„Ce am făcut?
L-am dus pe Ofer la război.
Eu însămi l-am condus la război.
Și dacă se va întâmpla ceva?
Dacă asta a fost ultima dată când l-am atins?
Cum, la sfârșit, când l-am sărutat, i-am atins obrazul în locul acela delicat în care nu-i crește barba...
Eu l-am dus acolo, nu l-am oprit, nici măcar nu am încercat..”/ pagina 138.
„Până la capătul pământului„ este o carte care doare; ea însăși pare o profundă rană de suflet.
Istorie, iubire, război, prietenie, căsătorie, maternitate, divorț, afecțiune, seducție, revoltă, apăsare, abandon, putere interioară, vindecare,cunoaștere- toate pătrund în viețile nu doar a trei israeliți, doi bărbați și o femeie(un fel de triunghi amoros, s-ar spune simplu, pentru că ei o iubesc, și ea îi iubește), ca eroi principali ai romanului, ci și prin viețile și conștiințele a doi copii- soldați mai apoi- ei înșiși , ca rezultat aI unei iubiri imposibile, ai putea zice.
O sferă- războiul-în interiorul ei, se consumă viața cu posibile și imposibile trăiri.
Am cumpărat cartea absolut la întâmplare; deși numără 740 de pagini, scris mărunt de tot; am pornit lectura încet, încet.
M-a captivat de la început, de aceea, am prelungit starea de implicare într-o lume pe care o știam, întrucâtva, de la televizor, din diverse lecturi.
Se adăugase și o experiență specială, pe care am trăit-o într-o excursie în Israel, în 2018,când am trecut pe lângă grupuri de tineri care făceau exerciții de luptă,iar seara, din hotelul în care locuiam , auzeam împușcături nu prea departe.
Citind, m-am afundat cum spune autorul, în„legământul amar al cunoașterii„unei lumi sfâșiate de acest cumplit flagel, războiul.
Personajul principal al romanului este Ora, un fel de alter ego feminin, o ipostază modernă a Annei Karenina, aș putea zice, un fir luminos și întortocheat, de o frumusețe interioară deosebită. Parcă nimic din ce face ea nu se anticipează, nu pare simplu.
Ea și cei doi prieteni, Ilan și Avram, foști colegi de clasă, se cunosc în spitalul în care au ajuns răniți de exploziile care sfârtecaseră orașul.
Trec anii, fiecare are drumul său, ea urmează Sociologia, ei sunt tot mai apropiați, războiul tot mai crâncen, iubirea și prietenia nu cunosc granițe , nici opreliști, chiar dacă nimic nu ar anunța că va fi bine.
Două nume de tineri , tragere la sorți, Ora îl alege pe Ilan, devine mamă , cunoaște abandonul la care o supune bărbatul iubit, tatăl copilului ei.
Nu voi vorbi despre dramele și zbuciumul acestor vieți, pe care războiul,mașinăria care distruge nu doar orașe și sate, ci mutilează suflete, destine, pisează speranțe.Toate acestea sunt firele care o țin în viață pe femeia războinică fără armă. Prin ea, autorul leagă un trecut răscolitor și un prezent amenințător, cu fiecare pagină, dezvoltând cunoașterea umană, ”cea mai rea dintre lumile posibile”.
Poate că întrebi ce poate fi captivant într-o carte despre război, ce se poate povesti în câteva sute de pagini?
Totul este captivant.
După divorț, când Ilan și Adam, care își terminase stagiul militar,pleacă să cunoască lumea, Ora, cu rucsacul în spate, fuge în nordul țării, nu singură, îl ia cu sine, dintr-o existență mizeră, pe bărbatul trecut printr-un prizonierat infernal, recuperat cu ajutorul prietenilor, Ora și Ilan, tatăl lui Ofer, fiu plecat de bunăvoie într-o acțiune periculoasă.
Ora și Avram, un cuplu paradoxal, urcă și coboară ca-ntr-un carusel, se opresc în locuri total necunoscute, nu au telefon, nu ascultă radio, bărbatul trecut printr-un prizonierat îngrozitor neștiind multă vremede ce trebuie să o însoțească pe mama fiului său, pe care nu l-a văzut niciodată.
Excursie fără țintă.
Poate instinctul că povestindu-i lui Avram, pe bucățele, viața ei și a fiului lor,bărbatul ar putea să o ocrotească, în Golgota ei fizică și sufletească.
Iar ei, alături, l-ar putea feri pe tânăr de moarte.
În fraze lungi( am vrut la un moment dat să număr propozițiile- peste douăzeci), concepute perfect, traiectoriile celor doi sunt o istorie în mers. Trecut, prezent, amintiri vii dureroase, altele duioase, despre copiii ce deschid ochii într-o lume răscolită de război.
Ora a intrat în acest carusel, pentru că nu suportă să-și aștepte acasă fiul-soldat, plecat în misiune..
David Grossman, cunoscut și pentru comentariile lui documentate despre războiul dintre Israel și Palestina, începe această carte sperând că-l va proteja pe fiul său cel mic de oroare.
Realitatea va fi alta.
Ora, personajul feminin, se dăruiește pe sine, realitatea este mult mai dură decât simțirea.
Trebuie să citești cartea!
( o găsești și pe internet)
Te va căli, te va îmbogăți în cunoașterea lumii de astăzi.
” Cât de subțire este scoarța pământului.”
