și arborii grăiesc

 Este ulm; nu știu când s- a ivit, eu l - am descoperit intr- o primăvară. Tocmai își pusese haine noi de Paști. Strălucea măreț în lumina soarelui de mai; mă întrebam cum de și- a delimitat el, cu mintea lui de arbore,locul aproape de poartă; intuiam ceva protector în ținuta impozantă de paznic al curții.

A tot crescut: frumos, bogat, încrezător. În curte sunt mai mulți confrați, câțiva au obosit prea repede, și-au adunat brațele osoase în semnul abandonului.
Chiar și după seceta usturătoare din vară, el si- a păstrat demnitatea.

Hainele i s- au zdrențuit, au căzut...el tace .
Ca un înțelept ce este