Se afișează postările cu eticheta muzica verii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzica verii. Afișați toate postările

luni, 6 iunie 2011

06.06


Când  vine o zi specială, cum este aniversarea, parcă tot părerea bărbaților ar fi, cumva, mai aproape de adevăr.
Un domn special, Abraham Lincoln,  zice că nu contează câți ani ai adunat în viață, ci câtă viață  trăiești în ani.
Parcă l-aș crede!
Altcineva, cu nume românesc, (ne) se întreabă, cumva, tulburător/retoric/ -de câte ori ne gândim că o nouă aniversare înseamnă, de fapt, o aniversare mai puțin?

Aleg  calea de mijloc. 
  De dimineață, pentru a nu știu câta oară, de  câteva săptămâni încoace,  trandafirul japonez și-a deschis, generos,  petalele într-un joc promițător..
Ieri, într-o lungă plimbare pe câmp, am furat ceva din  vraja efemeră  a dansului scânteietor   de maci.
Poate că doar curcubeul egalează farmecul  adunat în gingășia  mirifică a acestei flori ce se risipește în locuri negândite, pâlpâind în tainice clipiri.
Un poem, un tort de cireșe la urechi și o cupă!
 Macii, de Magda Isanos
Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.


I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.


Şi m-am întors într-un târziu,
departe câmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.


Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat,
ca nişte lacrimi pe parchet.
p.s. ce muzică s-ar potrivi?