duminică, 5 martie 2023

un strop de magie


Pe poteci, mai ales, se toarce  în raze lungi o lumină blândă, fără culoare.

 Dincolo de vârfurile arborilor, cerul se arată în  culorile începutului de martie. Ici-colo, câte un ciripit tremurător rupe liniștea. Pădurea  mustește a primăvară, este, totuși, perioada  din an, care nu cred  că-i place nici  chiar ei. Fără frunze, fără iarbă, fără flori, pare o  ființă, colosală ce-i drept, dar  fără   acea  vrajă a  forfotei  de nuanțe și tonuri.
 Iubesc pădurea de când mă știu. 
Poate că  are legătură  cu satul meu drag, răsfirat frumos între verdele crud  al zăvoiului  de pe malul Argeșului și mult mai puternicului verde stufos  în care  își îmbrăca  pădurea Pintenoaica, de pe malul Neajlovului,  tufanii trufași.
  Zăvoiul înverzea  cel dintâi.  Se iveau, printre  frunze, micșunelele. Atât de parfumate!
   Mov, lila, albe și, rareori, galbene.
 Eu și prietenele mele  ne întreceam să  adunăm cât mai multe chite.

  La pădure, mergeam doar duminica, pentru că ea  se întindea dincolo de sat.
   Viorele cu  ale lor fragile codițe, brebenei  mov și albi cu  un parfum inconfundabil erau  deliciul  raitelor  noastre, pe poteci încolăcite,în  amiezele scăldate în soarele primăverii!
  Cine avea noroc găsea , ascuns bine,  rodul- pământului. 
 Asta  însemna un fel de  magie.  să afli, decupând  cu grijă, înlăturând foițele una  câte una,  ciorchini de strugure, spic de grâu,  știulete de porumb.
  O lume  în miniatură!
Într-o plăntuță.💓

Ai simțit, vreodată,  că tot ce ne înconjoară poate fi  o parte din tine?
 Eu- da!💝

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.