joi, 14 februarie 2019



”Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
Două culori, ce nu s-au văzut niciodată,
Una foarte jos, întoarsă spre pământ,
Una foarte sus, aproape ruptă
În înfrigurata, neasemuită luptă
A minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.” 
Nichita Stănescu

3 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.