Se afișează postările cu eticheta „Să ucizi o pasăre cântătoare”. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta „Să ucizi o pasăre cântătoare”. Afișați toate postările

vineri, 27 aprilie 2018

„Cred că și oamenii legii au fost cândva copii”, Charles Lamb

Din nu știu  ce  motive,oricum ele nu mai contează,citesc ,cu  întârziere de niște ani, o carte   minunată.
Nici filmul,  cu   Gregory  Peck,în regia lui  Robert  Mulligan, nu l-am văzut..
„Să ucizi o   pasăre  cântătoare„! 
Scrisă de o femeie, Lee  Harper, ( de ce   o fi renunțat  ea la cariera de scriitoare, nimeni  nu știe) romanul  își desfășoară acțiunea   pe o durată relativ  scurtă, trei ani. 

O carte   pentru  ( despre) copii, părinți, școală, profesori  ( oarecum),. O carte  pentru toate  vârstele. Pentru   copii, pentru că îi învață  demnitatea, curajul, respectul,  iubirea pentru semeni, pentru  că   îi aruncă în iureșul vieții , așa  cum este  ea:dură, dar și frumoasă,  plină  de neprevăzut,  incitantă , mereu  la pândă, ca o fiară.  Deloc  plictisitoare.
Mă întreb  de  ce  din  în programa școlară   de Limba și Literatura  Română, la  capitolul ”  Joacă  și  jocuri„, tocmai o asemenea   extraordinară carte  nu este  consemnată.  
 Nu ar trebui să lipsească, nicicum,  din lectura obligatorie   pentru clasa a  VIII-a.
Taică-tău are dreptate. Păsările  călătoare nu fac altceva  decât să cânte, spre desfătarea noastră. Ele nu strică grădinile oamenilor, nu-și fac cuibul în lanurile de porumb, în schimb,  își pun  tot sufletul cântând pentru noi.
De asta  este  păcat  să ucizi o pasăre cântătoare„.

Din cauza răutății necontrolate a adulților,  universul copilăriei  se  poate  prăbuși. Inima lui, a  copilului, se  simte  apăsată, între zidurile unei  închisori ”Am simțit cum mă apasă zidurile unui adevărat penitenciar tapetat  cu stambă roz scrobită și, pentru a  doua  oară,  m-am gândit să  fug de acasă. Neîntârziat”(179)( Scout Finch, fetița  fără  mamă, crescută  de  tatăl ei, un  avocat cu  înalte repere  morale  , ajutat de  o  negresă  devotată, Calpurnia)
O carte pentru părinții aflați în dificultate,  mai ales  dacă   doar pe umerii unuia dintre ei  apasă  problemele educării  copiilor, despre adulți, cu  pregătire, religie,  situații familiale  diferite” Gloata e compusă întotdeauna din oameni, oricum ar fi  ei.Iar azi-noapte, domnul  Cunningham făcea parte și el dintr-o gloată, totuși   mai era  încă om. În orice  orășel din Sud,  orice gloată este întotdeauna formată  din oameni cunoscuți, ceea ce nu pledează în  favoarea lor,  nu-i așa?   (  207)- dialog între  tată și  fiul  său, de 13 ani,   Jem.
 O carte  despre   legi  scrise  și nescrise, despre neobosita luptă  dintre  bine și rău„„când am să  mă fac eu  mai mare, reluă Dill ideea,  cred  că am să mă fac clovn.. 
Jem și cu  mine ne-am privit înmărmuriți.
_  Da, da,  ce  vă uitați așa? Clovn. Nimic nu-i oprit pe lumea asta. afară  de un  singur lucru:  să  râzi de ceilalți. Așa  că am să intru  la circ și am să  râd de ei de am să   mă stric.” 
Trei  copii, Scouth , fratele ei, Jem,mai mare  decât ea  cu patru ani, și prietenul  lor, Dill, asistă, pe ascuns,   în orășelul lor  Maycomb , din Alabama,   la un proces intentat  unui   bărbat  de  culoare,  acuzat, pe nedrept,  că ar fi  violat o tânără albă. Apărătorul  este Atticus Finch,   tatăl  lui  Jem și al  lui Scouth . Se pierde  procesul, pentru  că  jurații  votează ”vinovat”, nevinovatul se   sinucide,  orașul decade moral,  cel mai  rău  om al comunității, încercând  să-l pedepsească  pe avocat,  ucigându-i  copiii, în întunericul  nopții,  sfârșește   tragic, 
„-N-oi fi eu  eu cine  știe  cine, domnule  Finch, dar șeriful ținutului  Maycomb tot sunt deocamdată, și spun că Bob  Ewell a  căzut singur în propriul său  cuțit”. 
  Copiii cresc,  dispar  spaimele  cu  Bau/ Bau, în vreme  ce  tatăl  devine   un  model   adevărat  pentru  copiii lui,  cărora  puține au  fost dificultățile  pe care el le-a ascuns.
Impresionată  de  privirea pierdută a  tatălui , care avea  nevoie de îmbărbătare, Scout îl îmbrățișează  cât poate ea  de tare.
”   -Păi, ar fi ca și cum ai vrea  să ucizi o pasăre cântătoare, nu-i așa?”
O carte  rotundă, în cuprinsul  căreia  fiecare  pagină  cultivă sumedenie de trăiri, că poți fi, în același timp,  copil și adult, uimit și  iarăși uimit, de miracolul  vieții.
„  Bine zicea  Atticus:nu-l poți înțelege  pe altul dacă  nu-ți  pui papucii lui  și nu umbli cu ei”(366) 
  O  prietenie  deosebit  de  frumoasă îi unește  pe  cei  trei, tatăl , Scouth și  Jem, copiii fiind  convinși că  familia lor  este  înrudită prin legături de sânge sau de alianță cu aproape  toate familiile din  bătrânul oraș.

 O carte  care, ca și ”http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/01/de-veghe-in-lanul-de-sec„, îmi place  atât de  mult , de parcă ar face parte din sufletul meu.