un prieten

este cineva care este aici pentru tine atunci când ar fi putut fi mai curând în altă parte. Len Wein

p.s. (mai) crezi în prietenie?

lecția de Limba română

 A vorbi despre limba în care gândești, a gândi - gândire nu se poate face decât numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. 
Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română.
 Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă!
Nichita Stănescu
"Dragi elevi,
Desi va bat cam 9 ore pe saptamana la cap (va multumesc pentru prezenta de 100% la cele 5 ore de pregatire suplimentara saptamanala, recunosc e o minune) stiu ca nimic nu are un mai mare impact asupra voastra ca facebook-ul si ale lui postari. Prin urmare, dati 'like' daca ati inteles si 'comm' daca aveti nelamuriri.

Corect este 'frumoaso!' nu 'frumoas-o!' si deja stiti din melodia lui Krem cine are cratima.
'Doar' se foloseste cu forma pozitiva a verbului, iar 'decat' cu cea negativa. (Ea are 25 de ani. Nu are decat 2 lei in buzunar.) Adverbul 'decat' se mai foloseste si atunci cand construim propozitii comparative de inegalitate. (Antonia este mai desteapta decat Inna.)

Atunci cand vreti sa fiti amabili cu doamnele si/sau domnisoarele, nu va adresati cu 'dragele mele'. Tocmai le-ati facut masini care scot apa de pe fundul unui rau. Corect este 'dragile'.

Atunci cand planificati o iesire la o cafenea sau la o cofetarie este impropriu sa spuneti 'cautam locatie'. Pentru ca nu inchiriati cladirea ca sa va petreceti restul zilelor acolo, ci beti doar un suc (nu altceva, sper). 'Locatie' inseamna spatiu pentru inchiriat.

Corect este 'Ce faci, papusa?' nu 'Ce faci, papuse?'. 'A'-ul din final nu este taranesc, asa cum v-ati fi asteptat. Sfatul meu este sa gasiti un apelativ ceva mai original (mai spesal) daca nu vreti sa vi se raspunda cu 'Bine, papusel.' plus un ghiozdan sau o geanta in cap.

'Serviciu' si nu 'servici' - fie ca e vorba despre locul unde va veti castiga painea (daca promovati examenul de evaluare nationala) sau serviciul de cafea pe care mama il va arunca in capul vostru, pe langa alte obiecte avute la indemana (daca nu il promovati).

Structura 'Vizavi de problema discutata anterior...' poate fi tradusa doar asa: 'peste strada de problema discutata anterior...'. Pentru ca 'vizavi' nu inseamna decat 'peste strada', contrar parerii ca un cuvant de origine franceza poate fi abuzat cum avem noi chef. Daca nu aveti probleme peste strada, nu-l folositi.

'Sa aiba' si nu 'sa aibe'. Ca sa nu mai vorbim de si mai uraciosul 'sa aive'. De asemenea, 'Vroiam sa va rog sa ma invoiti...' este gresit. 'Voiai' sa spui ceva, iar eu voiam sa te exprimi corect si sa fii prezent la ora.

Stiti momentele alea in care cuvantul pe care il scrieti are ca ultima litera un 'i' si voi nu stiti daca trebuie sa stea singur sau sa isi mai aduca vreo 2-3 prieteni? Ei bine, totul este stiinta.
Pentru a nu fi incult, trebuie sa citesti.
Nu fi nerabdator, fii precaut.
Nu e important a sti cate postari sunt pe facebook intr-o zi, ci este important sa stii lectiile la limba romana.
Verbul 'a fi', de obicei, da cea mai mare bataie de cap - 'A fi sau a nu fi corigent, aceasta-i intrebarea'.
Se scrie 'fii', cu doi i, numai la:
- imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- conjunctiv prezent, forma afirmativa si forma negativa: Vreau sa fii cuminte. Vreau sa nu fii obraznic.
- viitorul format de la conjunctiv: o sa fii, nu o sa fii.
In rest e 'fi', cu un singur i:
- infinitiv: a fi;
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!;
- conditional prezent: as fi, ai fi;
- conditional perfect: as fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi facut;
- conjunctiv perfect: sa fi stiut, sa fi fost, sa fi avut;
- viitor: voi fi, vei fi;
- verb + FI: pot fi, poti fi, sa poata fi, sa poti fi, vei putea fi.

De asemenea, substantivele masculine cu radacina terminata in -i au la plural nearticulat -ii (i din radacina + i desinenta de plural) si la plural articulat -iii: copil - copii - copiii.
Copiii invata cu drag la limba romana (primul i face parte din radacina, al doilea i este desinenta de plural, iar al treilea i este articol hotarat).

Structura 'Aveti detalii in atasament' se regaseste in aproape toate mail-urile. Exista o problema totusi: atasament inseamna 'afectiune (puternica si durabila) fata de cineva sau ceva. - Din fr. attachement.' Asa ca daca nu vreti sa includeti sentimentele in afaceri poate schimbati structura in 'Aveti detalii in fisierul atasat' atunci cand va veti depune CV-urile."

Ramona-Elena Chifan este de patru ani profesoara de Limba si literatura romana, si de Limba engleza la Scoala Gimnaziala Ciurea (din comuna Ciurea), judetul Iasi.//

școala încotro?

preluat de pe blogulhttp://horatiubuzatu.wordpress.com/2013/06/28/tara-tara-vrem-tampiti/ Țară, țară, vrem tâmpiți La concursul de Evaluare Națională pentru clasa a VIII, copiii au fost obligați să răspundă la o nenorocită de întrebare: Cât face 4 x 4 + 10 ? sau și mai grav, pentru că – spre deosebire de cazul precedent unde era vorba de două operațiuni aritmetice – aici este vorba despre nu mai puțin de patru adunări, chiar dacă identice: Care este perimetrul unui pătrat cu latura de 8 cm. ? sau, exemplu clar de perversiune, doarece aici se face ridicarea la puterea a treia: Care este volumul unui cub cu latura de 3 cm. ? Au mai fost și altele, unele mai ușoare (da, mai ușoare !) altele mai grele, pentru că interveneau și niște radicali, ba chiar și schimbări de semne, de la + la – și invers !  În orice caz, „dificultatea” examenului demonstrază că Ministerul Învățământului fie a intrat în jocul tâmpiților, fie nu mai are curaj să recunoască starea de fapt. Știu că o să par desuet folosind expresia asta, dar pe vremea mea, astfel de probleme nu se dădeau nici măcar la lucrarea de control, darămite la teză sau la vreun examen … De fapt, ne furăm singuri căciula. Verificând un absolvent de clasa a VIII dacă știe că într-o operațiune aritmetică întâi se face înmulțirea și abia apoi adunarea, lipsim de valoare nu doar absolventul ci şi şcoala, în ansamblul ei. Cu așa subiecte, elevii vor trece în număr mare de evaluarea națională, apoi vor ajunge la sfârșitul liceului. Chiar dacă nu toți, vor trece și de bacalaureat, desigur văicărindu-se pentru supliciile intelectuale pe care le vor îndura cu ocazia examinărilor. În fine, vor face una sau două facultăţi de nimic, la finalul cărora se vor mira de ce nu reuşesc să pună ceva cap-la-cap: activitate la un loc de muncă, o afacere, etc. Desigur, dacă s-ar uita în spate, și-ar aduce aminte că la primul examen serios din viața lor au fost evaluați dacă știu să înmulțească pe 4 cu 8. Și pentru că au știut răspunsul, cei care au știut, au crezut că acesta e un succes meritat, rezultatul firesc a 8 (opt !) ani se studiu în școala românească. P.S. Ca să întregească ridicolul, Ministerul Educației anunță că s-a luat decizia de a prelungi programul de depunere a contestațiilor la rezultatele concursului de Evaluare Națională. Dar poate că este o măsură corectă, pentru că – nu mă îndoiesc ! – mulți dintre părinții contestatari au nevoie de zile întregi pentru a formula și redacta obiecțiunile.// Cum a fost examenul tău de admitere în liceu?

școala scoate numai..

N-am modificat nimic din titlul și nici  din conținutul  expunerii care mi-a fost expediată    astăzi .
Nu mi-am permis vreo  schimbare, pentru că, oricum, peste câteva zile, când vor apărea notele  obținute de școlari la Evaluarea Națională, sintagma de mai sus  va fi  temă de bază   prin televiziuni, unde  mulțimi de invitați își vor da cu părerea.
 Și vor găsi cu exactitate vinovații și vinovățiile, ( la grămadă) apoi vor  stabili cu   pricepere cum ar fi trebuit să se  organizeze treaba.
 Am citit, m-am uitat la cifre ca la un  tablou  în alb/negru,  mi-am zis că  la ce bun să-mi bat mintea făcând comparații?
 La urma urmei,  mi-ar folosi  la ceva?
Apoi, recitind  un fragment „ Mulți chiar susțin ideea reducerii salariilor și pensiilor militarilor, în loc să se uite spre Europa, spre a se compara și a-și cere dreptatea„ l-am pus alături de titlu.
 Ciudată treabă, mi-am zis  eu, așa , în mintea mea- dacă toți, indiferent de meserie, trecem  prin școală, mai greoi, mai lejer, mai de nevoie,  n-ar trebui  ca  ea, școala, și oamenii săi să-și  primească respectul cuvenit de la toți care îi datorează ceea ce sunt?
Tu ce spui?

„Din păcate, profesorii (medicii etc) noștri nu asta iau în calcul, când se gândesc la salariile și pensiile lor, ci se uită către armată și pensionarii ei. Mulți chiar susțin ideea reducerii salariilor și pensiilor militarilor, în loc să se uite spre Europa, spre a se compara și a-și cere dreptatea. Asta-i chestia cu "capra vecinului", la romani, pe care nici dracu' nu ne-o scoate din cap. Ce trebuie să mai știe distinși noștri colegi de suferință civili este că și în țările de pe lista de mai jos salariile și pensiile militarilor sunt mai mari decât ale civililor, că costurile vieții din România sunt cel puțin egale cu cele din țările enumerate și că decalajul enorm față de țările respective provine din propria noastră prostie, pe care mulți dintre noi o proclamă cu "e", dar eu o numesc "dășteptăciune"..

Meseria de profesor face toţii banii în Europa. Vezi ce SALARII primesc profii în fiecare ţară.

Nu e de mirare că elevii români obţin rezultate slabe la toate nivelurile de învăţământ, câtă vreme profesorii din România sunt plătiţi de 20 sau 30 de ori mai prost decât cei din Europa de Vest.

Un profesor de liceu din Germania are salariul de început de 3.600 euro pe lună

Cel mai bine plătiţi profesori din Europa sunt cei din Luxemburg. Chiar dacă predau la şcoala generală, aceştia câştigă 85 de euro pe oră, ceea ce înseamnă că primesc în 3-4 ore cât un profesor român într-o lună întreagă.

Pe locul doi în topul salariilor acordate profesorilor de ţările civilizate se află Danemarca, cu o medie de 57 euro pe oră, urmată de Germania, cu 54 euro pe oră şi Anglia, cu 48 de euro.

Potrivit raportului OECD "Education at a Glance, 2013", salariul mediu lunar primit de un profesor din Luxemburg se ridică la 5.800 euro, iar în Germania la 3.600 euro. Conform publicaţiei Daily Mail, profesorii englezi de şcoală primară primesc 2.700 euro pe lună, mai mult decât cei din Franţa (2.100 euro) sau Italia (2.080 euro). 

În Luxemburg - un profesor debutant de liceu îşi începe cariera cu un salariu de 4.600 euro, după 15 ani de predare câştigă 6.400 euro, iar vârful de salarizare pe care îl poate atinge este de 8.000 euro pe lună.

În Germania, profesorii de liceu câştigă în primul an de predare un salariu de 3.600 euro pe lună, după 15 ani de vechime ajung la 4.500 euro, iar vârful de salarizare pe care îl poate atinge este de 8.000 euro pe lună.

Profesorii de liceu din Elveţia îşi încep cariera cu un salariu de 3.800 euro, obţin 5.000 euro după 10 ani de predare şi pot spera să ajungă la un maxim de 6.000 euro pe lună.

Chiar şi în ţările din Europa de Est salariile profesorilor sunt mult mai mari decât la noi: în Polonia salariul de început al unui profesor de liceu este de 830 euro, în Cehia de 1.090 euro, iar în Ungaria de 700 euro. Cât câştigă profesorii de liceu după 15 ani de vechime: în Polonia 1.350 euro, în Cehia 1.370 euro, iar în Ungaria 980 euro.

Un profesor din România din învăţământul preuniversitar, cu gradul I, peste 15 ani de vechime şi normă întreagă nu câştigă mai mult de 1.700 lei pe lună - sub 380 euro.

Conform celor mai recente date INS, salariul mediu orar din sistemul de educaţie este de 9,1 lei - adică 2 euro pe oră.

Salarii pe oră (profesorii de şcoală generală)

Luxemburg - 85 euro

Danemarca - 57 euro

Germania - 54 euro

Anglia - 48 euro

Belgia - 45 euro

Irlanda - 44 euro

Olanda - 42 euro

Scoţia - 41 euro

Finlanda - 41 euro

Austria - 39 euro

Norvegia - 36 euro

Grecia - 35,3 euro

Spania - 34,7 euro

Slovenia - 34,5 euro

.......................

Polonia - 25 euro

Cehia - 17 euro

Ungaria - 16 euro

Sursa: OECD 2013„//
și pentru că  discuția tinde să fie prea  monotonă, la cererea lui Modart, muzică:

englezește!

motto:Norocul este ceea ce se întâmplă când pregătirea întâlnește prilejul.  Seneca
 http://www.youtube.com/embed/upEBdKFGlPg

vorbele

 care nu se pot spune în biserică nu se pot spune nici pe scenă, pentru că actorul trebuie să propovăduiască adevărul.

 Trăiește după principiul  cine nu mă iubește nu mă merită, simte precum  odinioară  Poetul de la Lancrăm că a intrat boala -n lume, simte dureros cum  se așterne  uitarea peste  tradiții și învățături,  simte că bogăția sărăcește tot mai  crunt, îl  doare strâmbătatea copilului-prunc , ar sta de pază să nu-i fure nimeni  niciodată copilului din suflet bucuria!
La 76 de ani, Actorul Dorel Vișan grăiește, mai mult pentru el, bolnav e omul, bolnavă-i piatra, se stinge  pomul, se surpă piatra...
Și totuși, există
Iubirea... ,
de Dorel Vișan

Ne-ar ajunge o viaţă să vorbim despre ea?
 Poate că după un timp cuvintele ar tăcea şi vorbele s-ar răspândi în aer fără noimă. 
Cuvintele noastre s-ar întâlni cu ale milioanelor de suflete ce iubesc şi definesc iubirea şi îşi fac din iubire ţel sau scuză…

Nu ne-ar ajunge o viaţă să ne iubim, să experimentăm iubirea, să iubim…
Nu ne-ar ajunge veşnicia să descoperim noi locuri în sufletele noastre, să ocupăm spaţii cerebrale în celălalt şi să ridicăm ofrande unul altuia…
Nu ne-ar ajunge o viaţă să ne iubim şi să trăim spasmul dintre noi, să fim unul şi acelaşi, să fii în mine şi eu în tine, să fim „noi”…
Şi-atunci am vrea să fie totul o singură stare, un singur cer şi un orizont, să fie totul albastru şi transparent şi roşu…
Şi-atunci vom adormi iubind să ne trezim iubind…
Şi-atunci va fi… Veşnicia… //

Cu  un bob zăbavă, La mulți ani  marelui actor DOREL VIȘAN!
(dacă ai vreme, citește aici)

 

destinul

este acea parte din Timp în care Istoria îşi imprimă voinţa ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în Spectacol., Mircea Eliade, Nopțile de Sânziene
 Pentru că ieri a fost o mare sărbătoare, despre care, din mai  multe  motive  nu am putut scrie,  mă întorc cu gândul la o mai veche postare.

 De la fereastra trenului, astăzi am văzut  drăgaica legănându-și  candoarea în galben  auriu!

surâs amăgitor în parfum de Sânziene

Inspirați de vraja nopților de cireșar, Mircea Eliade și Mihail Sadoveanu le-au dedicat câte un superb un roman.


Sânzienele sau Drăgaica   ar însemna, pentru calendarul ortodox,  poate, cea mai tulburătoare sărbătoare a verii! Astăzi Pământul are  cea mai  frumoasă culoare- verde luxuriant, fertil, pentru că Soarele îmbrățișează Fecioara și alungă întunericul din viețile noastre. Este atotputernic, pentru că trăiește din plin începutul  solstițiului  de vară.
În cinstea lui, pe colnice , pe dealuri, oamenii , încinși cu brâie de pelin, aprindeau, pe vremuri,  focuri,  dansau  în jurul focului, apoi își aruncau în flăcări  cingătorile , pentru ca necazurile, amare ca pelinul, să ardă.
Profesorul nostru de folclor, domnul  Gheorghe Vrabie, de care mi-am amintit astăzi, răsfoind cursul  din anul II, rătăcit într-un sertar, ne vorbea cu mare pasiune despre mitologia populară.
Mi-e dor de palma  lui deschisă,  în care contura zonele sărbătorilor, obiceiurile și mulțimea de întâmplări nepământene  .
Ascultam vrăjiți istoria tainică  a tradițiilor noastre , care se pierd într-o lume dominată de magie.
 Drăgaica-termen slav- este considerată zeița agrară a vârstei fecundității câmpiei, protectoarea lanurilor de grâu și a femeilor măritate, care își doresc să devină mame.
 În Descriptio Moldaviae,  cartea cerută la Berlin, ca document despre noi și despre tradițiile noastre, Dimitrie Cantemir-domn,  scriitor, om politic,  filozof, astrolog, etnograf, enciclopedist, lingvist, muzicolog,  folclorist, compozitor, primul  român, membru al unei academii străine-1714-   a descris-o  pe zeița Ceres, Drăgaica,   ca fiind mândră și orgolioasă.
Extraordinarul   cărturar consultase peste 100 de documente , scrise, la vremea aceea,  în patru limbi- latină, greacă, rusă, polonă.//
De ziua ei-Sancta Diana- zeitate păgână- nu se iese la muncă în câmp, nu se coase, nu se spală rufe.
Răzbunătoare, vine cu tunete amenințătoare și cu înec.

Se naște la 9 martie, când moare baba Dochia și se maturizează astăzi.
De mâine  și cucul tace. //
În noaptea care tocmai a trecut, s-ar fi făcut un pact între lumea noastră și lumea cealaltă, s-au deschis porțile cerului, animalele au stat la sfat . Cine le-a ascultat le-a deslușit tainele.
Intre orele 22 și 24, se zice că, în întunecimea codrilor, unde  nu pătrunde cântecul cocoșului, păzită strașnic de duhuri, se ivește floarea de ferigă..
Strălucitoare ca o stea și albă ca zăpada!
Cine se scaldă în apele tăinuite ale sălbăticiei, sub lumina lunii, în acestă noapte, își păstrează sănătatea și tinerețea fără bătrânețe.
La miezul nopții, Sânzienele, ielele se prind de mâini și dansează.
Amăgitoare unduiri, în șoapte doar de ele știute!
Nu trebuie să fie văzute de nimeni, pentru că se supără, și-i lasă pe cei neascultători fără glas.
Se năpustesc  în vijelii și furtuni năprasnice.//fotografia este luată de pe Wikipedia)

Simbolul zeiței este floarea de un galben strălucitor, care țâșnește în lanul de grâu, mângâind spicele cu parfumul ei amețitor.  O vezi și pe marginea drumurilor, legănându-se în bătaia vântului de seară. Întinde mâna și culege-o!

Se poartă la brâu, în sân, în buzunar . Fetele nemăritate o așază  răsfirată sub căpătâi , în speranța că-l vor visa pe cel ce le-a fost ursit. Eu  am aflat-o  în semestrul al doilea, când, deja,  eram  măritată..

Se zice că fata care se rostogolește în roua căzută aseară  în iarbă  devine mai frumoasă, mai plină de viață, mai senzuală.

Din firele de drăgaică , împletite cu spice, se fac coronițe. Se aruncă pe case, ori se pun la ferestre. Atât ele, cât și talismanele cu flori de drăgaică , purtate la gât, asigură  protecție împotriva răului.//

În satul meu, de Drăgaică, se împărțeau mere dulci și flori.

Nu știu dacă se mai păstrează obiceiul, dar mie, Drăgaica îmi aduce în minte figura bunicii, roșie în obraz, cu mânecile suflecate și șorțul plin de fructe , adunându-ne pe toți șase nepoții, în fața casei, pe iarba verde și moale. p.s.. ți-ai împletit un talisman? ia un fir de la mine!

fii pururi copilăroasă!

Chiar dacă astăzi este  ziua de naștere a unui Titan, nu vreau  să ocolesc chiar de tot  o parte din ziua trecută.
La seara Lipatti,  m-am dus  cu o prietenă, profesoară de muzică.
O să spun doar că nimic nu poate fi perfect.
Și o să adaug că, oricât de bine organizat ar fi un eveniment cultural,  se întâmplă ca nu  toată  lumea  care vine acolo să fie atrasă de personalitatea   compozitorului  plecat   dureros de  devreme  undeva sus.. nici de  celebritățile pe care o Doamnă cultă/ rafinată/generoasă, cum este Saviana Diamandi, amfitrioana  evenimentului, le aduce în  conacul  de la Fundățeanca.

 Despre  calitatea prestației cvartetului ARTMUSIK  se poate citi aici.

 Eu am  rămas cu gândul la  interiorul conacului  pe care nu am avut vreme să-l văd pe îndelete.
Și la zona superbă- 40 de km  de oraș, în mijlocul  căreia  se află .. Toate se fac în fugă, lumea se înghesuie să  ocupe loc în  mașini, oricum reguli nu există, și,  dacă ar exista, cine are  vreme să le respecte?

Vin, pișcoturi, sărețele și gazde  mult prea delicate.//

Și dacă  astăzi ni-l reamintim pe G. Călinescu ( așa semna el), și dacă   tot se întâmplă atâtea  lucruri  rele, în jurul nostru,  pentru că fetele/femeile..  știu prea puțin din  ce ar trebui să știe, am cules câteva sfaturi de la cel  pe care mulți l-au considerat misogin.

1. Pentru o fată, reușita în viață nu e o chestiune de studiu și de energie. Rostul femeii este să placă, afară de asta nu poate fi fericire.

2. Poți fi savantă, poți fi artistă, dar nu uita că ești femeie. Nu trece în tabăra bărbaților.

3. Esențialul este nu de a fi desăvârșită trupește, ci expresivă. Bagă de seamă că expresia nu e numai a feței. Sunt femei care par distinse facial și sunt vulgare corporal. Genunchiul tău să inspire sentimente nobile.

4. Nu-ți fortifica în așa fel caracterul, încât să nu mai poți plânge. O femeie care nu știe să plângă și-a pierdut jumătate din farmecul ei.

5. Ferește-te de imperiul pe care îl au asupra fetelor fine firile înapoiate și brutale. Nu confunda virilul cu grosolanul.

6. Dar nici nu cădea în greșeala contrară de a căuta cu tot dinadinsul un învățat. Nu rareori aceștia sunt primitivi și egoiști și sufletul lor este sub nivelul intelectului. Caută un om adevărat.

7. Nu te căsători cu un bărbat care declară cinic că nu pricepe arta. Poate ascunde vicii îngrozitoare.

8. Dacă soțul tău va fi un bărbat excepțional, nu te extazia în fata celorlalți de ceea ce face, nu-l apăra de bârfeli. Îl vei obișnui să se considere intangibil.

9. Nu îndepărta brutal, fiind căsătorită, pe bărbatul pe care-l stimezi și crezi că te iubește cu adevărat. Poți întuneca astfel o existență. O prietenie delicată nu e un adulter.

10. Având copii, nu deveni ostentativ mamă. Întâlnești la unele femei cu progenitură o voluptate și o lipsă de pudoare neplăcute. Chiar cu copii, să fii pururi copilăroasă.
George  Călinescu,19 iunie 1899 – 12 martie 1965.//

p.s. tu ce părere ai?

 

de obicei, diversitatea de opinie

 se asortează cu înjurătura de mamă..

Una dintre prietenele mele, mamă  de regizor,  este foarte revoltată, când , plimbându-ne prin Trivale,  vede tineri sărutându-se. Băiat și fată, bineînțeles, că dacă ar  fi să intuiască măcar  că două persoane de același gen încearcă vreun gest de tandrețe, sigur ar trebui  să sun la 112.

Eu mă abțin, nici măcar nu-mi atrag atenția astfel de  gesturi.

 Fiecare face cum îl taie capul. 

Pe mine altceva mă deranjează rău de tot.

Trec ei pe lângă noi  sau noi pe lângă ei, fete și băieți, râd, vorbesc, este absolut firesc, este plăcut să vezi fețe deschise, zâmbitoare,  să auzi râsete nestingherite!

Adolescența este minunată! 

Vise, aripi,promisiuni,  libertate!

Chestiunea  este că  mulți, cu aceeași naturalețe cu care  se opresc să mângâie un cățeluș, doi pași mai încolo, înjură. Fără pic de jenă. Mai ales  fetele.

Înjură de te cutremuri..

Am tot încercat să găsesc o justificare, o explicație, poate psihologică, să zicem. 

M-am dus și pe google.

Ce am găsit  nu m-a convins deloc.

Cercetătorii spun că  înjurăturile  își au originea  în acele expresii și cuvinte vechi, considerate a fi cuvinte magice.. Că , odată rostite, ele ar avea un impact puternic  asupra celor admonestați.

O fi  și așa, dacă spun  oamenii ăștia învățați. 

Nu pot să  nu mă întreb asupra cui să se năpustească efectul , când o fată frumoasă, de  16/17 ani, asociază imperativul  verbului a se duce cu un circumstanțial  ce exprimă  numele unui  organ intim masculin, asumat ca obiect  posedat?

 Să fie dorința respectivei persoane  de a-și refuza fragilitatea,  apartenența la sexul slab,  dorind astfel să-și exprime agresiv solidaritatea cu lumea bărbaților?

Zice că psihologii ar fi ajuns foarte departe  cu studiul acestei probleme, iar concluzia  ar fi că, în vreme ce  cuvintele  obișnuite se pot șterge relativ ușor din memorie, fiind mult prea multe și procesate de creier, cuvintele obscene,  păstrate sub formă de  foneme, mai ales,  ar fi stocate ca un întreg.

 Greu de priceput!

 Adică  să fie limbajul  vulgar cea mai  importantă componentă emoțională a creierului uman? fără nicio șansă de igienizare?

Tu ce zici?

libertatea

este sănătatea sufletului.
 Voltaire

echilibrul în stat

este ca sănătatea în corp.
MIHAI EMINESCU
 15 ianuarie 1850/ 15 iunie 1889

............

.......

......... ...............................

„noi„- laudă sau rușine?

Ruşinea este un concept social şi interpersonal. Nu e un concept personal.
 Ruşinea se învaţă.
 Ca şi sentimentele, ca şi culpabilitatea, ca şi vinovăţia. 
Se învaţă. Ruşinea este o chestiune care priveşte atitudinea faţă de altul.
E ca diferenţa între regret şi remuşcare. 
 Regretul e personal, remuşcarea e socială.

Aurora Liiceanu, psiholog

 dacă ai vreme .. citește aici 

p.s  această  magnifică imagine este de aici

 Curcubeul este drapelul Terrei, simbol al legământului dintre Cer şi Pământ, arborat periodic de Dumnezeu spre aducere-aminte. Mihai Cucereavii

la Paștele cailor..

Nu se poate să nu fi auzit expresia  a cărei semnificație  nu prea bucură pe nimeni, însemnând că  o rezolvare  a unei datorii  nu se va găsi nicicând.. .
La Paștele cailor este, totuși, numele unei sărbători.

În Transilvania, această sărbătoare există.

  Chiar astăzi, adică de Ziua Înălțării Domnului, în ziua de Ispas. 
 Într-a șasea săptămână de după Paști.

 Este o sărbătoare veche, originea ei negăsindu-se  la alte popoare.

Legenda spune că , adăpostită în staulul cailor, așteptând  clipa Nașterii, Maica Domnului a fost foarte mâhnită din cauza  tropăitului asurzitor al  flămândelor animale. 

Caii se manifestau așa, pentru că terminaseră  de mâncat  fânul. 

 Maica  ar fi spus  atunci, că așa cum pruncul ei  nu avea liniște din pricina nechezatului lor, nici caii  să nu-și afle odihna decât o singură dată pe an.

 De ziua lui Ispas. 

Adică astăzi. 

Astăzi este Paștele cailor. 
Cerul a dăruit pământul  cu ploaie,  iarba a crescut din belșug, iar  caii, sătui,  pentru un ceas, ca și cum  ar  s-ar liniști, dau din cap a mulțumire..//
  Maica Domnului s-a retras în  staulul liniștiților  boi, care  au primit-o cu căldura  răsuflării lor, ajutând astfel venirea pe lume a Mântuitorului.
Pentru  blândețea lor, au fost  binecuvântați.//

Astăzi, caii  nu sunt puși la căruță..în unele zone , oamenii fac târguri, negociază, în altele, se oficiază slujbe  pentru sănătatea cailor.

Și dacă se întâmplă ca Paștele ortodox să pice în aceeași  zi cu cel  catolic, țăranii   celor două credințe  fac schimb de cai între ei, semn al unei  bune înțelegeri..

parcă n-ar fi rău  să mai rătăcim printre legende.. 

Hristos s-a înălțat!

citește aici:

este mai ușor

să construiești un copil puternic decât să repari un matur stricat. Frederick Douglass
 12 iunie-Ziua mondială  împotriva  exploatării copilului prin muncă..

 

„la gazza ladra„

Parcă nu te-aș crede, dacă mi-ai spune  că n-o cunoști..ai văzut-o, sigur ! Și dacă n-ai dat ochii cu ea  prin livadă , că prin oraș vine rar, amintește-ți-o  din Rapsodia lui Topârceanu.
Era știrista.
În urmă cu vreo câțiva ani, am zărit-o într-o dimineață pe gardul din spatele curții. Studia  terenul, nu prea s-a  sfiit că  o urmăresc.

 Vreme de  mai multe zile, a tot cărat, ea știe ce. Au ajutat-o și niște rubedenii, când  au aflat pesemne  că  a obosit de atâta alergătură...
Și-a făcut cuib în cel mai bătrân ulm  din  spatele curții. Sus de tot.

Într-o zi, o vecină, deloc veselă, m-a anunțat că pestrița  noastră chiriașă i-a șterpelit câțiva pui de curcă. Drept urmare, trebuie s-o alung.
Chestiunea era cum?
M-am gândit eu ce m-am gândit, mi-am zis  că n-o fi prea mare păcatul , mai ales că  făcusem o legătură între  oclurile ei  pe la masa  de sub vișini și dispariția unei  lingurițe,  m-am înarmat cu un băț rezistent, m- am urcat în ulm și  am început demolarea.

 N-a fost ușor deloc.
 Prea bine nu mi-a părut, dar vecina , tot vecină rămâne,  mai trage cu ochiul în curte când nu este nimeni acasă,  mai vine cu vești din sat..//

De câteva zile, vișinii au dat în  pârgă!
 O minunăție, nu alta!

Parșiva, că  așa-i îi zice vecina,  și-a făcut apariția.
A stat ea ce a stat pe gard, și unde  n-o văd că se duce glonț  la furat!

Era să uit, anul trecut, într-o duminică dimineață, ea cu tot neamul ei au dat gata toate vișinele.

 N-a mai rămas una.

De ieri, vișinii au paznici.

 Pestrița  a dat bir cu fugiții, nici măcar o poză n-am reușit să-i fac.//
 O povestioară despre  legendara lene a  lui Rossini, care a a făcut-o celebră pe  coțofană.
Într-o zi,  un impresar l-a găsit pe Maestru scriind în pat. Fără să-i arunce o privire, Rossini îl rugă să ridice o pagina căzută pe podea. 
  Impresarul s-a conformat.
Arătându-i  pagina la care tocmai lucra, Rossini  l-a întrebat: 
-Care crezi că e mai buna?
 Stânjenit, impresarul răspunde:
- Păi... sunt absolut  la fel...
- Mda... - răspunse plictisit Rossini - dar, ştii, mi-a fost mai uşor să scriu alta, decât să mă dau jos din pat, s-o caut pe prima şi să mă urc iar la loc...

viața la țară

astăzi,

ultimii mei foști elevi se duc la primul mare examen din viața lor. Le doresc din tot sufletul mult succes !
Să-și  ajute  aripile din suflet să crească în afară, să le îngrijească  frumos, să  învețe să și le panseze singuri,  chiar dacă , din cine știe ce motive , le vor fi rănite vreodată.
Admiterea în liceu a fost doar un pas- un pas mic, dar foarte important. 
Bacalaureatul ar trebui să fie un examen adevărat, de maturitate, decent, foarte serios, nu un război care pe care..
O singură baricadă!
Fotografia am preluat-o de la un fost elev. 
Fost Rebel. 
Aș vrea să sper că nu mă numește fosta mea polițistă..//

Nichita Stănescu - Lecția de zbor

"Mai intai iti strangi umerii,

mai apoi te inalti pe varful picioarelor,
inchizi ochii
refuzi auzul.
Iti spui in sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Si acesta este zborul.

Iti strangi umerii
cum se strang raurile intr-un singur fluviu.
Iti inchizi ochii
cum inchid norii campia.
Te-nalti pe varful picioarelor
cum se inalta piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
si-apoi iti spui in sinea ta:
acum voi zbura
de la nastere spre moarte.
Dupa aceea zici:
Zbor
Si acesta e timpul.

Iti strangi raurile
cum strangi umerii
Zici: Nevermore.Si apoi:
Falf
dai din aripile altcuiva;
si apoi
esti el,
iar el
este pururi altcineva".

s-au dus grămăticii

cu călimările-n brâu și cu pana de gâscă la ureche; astăzi ies din rândurile poporului tineri culți și independenți..

Grămătici și măscărici, I.L.Caragiale,30 ianuarie 1852/9 iunie 1912
Este greu să-ți dai seama ce ar fi spus el astăzi, dacă, uitându-se la  bancnota  reprezentând 100 de lei, pe care posteritatea i-a lipit fotografia, ar fi descoperit că din  valoarea ei  nu-și poate cumpăra nici măcar un pantof dintr-o pereche..

I-a fost dat  să se retragă timpuriu din viață. Departe de țară, ca multora dintre oamenii valoroși ai culturii noastre.

În fiecare an, măcar  la unul dintre  examene, tinerii au de tratat- formularea subiectelor nu este  totdeauna  inspirată- o temă care pornește de la o schiță/o nuvelă/ o comedie, semnată I.L. Caragiale. ( despre  drama Năpasta, până și autorii manualelor au uitat)

Se vorbește puțin  la școală despre activitatea  publicistică a celui care spunea răspicat Un jurnalist  trebuie să fie curios și  onest. Și să știe gramatică.
 Vremea este mohorâtă,  așa că, dacă ai vreme, delectează-te cu niște

Gogoși II
Domnul X... este republican în toată puterea cuvântului, dar nu mai puțin și cocoana dumisale împărtășește cu prisos aceste salutare principii.
În zilele trecute, după votarea decorației României, domnul X... vorbea cu cocoana politică.
– Dragă (zise dumneaei) vezi de ia și d-ta o decorație. Crez că ai drept. Nu ești și d-ta patriot ?
– Nu mă pot pune, soro, în contrazicere cu principiile mele republicane. Dupe ce am combătut toată vieața decorațiile, ce aș semăna să ies cu decorația în lume ?
-Să nu ieși dumneata (zise cocoana). Să mi-o dai s'o port eu din când în când: la șosea, la teatru...
aici .....

p.s.  pe un post TV   tot apare o reclamă..„să nu rămână fetele nesemesuite„( semeseu/ a semesui; semesuit(ă)/e  + prefixul „ne„.
încurcătură mare.. curat  murdar.

voi cânta,

  cât vor voi  oamenii să mă asculte.
 Galezul  Sir Tom Jones, 7 iunie 1940, Cavaler al coroanei britanice.
I-ai ascultat melodiile?
 Eu, da!  în studenție, sâmbătă de sâmbătă,  dansul începea cu Delilah!

modart alege: