Într-o zi, am descoperit că pot face, cumva, ceva bun și pentru ele, dar și pentru mine; iau cartea, mă așez frumos în locul meu preferat de lângă fereastră,( neapărat am și o ceșcuță de cafea) deschid , la întâmplare, și încerc să pricep cam ce mi-ar transmite cartea care nu se lasă citită pe de-a-ntregul... merge cumva.
În ultimul an, am citit mai multe cărți ale japonezului Haruki Murakami.Toate mi-au plăcut, fiecare în felul ei!
La începutul toamnei, având ceva timp, până la plecarea trenului , am intrat în librăria din Gara de Nord- plictisită rău vânzătoarea și deloc amabilă- ce, mai! voiam o carte.
Tot Haruki? nu.
Am văzut atunci un alt nume japonez:Yasushi Inoue. Am plătit, a venit și trenul, m-am așezat confortabil și, în timp ce ronțăiam niște ciocolată amăruie, am început să citesc,deja, în primele pagini mă pierdusem printre câteva zeci de nume, pe care, oricum, nu le puteam reține.
„Nobila doamnă din Yodo”.
Câteva zile mai târziu, cuminte, cartea aștepta pe fotoliu, ne-am uitat una la alta, i-am atins coperta și ...cam atât.
Într-o dimineață, mi-am zis: gata, trebuie să citesc romanul ăsta, că doar n-o fi foc.
Azi dimineață, am ajuns la ultima pagină, am închis ochii, am privit în urmă, am încercat diverse comparații cu Sienkiewicz, Tolstoi, chiar și cu Sadoveanu, Odobescu...nu, nimic nu se potrivește.este o carte altfel.
Personajul principal feminin, în jurul căruia se țes toate drumurile cărții, Chacha, femeia care va deveni nobila doamnă din Yodo, nu seamănă cu niciun alt personaj din literatura pe care eu am citit-o până acum.
Drumul cărții urmează două traiectorii,care se intersectează în lupta dintre clanurile japoneze în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea,când, după uciderea nobilului Nagamasa și incendierea castelului familiei sale, Odani, soția lui, O-ichinokata( cât m-am chinuit să rostesc, nu neapărat să rețin numele ăsta), și cele trei fiice vor trece prin grele și întunecate încercări, culminând, după zece ani cu moartea , prin seppuku a O-ichinokatei, care, în împrejurări speciale, acceptase căsătoria cu ucigașul primului ei soț.( uite nici asta nu am putut pricepe, dar ce contează ce pricep eu...)
Cele trei fete: Chacha, Ohatsu și Kogo rămân orfane.
„ Nu mai plângeți! De astăzi suntem orfane și trebuie să supraviețuim singure . Cu zece ani în urmă, când a căzut Castelul Odani, tatăl nostru din clanul Azai ne-a scos afară din castel, pentru ca noi să putem trăi mai departe în siguranță. Iar acum, să nu nesocotim voința mamei noastre, care ne-a ajutat să fugim ca să putem duce o viață fericită. Mama nu a putut să scape de o moarte crudă, urmându-și soțul, dar a vrut ca noi să trăim mai departe fericite„(89)
Din acest moment, eu, cititoarea, am făcut cunoștință cu o filozofie de viață specială, cu o istorie sângeroasă care, în numele puterii, încrâncenează frați și surori, părinți și copii, spintecă vieți,arde orașe, toate, în numele puterii. Nu spun că mi-a fost ușor să înțeleg asemenea deasă pânză construită în secole.
Legile sacre ale acestui neam de shoguni o poartă pe Chacha pe un drum fără întoarcere, ea devenind concubina celui mai important nobili al acelor vremuri, Hideyoshi, el însuși unul dintre aprigii dușmani ai familiei tinerei femei.
„Cel mai puternic om din Japonia dormea lângă ea..Mulți din clanul Azai muriseră de mâna lui Hideyosi, la fel O-ichinokata, și Katsuie. C. își aducea aminte durerea de pe chipul mamei ei, când aflase că Manpukumaru fusese tras în țapă de Hideyosi, căci acea tristețe i se întipărise adânc în sufletul ei de copil”.
Asupra acestui bărbat avea putere de viață și de moarte. Chacha și-a adus aminte unde-și ascunsese pumnalul.”
O completare „concubină” era, pentru acele vremuri, un titlu de mare noblețe, Chacha era prima dintre multele alese de nobilul cel puternic.Cumva, mai importantă chiar decât Doamna din Palatul de Nord, soția știută de toată Japonia.
A fost aleasă Chacha nu doar pentru că era frumoasă, deșteaptă și nobilă. Ea îi va aduce temutului bărbat urmași.Primul lor copil însă, va muri la doar trei ani.
.”Pentru Chacha, Hideyoshi nu mai era nici dușmanul de moarte, nici tiranul care se folosise de trupul ei, nici războinicul desfrânat ce-i trezise în suflet demonii geloziei. Egali în fața durerii, erau doar un bărbat și o femeie, cu inimile pline de suferința pierderii copilului lor. Un soț îmbătrânit și o soție tânără.”
Rămas fără moștenitor, bătrânul conducător părea să fie pătruns de sentimentul efemerității.
Fericirea li s-a mai arătat o dată.
Pe 3 august, al celui de-al doilea an al erei Bunroku, s-a născut Hirohi, în cinstea căruia, tatăl a construit un un castel. Chacha se dedică trup și suflet creșterii și educației moștenitorului lui Hideyoshi.
Nu-ți mai povestesc, dacă îți place istoria, dacă vrei să pătrunzi într-o lume pe cât de fascinantă, pe atât de sângeroasă, citește cartea..
O carte ca o panoramă a unui secol- al XVI-lea, nobili, shoguni, războinici, seppuku, alianțe, trădări, dezbinări, frați , fii, surori, tați, bunici, unchi -rude, dar prea repede sângeroși dușmani, căsătorii fără iubire, săbii și sânge,samurai și serbări, imense bogății,sinucideri, ceremonii și pârjol, incendii,ritualuri, castele, jerfe și ofrande, ostatici, seniori și vasali, dansuri sacre,concubine, chimonouri, ritualuri, războaie dese mai ceva decât schimbarea anotimpurilor...
O lume sângeroasă, o lume de războinici și, printre ei, femeia.acea femeie care învață că”virtutea cea mai de preț este puterea de a răbda”.
Un roman rotund ca un secol.. .deasupra războaielor- sărbătorile florii de cireș și de pruni!
”Am mai trecut o cotitură și-am mai legat în vremi un nod,
Lipsește zăpada, îmi lipsesc de acasă copiii, bărbați de-acum, plecați cu ale lor în lumea asta mare, și, parcă, tot mai complicată. Aș vrea să prind din nou în oglinda sufletului luminițele din ochii lor, întorși acasă cu obrajii roșii de ger, bucuroși de bogăția darurilor primite. 
Aș vrea...
Dacă vreau să transmit o stare, starea mea, cuiva, ar trebui să pot să(-mi) traduc, mai întâi, simțămintele mele în capacitatea celuilalt de a putea înțelege și trăi ceea ce eu simt și vreau ca și el să simtă.
sunt, de cele mai multe ori, nerostite. Ca și temerile. 
Personajul principal feminin, în jurul căruia se țes toate drumurile cărții, Chacha, femeia care va deveni nobila doamnă din Yodo, nu seamănă cu niciun alt personaj din literatura pe care eu am citit-o până acum. 
La „babacu „ nostru nu prea aveai cum să promovezi dacă încurcai„perioadele„.Și , mai ales,dacă nu știai pe de rost numele tuturor elementelor chimice, însoțite de 
A.J. Cronin, Gran Canaria.”, pagina 290.
Trec adesea pe strada asta, îmi place să-i ascult liniștea, să-i calc pietrele, să trag cu ochiul prin curțile înflorite de toamnă. În clădirea din spatele copacului ăstuia golaș, am dansat de multe ori! 
