„Mergi la cer

și te așază

Lângă tatăl creator,  

Tu ce lași în lume pace,

Tu, Iisuse  salvator!„

Îmi era  dor   de frumusețea tainică a   serii  de „Vinerea  Patimilor„!

Așa  cum o  știu, păstrată în suflet. Cu parfum de  zambile,  cu  ploaie   curată și pași  fără grabă.

  Și , adunată laolaltă,  lume  multă  cu  privire  blândă , tresăriri  pe  cărări de  iarbă crudă.

  Îmi era dor  să ascult și  să  cânt  Prohodul!

„Neamurile  toate„...”Primăvară  dulce..„

  Și mi-am îndeplinit  dorința!

   O seară  mângâietoare, ca  verdele  ghicit  al arborilor  ce înconjoară schitul!

Afară,  cântau  păsările!  

Ce caldă ofrandă!
Cerul  și Pământul, în deplină armonie!