vineri, 29 noiembrie 2019

ce ne unește, ce ne separă?


La început de săptămână, cocul ei blod   primea  o baie  mov.  Elegantă,  planturoasă, cu ochi albaștri și cu   un „rrr” foarte simpatic, doamna  MM era  colega mea de cancelarie. Deveniserăm  apropiate, pentru  că  pregăteam împreună serbările școlii,
Într-o  zi  ( era să scriu  cu  doi  ”r„, )îmi spune:
- Dragă, eu  nu mă mai duc la piață... este atâta lume  urâtă, că mă sperii.
Aui trecut niște ani  de atunci, ne vedem rar de tot.  ( oricum, nu la piață)

 Astăzi  mi-a venit în minte întâmplarea, nu pentru  că aflându-mă  în  partea de cartier unde locuiește, am trecut prin fața  blocului ei.
Ceva, banal poate pentru  unii,  m-a trimis  cu  gândul  la acea  parte din ființa umană, care  este  întunecată.
  Ca s-o spun pe-a dreaptă, urâtă rău..

Magazinul  cu ”de toate” : pâine, conserve, legume, fructe, ciocolată,  făinoase,ciocolată,lactate, băuturi și câte altele ocupă un fost apartament de la parterul unui bloc, situat într-o zonă bună. Adică foarte aproape  de stația  de autobuze.
M-am întrebat, adesea, dacă este  corect  ca  mărfurile  să fie expuse  și afară, înșiruite  pe două rânduri, de o  parte și de alta  a  intrării în magazin.
Spațiul acela   nu aparține cuiva, este  al  tuturor, nu-i așa?

Astăzi,  în vremea prânzului, mă aflam în acea  zonă .  Au trecut pe  lângă mine- mers agale, ca de plimbare-  două individe tinere, cu fuste  lungi, crețe.   Vorbeau. Una dintre ele  ducea în fiecare mână câte o plasă de rafie, încărcată cu cartofi.
 Nimic rău, nu-i așa?
În următoarele secunde,  cât  să mă răstoarne,  agitată, alerga  vânzătoarea  de  la  magazinul prelungit pe  alee. Un bărbat  le  văzuse  pe  individele care  furaseră cartofii și o anunțaseră .
  Mă întrebam  ( și ,ca mime,  alte persoane  aflate în trecere) cum se  va termina povestea.Cred  că trebuia  chemată poliția.  ( zic)
  Vânzătoarea  i-a cerut hoaței  să  ducă  pungile  de unde le-a luat.
 Atât.
Încercînd  să-i  înțeleg atitudinea,  m-am gândit  că  ea s-a temut  să anunțe poliția, pentru că individele ar putea  să  revină  cu ajutoare..Nicio clipă,  nu  i-a trecut prin minte , probabil,  că respectivele , libere, fără vreo spaimă,  vor  opera în alt  loc.
  Tu ce zici?

miercuri, 27 noiembrie 2019

jurnal

Poate  că  dacă nu s-ar  fi  inventat  televizorul, nu  aș( ai, am) fi aflat  cât de  cumplită este, de cele mai multe ori, realitatea.  Cât de  fiară  poate  fi omul.
Așa că, în esență, ceea ce contează, ca să poți trăi tu cu tine, într-un  relativ echilibru, sunt propriile sentimente.
Doar ele îți dau energia  de a merge mai departe.
  O palmă de loc frumos și  curat, o  floare, un petic  de cer albastru, cu păsări în zbor, o pătrățică de  ciocolată  lângă ceșcuța  de ceai sau de cafea, o atingere  blândă pe suflet a  unui  dar venit când nici  nu sperai, nici prea   frig, nici prea  cald, armonia  din muzica  bună, dintr-o  carte  frumoasă...
https://www.youtube.com/watch?
v=UQMvLX43s6o&list=RDUQMvLX43s6o&start_radio=1

sâmbătă, 23 noiembrie 2019

”Noi

 nu vedem cu ochii,ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă. ”
Ștefan Odobleja

13 octombrie 1902, Valea Izvorului, Mehedinți/ 4 septembrie 1978 .
filozof, medic militar și scriitor român, precursor mondial al ciberneticii generalizate pe care el însuși a denumit-o „psihologia consonantistă”.
Datorită contribuțiilor sale remarcabile, îndelung ignorate și nerecunoscute, Ștefan Odobleja a fost ales membru post-mortem al Academiei Române în 1990.( Wikipedia)
Să avem o zi senină, cu mult timp pentru gândire și tot atâta loc pentru înțelepciune.❤️❤️❤️

https://www.facebook.com/100007812676223/videos/2523564961247235/

miercuri, 13 noiembrie 2019

despre educator, despre echilibru

Când hotărăști să te faci profesor, ar trebui să știi că , după ce termini facultatea, pe diploma ta nu va scrie că vei avea, ca elevi ,doar copii cu nivel de inteligență egal cu al tău.
Vei avea elevi diferiți.
Ei vin din familii diferite, din medii sociale și geografice diferite.
Unii au părinți iubitori, școliți, preocupați, cinstiți, alții nu văzut niciodată o bibliotecă,

poate că nu au niciun colțișor unde să-și pregătească lecțiile. Unii mint, alții plâng ușor, sunt și dintre cei care își însușesc obiectele colegilor, chiar le iau acasă, pe la ei nu au trecut niciodată Moșii, unii sunt bătăuși, dezinteresați, țipă, lovesc, distrug, alții nu se pot concentra, nu înțeleg nimic dintr-un text, fie el de câteva rânduri. Unii sunt lăudăroși, alții se tem să vorbească în fața clasei.Alții se plictisesc repede, pot deveni greau de stăpânit.
Unii vor să fie mereu premianți, fie că asta le este dorința, fie că așa li s-a spus de acasă. Altora nu le pasă dacă nu promovează anul.
Sunt și copii greu încercați de soartă. Ei și părinții lor, indiferent cât de mult luptă să depășească necazurile.

Tu, profesorul, dacă îți iubești meseria , dacă ai ales să fii bun și corect educator, dacă nu te-ai oprit la cursurile de psihologie și de pedagogie din facultate, îi vei privi pe toți cu aceiași ochi.
Te vei strădui cu fiecare în parte.
Vei descoperi mugurii din fiecare suflet, ajutăndu-i să se deschidă.
Să crească.
Să facă lumea mai bună!
Vei lumina minți.
Vei încălzi inimi!
Atât cât poți.

Altfel, ești un funcționar care așteaptă atent  ziua  de plată.

luni, 11 noiembrie 2019

casa fără număr

Solzișori mărunți  de pietre albe sclipesc  în bătaia    asfințitului .
Aleea îngustă se oprește brusc, în pragul ușii cu  inserții  ciobite,  în formă de conuri.
Cu mers de felină  leneșă, seara împrăștie , în mănunchi, raze lungi, însângerate. Lacomă, pune stăpânire peste lucruri, copaci, ierburi, arcade.
Ferestre fără contur scârțâie în tresăriri  neînțelese.
Singură,  într-un timp  , doar al ei,  cioplit de  neștiuți  făurari,  în splendoarea  nopții  de toamnă argintată,   casa își tăinuiește în memorie, sub  pleoape grele  de  neliniște, flacăra  pierdutei identități..
Din când în când, un fior străbate cenușa amintirilor.
Nimeni nu-i cunoaște istoria.
 În mantia ei incertă,  rămâne , mereu,  o  străină.

p.s. dacă vii la plimbare prin  Trivale,   o poți  vedea!