Să vrei să rămăi copil

 povești pentru prieteni

Vorbeam, deunăzi, cu o fostă colegă de cancelarie. Despre ce pot vorbi  două profesoare, care au lucrat în aceeași școală mai bine de un sfert de secol?

Despre copii, mai ales!

  N-am fost perfecte, am comis, câteodată, din cine știe ce motive,unele erori.
În ceea ce mă privește, recunosc că am avut multe, chiar foarte multe nopți de nesomn, după câte o analiză exigentă a unor măsuri luate, când greșeau copiii a căror dirigintă eram sau după ce aplicam cine-știe -ce  corecții.
 Poate că uneori m-am pripit sau nu am meditat îndeajuns asupra situației create. Totdeauna, însă, și spun asta cu mâna pe inimă,am făcut-o dintr-o mare dragoste față de ei și din dorința de a-i determina să fie corecți. 

Am trăit experiențe de tot felul; de fiecare dată, am descoperit ceva nou.
Concluzia? 

Copiii sunt minunați! 

Universul lor este captivant. Trebuie  doar să vrei și să-ți dorești a-i înțelege!

Odată, înainte de teză, i-am avertizat pe elevii mei din clasa a 8-a, a căror dirigintă eram, că, dacă voi descoperi pe cineva copiind, acela va primi nota 1 .
Necazul nu a întârziat deloc. 

Am văzut cum una dintre cele mai bune eleve a scris copiuța și i-a dat-o unui băiat, care, fără "ajutor", ar fi obtinut, sigur, nota 7. La rându-i, el a transmis-o altui coleg, candidat permanent la corigență.
Urmăream " manevrele", gândindu-mă ce ar trebui să fac. 

În același timp cu mine, ochii colegei de bancă a" autoarei " asistau la eveniment. Trebuia să respect ceea ce spusesem anterior. Am cerut copiuța și mi-am ținut cuvântul.
De nu știu câte ori, i-am ascultat, până la sfârșitul trimestrului,ca să-i ajut să-și rotunjească mediile 

Au trecut anii... 

Autoarea copiuței a devenit jurist. Nu mă salută niciodată.
Al doilea beneficiar al "ajutorului",elevul cu prestație slabă,este un familist bun, un om ca mulți alții. Nu știu câte cărți va fi citit între timp, dar este un om serios.
Valentin,nu este numele adevărat, cel care a primit și a transmis copiuta, a absolvit două facultăți:"Aerospatiale" și" Finanțe".

Într-o seară ploioasă, de onomastica mea, cineva a sunat la ușă. Am deschis- era el - cu un superb buchet de lalele în mână .

 Întâi am plâns, apoi, fără să-l întreb, pentru că eu mă simțeam ca o școlăriță în fața lui, mi-a spus că de la nota aceea a învățat multe.
Cred că mi-a dat o lecție.

 Nu l-am mai văzut,pentru că este stabilit în Canada.
Cine vrea să ajungă dascăl -sau chiar a devenit-ar trebui să fie recunoscător; este un privilegiu să le fii copiilor în preajmă, să te simți de-ai

lor, atunci când au nevoie, să te poți bucura odată cu ei sau chiar să poți plânge, să-i sancționezi când trebuie.
Probabil aceasta este o fărâmă din ceea ce căutăm cu toții:" Tinerețe fără bătrânețe".💖