”pe de altă parte„

Parfum de tufănele, șaluri pufoase de toamnă,sala  mare a Casei Sindicatelor plină, parcă mai multe doamne și domnișoare.

O sâmbătă seara, în care  nu am luat în seamă  burnița. nici răcoarea  venită brusc, pentru că urmează  o premieră a  Teatrului  Național, cu:

Marius Manole, 

Carmen  Tănase, 

 Maria Obretin.

 Autoare, Lia  Bugnar.

  Nouăzeci de minute în care sentimente de toate felurile  s-au așternut în valuri, când  cuminți,când răzvrătite, așa  cum se întâmplă și în viață.

Cuvântul - sabie, cuvântul care lovește, care  zidește, dar  și  distruge, cuvântul care iartă, apoi tămăduiește, cuvântul  care șterge  urmele bătrâneții  instalate  devreme, cuvântul ”ca umbră a faptei”..

Catharsis!
Arta  care purifică.
Olga!
Numele personajului  trimite  la   neuitarea  celebrei Olga Tudorache!
Am zâmbit,  m-am întristat, m-am bucurat, pentru  că artiștii nu „s-au  spus ” doar pe ei,  au  spus  povestea zilei.

 Ceva personal.

Teatrul, ca oricare altă formă de cultură, ar  trebui nu doar să emoționeze și să prezinte viața, așa cum este ea în anii aceștia, că asta văd și constat  din relația mea  cu societatea, ar trebui să  determine întrebări, teme de gândire, de meditație, chiar să mă  ajute  în a mă detașa de cenușiul zilei, iar în ”zbuciumul „actorului, eu, spectatoarea, să trăiesc propria-mi conștientizare a problematicii textului, să aflu care este  valoarea etică, estetică, psihologică, de idei,  a piesei, în totalitatea ei.