miercuri, 31 decembrie 2008

circiter

De la bunici am invatat
povesti,
De la parinti am invatat
sa ascult,
De la scoala am invatat
multe,
De la copii am invatat
sa ma schimb,
De la viata invat
de toate...

marți, 30 decembrie 2008

cu sony ericson prin lume

Intr-o zi, in primavara lui 2002, in cancelarie, o tanara colega, profesoara de fizica, sotie instarita de marinar, arata niste fotografii. Din diverse colturi ale lumii.
A fost scanteia declansatoare a rotitelor, care zavorau undeva, intr-un coltisor al memoriei mele afective, niste dorinte .
Cam de prin clasa a x-a . De la orele de limba franceza si de geografie. Am avut doua profesoare superbe: Frantuzica si Domnisoara- le-am intalnit in primavara trecuta la "revederea de o caruta de ani".
Gratie Frantzuzicai am vazut cateva dintre minunatele castele de pe Loire si buchinistii Senei, asa cum ii stiam de la lectiile de franceza.
Domnisora- pe jumatate copil, pe jumatate vrajitoare, m-a invatat sa visez cu ochii deschisi.Tremuram de frica ei- luam cu mare usurinta 9( cativa privilegiati furau cate un 10), dar, peste cateva zile "imi articula " un 4, pentru invatare de minte.Cred ca n-a scapat nici macar unul dintre cei"40 de hotzi"( asa ne-a botezat Mihai Calin la banchet), de stiloul pacatos al Domnisoarei.Cum spuneam, gratzie ei, am vazut mare parte din Spania-Andaluzia, cine si-o mai fi amintind ca mereu ne spunea:" auzitzi cat de minunat suna, asa sa va botezatzi prima vostra fata-Anda-Luiza! apoi , Sevilla, Granada ,morile lui Don Quijote, m-am plimbat, cu vaporasul, intr-un asfintit dumnezeiesc pe Guadalquivir, apoi Madrid, Barcelona cu UNICELE constructii ale lui Gaudi.
Am trait experiente fascinante, am vazut locuri pe care doar le visam- din Italia, Grecia, Anglia.

Peste tot am fost insotita de telefonul meu SonyEricson( un dar de la fiul cel mare), cu care am facut poze.Usor de purtat si mereu la indemana.
Am adunat , in timp, sute de fotografii, mai mult sau mai putin reusite, albume, carti, pliante, flori- acum uscate-, pietricele, scoici, frunze, marunte suveniruri- clopotei, prosopele,o fusta, o bratzara, un parfum ...Tin la ele ca la o comoara.

In primavara asta, printr-o intamplare, am vazut Maramureshul.A fost o vreme rea, timp scurt, dar mi-am umplut un coltzishor al sufletului, am pus intr-un sertarash amintiri scumpe.

N-am reusit sa-mi ordonez fotografiile, recunosc sunt, hai s-o spun pe-a dreapta, nepriceputa.Daca se gaseste vreun suflet doritor sa ma ajute in alcatuirea unui album mare sau a catorva mai mici, pe tari/teme/idei, as fi foarte recunoscatoare.Fie chiar cu sugestii.Pot lua notite, invat si ma straduiesc.

Ce am postat ieri este cadoul meu pentru toti cei care au avut bunavointa si rabdarea sa ma viziteze si sa ma citeasca.Tuturor va urez din tot sufletul sanatate si multe bucurii, la anul si la multi ani!

luni, 29 decembrie 2008

Maramures- 2008
























Franta-2006

Imi cer scuze pentru nepriceperea mea in ordonarea fotografiilor. Am dorit sa ofer un mic dar celor care au ragaz sa treaca pe aici. Promit ca in saptamanile urmatoare , voi tine seama de sfaturile primite si voi face un album.




















melancolie

Virgil Mazilescu:Obiceiul de a rupe hartiile destinate viitorului

"pentru ca isi luase obiceiul sa rupa una cate una( la intervale nu prea mari) hartiile si feluritele chitante destinate viitorului- i se nazarea dintr-odata ca vede stralucirea apuselor zile deschizandu-se in fata lui ca o rana sau ca o palnie de obuz in care i-ar fi murit rand pe rand toti prietenii.daca se intorcea noaptea acasa vedea cu jale cum navalesc asinii si boii din vis peste o vegetatie arsa- numai scrum si aducere aminte. si cu toate acestea urechile lui in flacari captau fara intrerupere semnalul.era unul si acelasi semnal: intoarce-te intoarce-te .erau ochii lui in flacari.a pus atunci mana pe o crenguta de mesteacan: si-a luat incetisor ramas bun. o crenguta intamplatoare de mesteacan.apoi( inalt si cu haina pe umeri) nici n-a mai asteptat minunea- cand vantul i-a trimis prin fereastra regala fum de trestie si ramasite ale parului tau, melancolie! a cunoscut fericirea deplina si a ajuns la tinta cu mult inaintea propriului sau sfarsit inecat in lacrimi."

superlative relative

cel mai scurt mandat/

cel mai lung carnat;



cel mai greu si dulce tort/

cel mai scump suport;

sâmbătă, 27 decembrie 2008

ramai , gazda sanatoasa...

Agitatia incepe cu vreo doua saptamani inainte.
Inghesuiala in trafic.
Inghesuiala in magazine.
Inghesuiala in casa. In agenda. Peste tot.
Deranj total, pentru curatenie generala.
Pom.Natural . Sau ecologic. Ornamente. De anul trecut. Si noi.
Famila-nu chiar completa. Mereu lipseste cate cineva.
Daruri, la schimb.
Sarmalute. Vin . Cozonac.
Colindatori .Cu sau fara traistute. Cei mici se multumesc( deocamdata) cu mere si covrigi .
Semseuri- rapide, ieftine si gata facute.

Cu greu , cerul isi calca pe inima; slobozeste, unul cate unul, fulgii ramasi de anul trecut pe fundul sacului.

vineri, 26 decembrie 2008

sens UNIC


In urma cu un an ,
ma lasam ispitita de ceva; foarte interesant- aveam sa-mi dau seama putin mai tarziu.

In cea de-a doua zi de Craciun, imi faceam blog.

A trecut un an ;

stiu mai multe,

blogul meu a prins radacini,

s-a ridicat copacel.

Eu
si
el
ne completam:

avem prieteni, mari si mici,

primim cu placere musafiri,
pe care ii ascultam si
de ale caror sfaturi tinem seama.


Iar TIMPUL zboara...

miercuri, 24 decembrie 2008

Ajun









Unde sunt zapezile de altadata?
Va deveni acesta laitmotivul viitoarelor nostre ierni?
Cine stie?
Cu sau fara zapada,VIN SARBATORILE!!

Celor care popositi pe aici- mari si mici- va urez CRACIUN FERICIT!


Sa gasiti diseara sub POM tot ce v-ar putea aduce in priviri si in suflet licarirea inocentei si bucuria ca sunteti in gandul bun al celor dragi!

vineri, 19 decembrie 2008

Între două semne

În seri lungi , încă netroienite , când tristețea dă ocol, las totul deoparte și mă întorc în colțul meu cuminte, pașnic.
Intru pe furiș...hoțește, casa are alți stăpâni, altcineva îi știe rostul.
 Zăvorul se lasă ușor, îmi știe căutarea și dorul.
Aplecate de vânt, tufănelele  nu mai au culoare, lipsește mâna iubitoare a mamei.
Mă apropii de fereastră, mângâi în gând  bogata perdea, în joc de  ajure galbene și verzi, rezemată -ntr-un cot luna  trimite firave   săgeți de lumină, cunosc fiecare colțișor.
 Revăd totul, limpede, clar, simt chiar mirosul de gutui coapte.
 Și fumul țigării tatei, aud  muzicuța.
 Copilăria mea toată își spune povestea păstrată-n colț de   batistă. 

Pașii mă duc spre  grădină.
 Mângâi cu privirea poarta, întunecata ei poartă. Prin perdeaua  grea a  nopții, deslușesc dincolo de ea siluetele prunilor.Și nucul bătrân, cu ramuri osoase.
Nu pot rămâne prea mult. Mereu mi-a fost teamă de câini .
Șterg lacrima.
Pun semn amintirilor, dau ușor pagina...

miercuri, 17 decembrie 2008

de sus in jos

Pe batranul plai mioritic,

politicienii , urmasi ai maniosului si degraba varsatoriului( la ospete) de sange nevinovat, Stefan, tot mai des, desi a venit frigul,

se dezbraca,

fara pic de jena. In fata lumii. Nu de haine.

De caracter.

Si arunca , democratic, unii intr-altii. Cu vorbe. Prea grele.

Cate unul este si creativ. Inspirat de DOINA eminesciana ,varsa( tot democratic) din rarunchi , in preajma Nasterii Domnului, la care se mai si inchina , printre injuraturi , stihuri , imposibil de citit cu voce tare.

La celalalt capat al lumii, in tara tuturor posibilitatilor, democratia , rascoapta, de atata amar de vreme, este pragmatica.
Un jurnalist irakian la o conferinta de presa, din Bagdad, exercitandu-si, democratic , "libertatea de expresie",

se descalta

si, cu precizia ghiulelei , isi aruna pantofii , in obrazul democrat al americanului, vinovat de suferintele bastinasilor ; cu oarecare umor, fostul Nr. 1 de la Casa Alba apreciaza masura obiectului zburator - 10- cum ar veni la noi- 42.

..se intampla spre sfarsitul lui 2008, cand incepe CRIZA.

duminică, 14 decembrie 2008

la tv

In seri confuze , ca aceasta, cand zapada , acolo, sus , inca n-a fost pregatita, iar ploaia este tot ce are cerul la indemana , uimita de ce se intampla pe scena politica , unde se fac si se desfac noduri gordiene, ma uit la televizor.
As vrea sa vad ceva placut, asa ca pentru o duminica de decembrie.

Se poarta galele. Pe multe posturi . Gale de tot felul. Ca doar se apropie sfarsitul altui an.
Se aniverseaza tot felul de evenimente . Se premiaza , dupa gustul publicului , fel si fel de profesii.

Nimeresc la o asemenea aniversare , a carei varsta are a doua cifra "0 ".

Ce ma distreaza , fara sa-mi placa , este ca , din multimea de femei frumoase , cate se foiesc prin televiziunea nationala , pentru prezentare , in aceasta seara -omagiala- asa i se spune , n-a fost aleasa niciuna. Au fost gasiti- dupa ce criterii vor fi fost alesi??- doi baieti speriati rau. Fac o pereche ciudata. Ca Stan si Bran. Cel bran poarta un costum croit cu doua numere mai mic, drept care nu sta bine incheiat; printre nasturii sacoului i se vede o parte din camasa. Celalalt pare venit direct de la un meci.
Spun vorbe fara nicio noima.

Se elogiaza compozitori si cantareti , se impart multumiri , asortate cu falsele zambete , de rigoare, se ofera flori , in tipla , nu se biseaza..
Sonorizarea este defectuoasa, iar publicul nu si-a pregatit tema. Cand i se cere sa intervina , mormaie , desi in sala sunt sute de confrati ai celor de pe scena.

Sigur, am de ales-sa mut pe alt post sau sa -mi petrec altfel restul serii.

Imi vine in minte ca nu numai politicienii traiesc bine din banii contribuabililor.

luni, 8 decembrie 2008

cu ( si fara) manusi

Intr-un cos de gunoi, strain, se pot gasi de toate;

chiar si un giuvaier, daca a fost scapat din neatentie.

duminică, 7 decembrie 2008

"fiti MONDENI"!

La inceput am fost nervoasa.Foarte. Mai ales ca sunt punctuala.

Cu vreo doua saptamani in urma , am primit o invitatie ; la a 4-a intalnire a bloggerilor argeseni.Cum din informatiile mele, lista acestora este mare , am acceptat provocarea , gandindu-ma ca voi intalni lume de toate varstele. Am retinut corect ora si locul si m-am conformat. Sala , in locatia unui elegant hotel , cu vedere larga spre orasul gatit de sarbatori , este atent pregatita de cativa tineri , liceeni si studenti , asa par: Adi, Killer,Vali.

Activitatea a inceput cu mare intarziere. Nu-mi luasem nimic de citit, am incercat de cateva ori sa plec, dar mi-am invins orgoliul si am ramas. Eram chiar curioasa. Am primit ecusonul, m-am mai relaxat si am asteptatat. Ca o eleva constiincioasa , in asteptarea profesorului care a uitat la ce clasa are ora.
Citisem atent programul:
1. Scurt rezumat al rezultatului intalnirilor precedente si scopul editiei a 4-a
2. Eficienta promovarii pe online (prezenta online)
3. Blogul -ca fenomen -si promovarea blogurilor
4. Notorietatea bloggerului pitestean - este inexistenta in Pitesti-
5. Blogger vs. Jurnalist -"duelul" dintre un blogger si un jurnalist-
6. Solutii pentru promovarea online-ului in Pitesti

Primele informari au fost interesante, nimic de zis, dar cu prea mica atingere pentru mine. Am retinut destule informatii, pe care le voi comenta cu fiii mei in vacanta de Craciun.

In pauza l-am cunoscut pe organizator, DUMIS, un tanar entuziast, atent, politicos si manierat, cu care am avut o interesanta conversatie.
Am inceput sa ma simt"de-a lor".

Cine zice"tinerii de azi"... si stramba din nas sa incerce sa vada lucrurile din interior.Lumea lor este altfel-sunt degajati, inteligenti , informati , preocupati de lucruri serioase si folosesc un limbaj nou, care face ca adultilor sa li se strepezeasca dintii si sa li se cam incurce limba.
Daca n-ar fuma , ar fi perfect!
Nu m-am simtit deloc stinghera , ca eleva. Chiar mi-a placut!

Prea multi ani m-au ascultat copiii! Schimbarea din seara asta mi-a aratat o alta fata a realitatii. Pot invata multe, ascultandu-i pe cei care , pana ieri imi puteau fi elevi.

Mi-a placut mult prezentarea lui TIBI PUIU- un tanar absolut fascinant, ca toti ceilalti , de altfel, emotionat, pragmatic, dar si un pic romantic, un vizionar.Urmarindu-l , nu numai ca mi-am ordonat multe idei, dar am gasit si raspuns pentru niste intrebari.

Am trait, pret de cateva zeci de minute, o comunicare relaxanta cu lumea unor tineri , care construiesc un alt fel de viitor.
Le multumesc!









vineri, 5 decembrie 2008

nu l-au prins niciodata

Cu fiecare an , pierd putin cate putin din farmecul venirii Mosului-copiii mei au devenit barbati , cel mare este demult tatic , nepoteii locuiesc departe.

Mi-e dor de clipele cand , dupa ce-si aliniau ghetutele lustruite la usa , pandeau , pana ii lua somnul , sa apara de undeva batranelul bland si bun.

joi, 4 decembrie 2008

prea tarziu

Daca astazi ar fi ziua mea de nastere
si
daca parintii mi-ar mai fi in viata,
as putea gasi cuvintele prin care sa -mi arat recunostinta?

miercuri, 3 decembrie 2008

mult zgomot pentru nimic

Atatea discutii despre teza cu subiect unic: la sfarsitul anului scolar trecut, in vacanta de vara , la inceputul anului scolar 2008/2009!!!

mai intai:

EXPLICATII -in legatura cu importanta si ponderea notelor obtinute la teze in calcularea mediei de admitere;
- au fost excluse , nejustificat , din media de admitere pentru acest an scolar, notele obtinute de actualii elevi din clasa a 8-a, in clasa a 7-a ;
motivul se poate identifica astazi , studiind continutul cerintelor variantei date: neprofesionalismul echipei centrale de evaluare;

au urmat

PRECIZARI; fie vorba intre noi , n-au fost deloc ceea ce ar fi trebuit sa fie , pentru ca obiectivele de referinta din vechea programa scolara au aparut laolalta pentru doua clase: a 7-a si a 8-a , ca si cum , in doi ani , la limba romana , s-ar invata aceeasi materie;
- apare , ca fiind foarte important un anume obiectiv: identificarea valorilor morale intr-un text, prin exprimarea impresiilor si chiar a preferintelor elevilor, punandu-se accent pe opinia PERSONALA. Nimic mai fals!!!imi pun intrebarea : cum isi poate exprima un copil care studiaza la clasa 3 poezii..ce studiu! OPINIA PROPRIE in legatura cu un text poetic , la prima vedere????
Unii profesori, din excess de zel sau , mai degraba din totala nepricepere, ii obliga sa retina tot felul de ineptii, ca:" opinia mea este , in primul rand..", in al doilea rand ..etc. Se ajunge astfel - nu numai la pierderea interesului unui copil dornic sa invete literatura fata de actul in sine , dar si la formarea unor stereotipii paguboase.
- teme , precum eseul structurat si eseul nestructurat , sunt inserate in programa , inutil , raman vorbe goale;

apoi

a aparut , pe internet, cu doua saptamani in urma , cate o varianta pentru fiecare clasa, astfel incat elevii si profesorii sa aiba un model - nimic nou- :la clasa a 7-a trebuie sa se faca dovada alcatuirii rezumatului unui text , la prima vedere ; cerintele pentru partea de vocabular au ramas neschimbate fata de anul anterior;
- la clasa a 8-a itemii sunt identici cu cei din anul precedent;

si a venit


cu(in) mare viteza
TEZA!


De aici poate incepe o discutie serioasa pentru ca actiunea , in sine, apare foarte neserioasa.
Iata de ce: elevii din clasa a 8-a au avut de realizat, pentru 30 de puncte , o compunere, cu tema IDENTICA celei pe care- tot EI- au realizat-o anul trecut, cand erau in clasa a 7-a.
O fi repetitia mama invatarii, dar e prea de tot..Ma intreb , cum , de altfel , se poate intreba orice parinte, indiferent de pregatirea lui: daca nu se mai tine seama de notele obtinute cu un an inainte, acum , care sunt considerentele gratie carora , acelorasi elevi li s-a dat un subiect identic? De ce au mai mers la scoala inca un an?

Un personaj de comedie ar spune" curat murdar"; nici macar partile esentiale " nu s-au revizuit".

Si modul de evaluare a respectivelor teze lasa loc pentru multe semne de intrebare: ele se noteaza , mai intai, in scoala, de catre profesorul de la clasa, apoi se trimit la un centru de corectare , unde primesc nota unui profesor strain- sa dea Domnul sa nu fie strain de limba romana!

luni, 1 decembrie 2008

vae victis!

De dimineata-invingatori;

la panz-invinsi;

spre seara-nu se stie ce si cum;

Noaptea e un sfetnic bun!
asa ca

maine poate fi altceva!