din catedrala- mii de pelerini au venit din toate colturile tarii. Ploua, ninge, a lesinat o doamna, inca o persoana este luata cu salvarea; cand credeti ca veti ajunge in dreptul raclei? Timpul nu are deloc rabdare. Buna ziua, Andreea, buna ziua, doamnelor si domnilor, transmitem direct din fata spitalului de oftalmologie; de ce va vaccinati? Am venit cu copiii, ei au 40 de ani, dar daca se vaccineaza toti, ne vaccinam si noi. Personalul a venit de acasa, boala a luat o alura destul de grava( spune doamna doctor). Un ceas mai tarziu.In acest moment 700000 de romani nu au un loc de munca. Noi, bogatii Romaniei, punem bani pentru tara mea, uite iti dau o roata, un hectar.Da cu ce platesti impozitu'? Doamnelor si domnilor, transmitem chiar din mijlocul drumului. Unde-s banii? Uite mi-o cazut masina-n groapa. Nimeni nu ne spune nimic. La Bals se aud razlete focuri de arma, poate ne va spune cineva daca a reusit sa impuste un mistret mai mare. De dimineata, vanatorii aveau o singura parere de rau- afara nu este zapada. Prea mult noroi. Mirela, ai legatura.

.

verde timpuriu

Intre atatea incertitudini , intr-o dimineata de primavaratic ianuarie, am gasit -
CERTITUDINI, de Walt Whitman
Nu am nevoie de certitudini ; eu sunt un om/preocupat de propriul său suflet/.Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile/pe care le cunosc, de sub tălpile mele /mă privesc chipuri pe care nu le cunosc,/chipuri liniştite şi reale./Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse/în orice nimic din lume./Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit şi că universurile/sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc/cât sunt de nemărginite./Nu mă îndoiesc că astrele şi sistemele astrale aleargă/prin cosmos cu un scop şi că într-o zi voi fi/şi eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba chiar mai mult./Mu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă/şi continuă milioane de ani,/Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,/că exteriorul are un alt exterior, că vederea are o altă vedere,/ că auzul are un alt auz /şi vocea o altă voce./Nu mă îndoiesc că mult-plânsa moarte a unor tineri/bărbaţi este de prevăzut /şi că moartea unor tinere femei şi moartea unor copii mici/sunt de asemenea de prevăzut/.(Te-ai gândit că Viaţa a fost atât de bine prevăzută/şi că Moartea, care este sensul întregii Vieţi,/nu a fost la fel de bine prevăzută ?)/Nu mă îndoiesc că naufragiile pe mare, /indiferent de grozăviile lor,/ indiferent a cui soţie, al cui copil, al cui soţ, tată, iubit s-adus la fund,/ sunt prevăzute, la minut./Nu mă îndoiesc /că orice este în stare să se întâmple,/oriunde şi oricând, este prevăzut în inerenţa lucrurilor./Nu mă îndoiesc /că Viaţa prevede totul în Timp/ şi în spaţiu./Cred, însă,
că Moartea e prevăzută pentru toţi./

vineri, 8 ianuarie 2010

mereu la datorie

As zice ca ai mare noroc. Daca nu te-a luat la ochi. Sau dimpotriva. Ai ratat clipa aia , cand desi nu ai nimic de ascuns, te simti pus la microscop. Cand pleci. Cand vii. Cand te-mpiedici. Cand..Daca n-ai avut inspiratia sa faci schimb, cand se putea, cu vreuna dintre vilele din cartierul vecin, daca n-ai anticipat ca toate se vor rasturna si, odata cu ele , si viata ta, ai ramas la bloc. Vara mai e cum mai e..o vacanta undeva, cateva zile la tara. Cat poti. Ca si acolo, ori e prea cald si vin mustele si tantarii, ori se porneste furtuna in miezul zilei, de se-ndoaie pomii, se rup norii, se-ntuneca cerul.. Asa ca, vrei, nu vrei, intri, iesi. Cum sta cazul.O simti. Sau o vezi. Foarte ocupata. Cu mopul dupa fiecare, sterge un geam, scoate covoarele rupte in bataie pe la toate incheieturile, curata ceapa, mazare , sparge nuci, implestete la sosetele alea incepute de cand ma stiu. Gateste. Varza , mai ales. La pensie. De cand lumea. I s-au bulbucat ochii. De atata interes. Nu-i tace limba. Daca ai nesansa de a nu gasi imediat telefonul care suna insistent prin geanta, ori sa fi ratacit cheia printre cumparaturi, s-a zis cu tine. Pentru toata ziua. Oricat te-ai scuza. Nu scapi cu una, cu doua. Cine cu cine. De unde . Pana cand. La ce ora. Ce mobila, masina, tunsoare. Cine s-a mai mutat. La cine. Vecinu’ei, saracu’, n-a mai rezistat. A facut infarct. Nooo. Nu e chiar asa. Copiii lui? Niste mincinosi. A venit si politia. Dupa miezu’noptii. Mai vedem..Lasa , ca si asa, avea pensie mai mare ca toti. Nu-ti da o imbucatura. Fara lumanare. Ca erea singur acasa.Fara pomana . Nimic.Repede. La groapa, cu el.. O dor picioarele. Cred si eu. De paza. In toate schimburile. A stiut ce sa aleaga. Apartament la parter. S-o fi scumpit detralexul? Imi face bine. Noroc cu ploile de iarna ! Am scapat ieftin..

miercuri, 6 ianuarie 2010

apa curge. Tot in matca ei

Toata viata a facut naveta. La Bucuresti.Nu se plangea niciodata. Fie arsita, ploaie sau ger. Mama era a doua dintre cei sase copii- trei fete si trei baieti.Mergeam la ei, trecand doua sate si un camp. Pe jos. Sau in caruta . Cu bicicleta, ceva mai tarziu. De trei- patru ori pe an, ramaneam cateva zile. Sa ascult cum de sub palarioara lucioasa a ceasului de masa cu ecranul cat palma, pe care erau insirate cifre mari, albastre si figuri de copii, se da ora exacta. Sa ma uit la tabloul cat jumatate de perete, unde o femeie tanara scotea apa dintr-o fantana. S-o urmaresc pe maica mare, in bucatarioara ei , mestecand in oalele mari , de pe plita, care nu avea niciodata timp sa se raceasca. Din leafa de ceferist a lui taica mare si din munca lor la camp, au strans zestre pentru toti copiii. La fel. Pamant si loturi de casa pentru baieti. Pamant, ceva mai putin, lazi viu colorate, pline cu lucruri de casa, salbe, cu cativa galbeni, si haine pentru fete. Parca vad disperarea de pe fata mamei, care n-a descoperit la timp ce intentii am cu paltonul ei de camgarn negru si guler de vulpe roscata. Cu chiu , cu vai , am scos ceva. Fara forma concreta.. Nici pardesiu, nici jacheta.Eram prin clasa a saptea.. La sfarsitul fiecarei toamne, bunicul primea de la serviciu un palton de stofa bleumarin. Se stransesera mai multe. Pentru fiecare baiat cate unul. Unchiului Balasu- blond cu ochii verzi- ii venea cel mai bine raglanul. Cand pleca la bal, rupea o garoafa rosie, din ghiveci . O punea dupa ureche. Singurul dintre frati casatorit de doua ori. De Boboteaza, dupa ce se intorceau de la biserica , in vazul lumii, se arunca in apa de gheata a rausorului Rastoaca. N-am prins niciodata’ spectacolul’. Pentru ca nici maica mare nu-l vedea. Cred ca se temea de fiecare data. Casa cu pridvor lung si scara inalta nu mai este demult. Ulita s-a oprit langa fantana secata. Nepotii sunt bunici. Care pe unde. O fi prins cineva clipa cand fuge copilaria?

marți, 5 ianuarie 2010

o, brad frumos..

Puzderie de ace lungi, verzi. Mai multe sub el, decat pe crengile obosite.Nu-mi vine sa-i scot gateala colorata.. Inca doua zile. Dupa Sfantu’Ion. Ca in fiecare an. Ma doare tristetea lui. Si gandul ca dupa o vreme , in care a stralucit domneste, o sa ajunga , sarac si imbatranit, inghesuit , de niste maini soioase, printre gunoaie. Anul trecut, citeam pe blogul unei doamne – romanca stabilita in Germania- ca la ei, dupa sarbatori, vin niste masini speciale. Aduna brazii despodobiti, asezati in fata fiecarei curti, si-i duc in locuri speciale. Pentru a se folosi . In scopuri sigure. Cred ca solutia ramane bradul- viu. Intr-un vas incapator. De sarbatori, in casa. Apoi, in spatiul din fata blocului. Paduri de blocuri. Printre brazi.

luni, 4 ianuarie 2010

ca intr-un domino

Este o cugetare. Limpede. Umbrele sunt la fel de frumoase , ca si lumina. Imi place judecata asta . Mi-a venit in minte urmarind jocul neastamparat, voit disimulat, al iernii. O stiam plictisita, monotona. Torcand lenes. Ca o pisicuta somnoroasa. Dintr-odata , si-a arcuit mersul, de jivina rasfatata, nestapanita. Ieri topaia cu picioarele goale prin baltoace, peste noapte a imbracat sarica lunga cu gluga . Cat casa. Si daca zilele fug, asternandu- se bogat, in jocuri troienite, in noptile lungi , gandul ma duce la amestecul ciudat de lumini si umbre. Din care se tese , necontenit, viata. Cand m-am dus la facultate, aveam un singur gand- sa fiu profesoara intr-un satuc de munte. Cu drumuri razlete.Si livezi de meri . Albi primavara. In ninsori de floare. Rosii cand s-ar ivi , neasteptata, toamna . In pridvorul luminat al casutei, neaparat vopsita in alb , sa se rasfete, in roua diminetii , flori. In toate culorile. Si iarna sa ninga cuminte. Sa aud colinde . In clinchet de clopotei. De dupa perdele crosetate in linii de lumina. Cine le schimba pe toate? Sa fie clipa oarba? Parca asa spunea cineva , candva. Sa uiti de toate cate ti-ai dorit si sa apuci, asa, pe-o cararuie , care duce catre..chiar , incotro se indreapta? Stie cineva? Si vremea fuge. Ca nebuna. In joc neintrerupt de lumini si umbre.

duminică, 3 ianuarie 2010

un vis intr-o ulcica


În mers ușor de fluturi albi,  imagini dragi se ivesc din margini de gând, foile se întorc una câte una. În căușul  amintirii prind  contur  frânturi de conversații, emoții calde, diverse feluri de a mă conecta la pulsul unei biografii pe care o simt adânc imprimată  în mine. Ceva din  fata care trăia acolo  a rămas la fel, clar, neatins de uitare.
Moș Dumitru, unchi de-al doilea, se însurase cam târziu, așa că gemenele n-au fost lăsate să meargă la liceu. Au rămas lângă părinți, să le fie sprijin la bătrânețe.
 În vacanțe, când venea vorba despre vreo petrecere, mă bucuram de protecția lor garantată.
 Au ieșit la horă de Crăciun.Împliniseră 17 ani. Nu era deloc simplu pentru părinții lor să facă față: câte un rând  complet de haine pentru fiecare în cele trei zile, alt rând pentru Anul Nou. Identice, că doar erau gemene.
În prima mea vacanță de liceană, mi s-a  dat voie să fiu prezentă, doar ca invitată, la pusul oalelor. Ce fericire era pe mine!
Pregătirea a durat  vreo câteva zile: din  odaia bună au fost scoase toate lucrurile. Să fie loc destul pentru invitați: șase fete și tot atâția flăcăi. Tușa Stela, mama gemenelor, care avea de măritat nu una, ci două fete, cumpărase din toamnă, de la Târgul Titului  douăsprezece oale  identice, smălțuite, frumos încondeiate  în melcișori, frunze și flori. De pe la vecini, rude și apropiați s-au adunat, în mare secret,lucruri mărunte, aparent  fără vreo  importanță, foarte importante, însă, pentru fetele și flăcăii invitați la  întorsul oalelor.
Peste ani, la un curs de folclor, aveam să descopăr ce bogăție de sentimente ale imaginației străbune purta fiecare  mărunt obiect  ascuns într-o  ulcică smălțuită: oglinda  este semnul frumuseții, pâinea de casă înseamnă bunătate, creionul este purtător de pricepere la calcule, păhărelul nu era deloc  dorit,  semnul lui fiind dragostea pentru  chefuri cu prietenii, un fir de busuioc te arată  drăgăstos, săpunul te laudă că iubești curățenia, dar este și amenințător, niște  fire colorate  rostesc în graiul lor despre cât de pricepută este fata la cusături/împletituri, dar și cât de complicată este  viața  cu ale ei  drumuri și poteci, cartea zice că o să fii o persoană învățată, grâul este semnul bogăției, un colț de cărămidă sau o piatră ar  spune  despre priceperea  în zidărie, dar și  despre  bucuria  că-ți vei întemeia curând căminul,  o sfoară înnodată este însăși viața, nuiaua înseamnă o persoană ironică, chiar agresivă, floarea de ghiveci:cercelușul, mușcata, garofița arată un suflet iubitor, un bulgare de pământ  este semnul că te  vei însoți cu  o persoană înstărită, cărbunele nu prea era dorit, pentru că anunță o persoană smolită la obraz; nici pieptenele, pentru că  vei avea parte de  cineva  antipatic, gunoiul este semnul leneviei, banii înseamnă câștig, o carte de joc te avertizează că viitorul soț ar avea pasiuni nedorite, mătasea de porumb este imaginea cosiței blonde, un fluier era semn bun- dragoste pentru joc și bucurie, un degetar anunță meserii bănoase: cusut, cojocărit, năvădit, țesut croitorie, câteva fire de mătură sunt semn că  vei avea parte  de  o persoană de casă.
Or fi fost chiar mai multe obiecte, asta nu mai știu...
Sub fiecare ulcică, gazda ascunsese, cu grijă, câte trei lucrușoare, sucite de nu  mai știu câte ori, ca să nu se iște vorbe.
Să iasă un cât mai fidel  portret al celui sau celei cu care te vei însoți.
La miezul nopții, lămpile s-au stins, doar  în sobă, focul pâlpâia în  jocuri stranii, amăgitoare.
În cerc însuflețit, așteaptă ulcelele. Tăcuți, cu ochii închiși, invitații își  culeg norocul, fiecare, devenit o ficțiune, separat parcă de propria-i ființă, își ascultă posibila poveste, fără supărare, doar a venit acolo  de bunăvoie...și când ultima ulcică își va fi spus povestea, s-a aprins o lampă, gazda a plecat la culcare, lăsându-i pe tineri să petreacă, până către dimineață, cu gogoși calde, floricele de porumb,vin fiert.
La plecare, fiecare și va lua ulcica.Să nu-i fugă norocul.

Ninge blând. 
Cu amintiri ascunse printre pagini de jurnal.Prin  albul perdelei, luna aruncă mănunchiuri  albastre.




sâmbătă, 2 ianuarie 2010

file de jurnal

Le-am tot cautat. Le ravasise timpul. Prin casute fara chei. Vremea a tras obloane . Cu parfum de veri tarzii. Si ierni troienite. Printre vise. Sa fi fost serenade, cum spune Daurel ca erau pe la ei? Caut mesaje.In franturi de melodii - Alunas cu alunele, Pe campu’ cu ghiocei, Trenule, masina mica..invatate de la radio.Mai toata lumea le stia. De cum se intuneca, fie vara, fie iarna, se potoleau zgomote, vorbe si certuri. Cainii isi inghiteau supararile de peste zi. In grupuri mici, flacaii cutreierau ulitele satului. Toate liniile. Mari . Si mici.
Seara de seara. In linistea noptii, vocile , ragusite sau limpezi, asteptate dincolo de perdele , se auzeau pana tarziu. Fara sa fi suparat pe cineva. In poarta verisoarelor mele, gemenele, mai mari cu patru ani decat mine, cateva case mai incolo, grupul canta minute in sir. Spre supararea lui mos Dumitru- gestul era primit altfel de mama fetelor. Bune de maritat. Dupa Anul Nou.O anume vacanta. Eram intr-a zecea. Primul bal. Rochie liliachie. Plisata. Guler si cordon, brodate de mama. Pantofi cu toc italian. Ciorapi de matase.De la Bucuresti. Un acordeon. Doua viori. Nebune. Cine si cand ma invatase valsul? Ce ochi avea partenerul meu!! Pluteam. In iures de cerc nesfarsit. Si mama! Undeva , pe un scaun.Emotionata. De ce sunt lungile nopti de iarna atat de albastre?


vineri, 1 ianuarie 2010

marele dar

Astept Concertul de Anul Nou de la Viena, inca de cand ascult ultimele acorduri ale precedentului. Este sarbatoarea sufletului meu! Sunete divine! Flori , cat un RAI pamantean! Eleganta.Aroma de bomboane delicate. Parfum in stropi de liliac. Pasi ingeresti. Finete. Maiestria nu are varsta. Muzica vorbeste intr-o singura limba. Pentru toti. In graiul pasarilor. Al florilor. Al norilor. Al padurii. Al oamenilor. Al bucuriei. Al valsului. Al cursului vietii. Ca o Dunare . Mereu nemuritoare! Armonii perfecte!
Este darul pe care il primesc, fara sa-l fi asteptat, vreodata, de la cineva. Prin el , simt frumusetea vietii. Si gratia lumii!
La multi ani, in 2010!
p.s.TVR1- 12, 15.