”Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
Două culori, ce nu s-au văzut niciodată,
Una foarte jos, întoarsă spre pământ,
Una foarte sus, aproape ruptă
În înfrigurata, neasemuită luptă
A minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.”
Nichita Stănescu
Foarte gingase aceste randuri!
RăspundețiȘtergereMie intotdeauna imi rasuna in minte melodia lui Nicu Alifantis pentru aceste versuri. 😊
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc pentru gânduri, fete dragi!
RăspundețiȘtergere