despre frumusețea sentimentelor

 Citeam  odată, undeva, că fructul cel mai  frumos al prieteniei este că ea dezvăluie  sufletele;  al tău și al prietenului/ prietenei, producând două efecte, aparent contrarii. Îndoiește bucuriile și înjumătățește necazurile.   Împărtășindu-i  prietenului bucuriile, te bucuri și mai mult.  Spunându-i necazurile, deja  rămâi mai puțin necăjit.

  Cred  și am crezut mereu în prietenie.

Mi-a fost dat să-mi păstrez câteva prietenii, din anii de liceu.

  Ne vedem rar, pentru că locuim în orașe  diferite, a mai venit și pandemia  cu  restricțiile ei, a urmat  apoi  un fel de teamă pricinuită  de înstrăinarea  fiecăruia, dar  vorbim des,   povestim,  râdem,  poate  mai și lăcrimăm. 

 Dincolo de   toate  rămâne frumos  sentimentul  trainic al comunicării  sincere, plăcute, afectuoase.

 Săptămâna trecută, una dintre prietene  mi-a   trimis imagini cu    atât de frumoșii cireși ai  Japoniei.

 Astă seară, am primit, de la o altă prietenă a cărei fiică trăiește  în Mangalia, o fâșie  din  marea  noastră.

 Parcă i-am auzit  foșnetul!

  Împart cu tine bucuria clipei!