vineri, 26 ianuarie 2018

Un OM cât două secole


Dacă ar fi  să mă întrebe cineva care-mi sunt  adevăratele  bucurii pe care altcineva, în afara  familiei , mi le-a adus de-a lungul  anilor,  fără  teama de a greși sau a exagera, aș  spune  numele  câtorva   bărbați.
  M-au impresionat  nu doar  prin cultură și prin inteligență.  Prin   prezența  lor în contemporaneitate, ei  mi-au  dăruit , fără  să știe, adevărate   sărbători  de suflet   și de minte!
  Boierul  Neagu  Djuvara, incontestabil, este  unul dintre ei.
 Să-i  admir  distincția domnească și desăvârșita eleganță, să-i   ascult  istorisirile încărcate de  farmec și de  uluitoare precizie, toate  adunate  din  multe  decenii de  viață trăită  în  diverse  colțuri de  lume, rostite  perfect, cu acuratețe  și splendidă măiestrie  scriitoricească-  o  viață însumând o istorie- iată esența a  ceea ce, fără  voia lui, acest  Domn în  Fapte  și  în Cuvânt  a  dăruit.
Sunt convinsă  că  așa, ca mine,  gândesc toți cei care s-au oprit, de multe  ori,  din ale  vieții chemări, ascultându-l.
Drum  bun către  stele, Neagu  Djuvara, Boier Dumneavoastră!

vineri, 19 ianuarie 2018

Despre cultură. Cultura respectului



Aveam o  colegă de cancelarie, coc blond, mereu  proaspăt,ochi  albaștri, pe ”r” îl rostea   franțuzește!
Într-o zi- sunt  niște ani de atunci-  îmi spune:”  Drrragă, ce lume urrrrâtă am întâlnit astăzi. Nu  mă mai duc  la piață”.
Mi-a  venit în minte  figura  speriată a   M.M, cu părul ei, uneori mov,  în dimineața asta, când am citit comentariile pe   seama unui filmuleț realizat, zice-se,undeva, în  țara soră  cu noi.
O  femeie( cam de  vârsta a treia) intră  într-o  într-o benzinărie, nu înainte  de a-și lăsa încălțările la ușă. Probabil  că plouase.
Pe  jos este  curat, nimeni  nu se înghesuie să-i ducă  femeii, care  se uită  cuminte  într-o  vitrină, galoșii.
 Curg comentariile.  
Multe!
Unii laudă generația  vârstnică„ Doamna asta  ar trebui să fie prim-ministru,  nu... „ce femeie!  săru, mâna, Doamnă!„ 
Alții înjură. Înjură orice, pe oricine: pe tinerii  care  consumă alcool/ merg la școală   doar să-și expună  blugii scumpi/ bolizii/telefoanele/frezele,  îi înjură pe   toți politicienii, se înjură între ei,  gramatica este  strivită sub galoși, bunul- simț( al doamnei care a provocat discuțiile)   s-a rătăcit printre interjecții,  comentatorii se iau la trântă, ce  bine  că   nu sunt  unii lângă alții decât în virtual.

  Londra, noiembrie  2017. 
Royal   Opera  House. „Semiramide„,G.  Rossini.  Pauză .
 Îl aștept  pe  fiul  meu, așezat  la  coadă  pentru  sendviciuri  și șampanie.
  Vecina  mea,  o   doamnă  elegantă-  știi eleganța aceea  neostentativă-  îmi  zâmbește,  soțul  ei se  salută  discret  cu  cineva.   
Așa  sunt englezii  aceia  reci,  aroganți...

La sfârșitul  fiecărui  concert al Filarmonicii noastre, o doamnă, probabil plasatoare, oferă  flori  invitaților.  
Aseară, Theo  Wolters, muzicianul  olandez , dirijor  pe  cunoscute scene ale  lumii,  sărută  zâmbitor  mâna acestei  doamne, care  s-a  înclinat, oferindu-i  trandafiri  albi.

luni, 15 ianuarie 2018

INCERTITUDINI: Când crivățul cu iarna

INCERTITUDINI: Când crivățul cu iarna:   MIHAI EMINESCU,  15  ianuarie  1850 Când  crivățul  cu iarna...   Când crivățul cu iarna  din nord vine   în spate Și mătur...

Când crivățul cu iarna

  MIHAI EMINESCU,
 15  ianuarie  1850

Când  crivățul  cu iarna...


  Când crivățul cu iarna  din nord vine   în spate
Și mătură cu-aripa-i   câmpii întinse late,
  Când lanuri de-argint luciu pe  mare se  aștern,
 Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...

Îmi place-atuncea-n scaun să stau  în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună  și latră,
 Jaraticul  să-l  potol, să-l sfarm cu  lunge clești,
Să  cuget basme  mândre, poetice povești....”

Mihai Eminescu,  Opere, I. Poezii,   361

joi, 11 ianuarie 2018

„Ați fost punctul de început

 al vieții mele de artist. Sunt vlăstarul dumneavoastră. 
Sunteți  cauza și sunt consecința.”  
( din scrisoarea  pe care , în 1872,Georges Bizet i-o adresa  mentorului  său, Charles  Gounod)

O seară  romantică, la Filarmonica  Pitești, care  își începe astăzi stagiunea de iarnă !
 La pupitrul dirijoral, maestrul  Tiberiu Oprea,prim-dirijor al  Filarmonicii Pitești, co-fondator al acestei luminoase instituții , concert/ maestru: Mădălin  Sandu, invitată, o frenetică tânără vioară roșie,Simina  Croitoru.
”Poem pentru  vioară și orchestră, op. 25, A. E. Chausson
„Melodii lăutărești, op.20,  Pablo  Sarasate.

În  bucuria  pe care o  simt, trăind magia sunetului  picurat în suflet, vreme de o sută de minute, cât durează un concert,  dincolo de o realitate tot mai încrâncenată, nu pot  să  nu  mă  gândesc la ce  se ascunde în spatele acestei sensibile arhitecturi : cât talent, câtă dăruire, câtă  muncă!
Compozitorul- ce destin!
 ”Carmen”, de George Bizet,-  mitul lumii  moderne!
„Suita nr.1„
”Suita  nr.2.”
Opera și-a  aflat  marele succes ,la un an după  ce părintele  ei, Georges Bizet,le  compunea partituri îngerilor.
Georges Bizet, geniul frânt mult prea  devreme: învățase  notele, odată  cu deprinderea  scris/cititului, intra la  Conservator înainte  de a împlini  zece ani.
Considerată  imorală, la premieră, pentru  agresivul  libertinaj  al  personajului  principal”o creatură incultă, un animal sălbatic„( Revu des Deux  Mondes), ”Carmen”, având  ca punct de pornire nuvela  omonimă a lui ProsperMérimée.
 „Nu  putem  crede   că pot fi  pe lume fete  frumoase  fără fuste albastre și  fără cozi care să le cadă pe umeri”, cucerește, la  un an după premieră, nu doar Parisul.  
Cucerește  Europa.

  Îi datorăm, iată, și  noi bucuria acestei  seri.
 Dureroasă  și veselă, pasională și  plină de spirit,  neliniștită, violentă, pătimașă, nestatornicie și  tragism,ce atinge paroxismul, aventură și  fatalism-  toată această  poezie, transpusă  pe note,ne-a  fost dar  în  acest prim concert de ianuarie  2018.

Filarmonica  Pitești, ce  bine că  ne ești!

marți, 2 ianuarie 2018

Omul nu este nici înger,

 nici animal;  nenorocirea  e  că  cine  vrea  să   ajungă  înger devine animal„ 
  Balanța„, 1985, 
ION BĂIEȘU 
 2  ianuarie 1933, Băiești/ Aldeni, Buzău/  21 decembrie  1992  .
 Ai citit/văzut ”Balanța„?
 Dar „Mere roșii„?
De „Preșul„, cu Stela  Popescu, îți amintești?
Dar de „Tanța și Costel„?
Dacă ele, titlurile  de mai  sus, îți spun ceva, separat ori împreună, toate și încă multe  altele  înseamnă
  ION  BĂIEȘU.
 Să  ne adunăm lumină în gând pentru acel scriitor, al cărui  crez a  fost :  
„râsul  este o  formă a dragostei”.

  Beaumarchais spunea : 
” mă silesc să râd, ca să nu fiu silit să plâng„




luni, 1 ianuarie 2018

Mângâietoare magie

acest extraordinar dar, pe care  îl primim în  prima zi din an!

Dispar granițe de tot felul, se topesc în note și-n flori  convingeri politice, etnice și religioase, iar ea, muzica,  se așterne strălucitor  din cea  mai  iubită  capitală  europeană   către toate meridianele  lumii. 
În  90 de țări!
Tot  omul  gândește în  fermecătoare sunete!
Și se  bucură că este!

  
Astăzi,  la cea de-a  78-a aniversare, Orchestra Filarmonicii din Viena 
 este condusă de  Riccardo  Muti, aflat la pupitrul dirijoral  pentru a  cincea oară: 1993, 1997,  2000,  2004, 2018.
 La mulți ani, cea  mai  tămăduitoare  dintre  Arte!

A venit 2018!

De-ar fi  să  ne naștem încă o dată și încă o dată, cu fiecare prima zi de  ianuarie!
La  mulți ani!


Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri, jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare;
fie aerul curat,
plin de păsări liniştite,
niciodată sfâşiat
de lungi fumuri stalactite;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău, înnămolindu-l;
pasul zvelt şi luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os,
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheaţa ultimă rămasă
pe ferestrele din gând.
Pură fie-vă zăpada,
încălzind la subţioară
floarea albă din livada
înflorită-n primăvară.„
Nichita Stănescu