Prin brad, iarna, parcă gândește cerul! În plete verzi, împletite în puzderie de ace aromate.
Măreție ar putea fi numele lui!
Când l-am adus în casă, cules într-o plasă portocalie- fusese rupt din lumea lui scandinavă- crescut acolo special pentru a hrăni orgoliul omenesc, părea un străin stingher.
Pentru o vreme, a înflorit regește; i-am prins în ramuri cuiburi colorate în bucurii și-n strălucire.
Seară de seară, în clipocit de steluțe, a fost personajul principal al casei.
Am tooot așteptat să ningă... parcă nu mă îndur să-i descos magia,
Cum să fac dintr-un generos prinț un neputincios cerșetor la margine locului unde lumea duce gunoiul?
O, brad frumos, ce soartă -ți hărăzim noi, oamenii....
Corect..un simbol sfant nu=l arunci la gunoi!!!!Ma doare sufletul pt asa ceva!
RăspundețiȘtergereIata de ce de ani buni prefer unul artificial si crengute de brad prin casa!
La multi ani frumosi,rodnici si sanatosi!
La mulți și frumoși ani, Modart! nu te-am văzut de-o veșnicie...
RăspundețiȘtergereAsaș este, mă doare despărțirea de brad, dar nu sunt încă, în stare, să renunț la bucuria de a simți în casă aromă de cetină.
Ce ganduri frumoase!
RăspundețiȘtergereLa mulți ani frumoși , Laura!
RăspundețiȘtergere