vineri, 6 aprilie 2018

„Mergi la cer

și te așază
Lângă tatăl creator,  
Tu ce lași în lume pace,
Tu, Iisuse  salvator!„

Îmi era  dor   de frumusețea tainică a   serii  de „Vinerea  Patimilor„!
Așa  cum o  știu, păstrată în suflet. Cu parfum de  zambile,  cu  ploaie   curată și pași  fără grabă.
  Și , adunată laolaltă,  lume  multă  cu  privire  blândă , tresăriri  pe  cărări de  iarbă crudă.
  Îmi era dor  să ascult și  să  cânt  Prohodul!
„Neamurile  toate„...”Primăvară  dulce..„
  Și mi-am îndeplinit  dorința!
   O seară  mângâietoare, ca  verdele  ghicit  al arborilor  ce înconjoară schitul!
Afară,  cântau  păsările!  
Ce caldă ofrandă!
Cerul  și Pământul, în deplină armonie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu