„Madame Picasso„„, de Anne Girard

” Știm   că-i osândă, dar precis
Speranța dragostei ne mână
Cu  gându-ntruna, mână-n mână
La ce țiganca  ne-a prezis„
Guillaume Apollinaire

Un roman, oricare ar fi acela,  rămâne un roman, adică o carte de ficțiune, mai bună  sau  altfel, o carte în care scriitorul  îngemănează  talent, inspirație,   muncă,  documentare.
Când am ajuns la ultima pagină din cartea  scrisă  de o femeie  despre   o  perioadă  specială din   viața genialului   excentric  pictor,  Pablo  Picasso , moment pe care   simțeam că  vreau să-l  mai amân,  mi-am  dorit  să fiu avut, așa, o  șansă  de a  fi intrat într-o expoziție cu lucrările  lucrărilor lui inspirate  de   muza   Eva   Gouel,  una dintre  cele șapte femei  importante din viața  artistului.
Între alte  zeci, chiar sute  ar zice unii.
  Să-l ” citesc” pe omul   Picasso,   spaniolul devenit parizian, din  interiorul artei  sale.
 În urmă cu  doi ani, într-o expoziție  la   Tate  Modern,  Londra,   am  văzut” Femeie plângând”, pictură realizată în 1937. Poate că  astăzi, după lectura  cărții Annei  Girard,  mi-ar fi mai la îndemână   să pătrund , cumva,     parte din complexitatea lucrării.
Cartea   este  nu doar  filmul unei iubiri, pe cât de frumoasă, pe atât de tragică, este   tabloul  lumii  culturale pariziene în plin secol  XX. Între filele ei  se regăsesc figuri celebre ale  artei acelui timp:Henri  Matisse, George  Braque, Ramon   Pichot, Max  Jacob Isadora   Duncan,  Sarah  Bernhardt,  Guilaume Appolinaire-  Doamne, ce omoții am avut la un examen   , prin anul  IV, când a   trebuit să comentez un poem din ”Alcools”.   Iată-l în carte- omul cu  toate  relele  sale, acuzat, ca și   Picasso, de  furtul   Ilustrei  Mona  Lisa,  dus la închisoare, cu mâinile încătușate.
Vremea scufundării Titanicului.
Parisul înainte și în timpul Primului Război  Mondial,  la care spaniolul  nu va lua parte.

.Prin 1912, țn atelierul lui din Monmartre,  Pablo Picasso trăiește emoții violente, trădat  de prima lui mare iubire, Fernande. Furia,   durerea, gelozia se adună   în  compoziții speciale, care  vor schimba cursul artei occidentale.
  Cubismul!
Auriu,  maro, verde-stins.
Gertrude Stein, scriitoarea americană, prietena lui,  va fi  o ardentă susținătoarea  noului curent artistic.
Picasso - acesta  este numele mamei,  pe care artistul  și  l-a ales dintr-un fel de superstiție-  se îndrăgostește  de  „prietena „ Fernandei,  plăpânda, miraculos de  frumoasă, Eva   Gouel.
 Ea  îl captivează  pe  îndrăcitul pictor  tocmai în perioada în care  pălea  dragostea lui pentru   frivola Fernande,  prima femeie  iubită, împreună cu care  trăise  și mizeria , dar și splendoarea unei vieți luxoase,  în care banii  nu doar că nu erau o problemă, dar  curgeau din  vânzarea tablorilor,
   Piablo   iubește  total.
”Picasso voia să oprească în loc acest momentși apoi să-l surprindă pe pânză.
 Ce se întâmpla între ei era sacru.”
 Croitoresei   de   la Moulin Rouge, unde ajunsese  grație  unei prietene , i se  luminează calea.
Generos, devotat,    tandru,   el îi  pune Evei   lumea la picioare, sacrificându-și prieteniile.
 „O iubesc pe  Eva,  o s-o iau de nevastă„.
Picasso-se dedică, deopotrivă artei  și iubirii pentru  magnetica  țărăncuță , dornică de a   cuceri  lumea  strălucitoare a acelor vremuri.
 Întâlnirea  cu  ambițioasa poloneză ,evadată dintr-o familie  cu  mari exigențe  morale,  îl schimbă  definitiv.
 Ea este totul pentru artist.:  muză, femeie adorată,prietenă,  sfătuitoare.
Ceea ce urmează este o luptă cumplită  cu  boema pariziană, prietenii îl ocolesc, mulți îl trădează, el o are doar pe Eva.
  Frumoasă, deșteaptă, inventivă, tânăra știe  ce vrea, îi alimentează artistului atât de  vulcanic și de  nestăpânit  latura  uman-angelică.
„Ma Jolie''
Altfel decât oricare  altă femeie pe care o cunoscuse vreodată.
Cheia sol era simbolul muzicii pe care o ascultaseră împreună  într-un loc pitoresc, Le  Tambourin.
” Mi-aș dori  să te  țin acum în brațe, așa cum își ține muzicianul acela instrumentul”

 Picasso nu a pictat-o niciodată pe Eva.
I-a adus, însă,  un  extraordinar omagiu ,   în şapte dintre picturile sale,   incluzând   cuvintele ''Ma Jolie'' -cel  mai generos și plin de iubire gest  pentru femeia   pe care a iubit-o  cu disperare.
Eva a  murit  foarte tânără,  fără ca ei doi să   se fi csătorit, așa  cum își dorea atât de tare  Picasso.
„De ce a trebuit să faci asta, Doamne? a plâns ea în hohote....A fost un vis perfect...”

”Pe tine te așteaptă atâta strălucire în lumea asta.
  Oricine va fi alături de tine. Tu vei deveni o legendă. Am știut asta întotdeauna”.
”Pur și simplu, n-o pot pierde...”

  Și totuși...